Speta drept civil. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 127/
Ședința publică din 23 martie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă COM, cu sediul în comuna, județul T, împotriva deciziei civile nr. 151, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 15 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - moștenitoarea lui, cu domiciliul procesualalesîn T,-,.3,.B,.10, județul T și intimata pârâtă, cu sediul în, județul T, având ca obiectconstatare nulitate absolută contract vânzare-cumpărare.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 34783/12.06.2008, Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat. La fila 11 dosar, s-a trimis prin fax întâmpinare de către - - moștenitoare a defunctului - decedat la 14.01.2008. La fila 14 dosar este depus, de asemenea, prin fax, certificatul de moștenitor nr. 64 din 28 iulie 2008, Societatea Civilă de Notari Publici " și Asociații" din B, sector 5.
Instanța, lasă cauza la a doua strigare pentru eventualitatea ca și celelalte părți să se prezinte în sala de judecată.
După reluarea cauzei, la ora 0947, se prezintă pentru recurentă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la prima strigare a cauzei, iar pentru -, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 136 din 19.03.2009, Baroul Tulcea, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța seria A nr. 004 din 19.03.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 6.450 lei), lipsind intimata pârâtă.
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar chitanța seria - nr. - din 23.03.2009, emisă de Trezoreria Municipiului C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei și timbre judiciare mobile în valoare de 1,5 lei.
Instanța pune în discuția părților valoarea imobilului pentru a se putea stabili competența materială de soluționare a cauzei.
Apărătorul moștenitoarei intimatului reclamant, -, precizează valoarea de 750 milioane lei vechi.
Invocă dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă și pune concluzii de admitere a excepției invocată din oficiu de către instanță, cu consecința casării deciziei recurate și trimiterii cauzei Tribunalului Tulcea pentru soluționare în recurs.
Apărătorul recurentei pârâte pune aceleași concluzii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 27.06.2006 reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtele Viticola SA- și -Com pentru ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public sub nr.2255/22.08.2005 încheiat între părți și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că încă din anul 2001 s-a adresat cu notificare pârâtei Viticola, atât el cât și fratele său G, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 2,20 ha teren și a construcțiilor ce le-au fost confiscate, situate la "", comuna.
În acest sens, se precizează în continuare, a formulat în termen legal notificare în temeiul Legii nr.10/2001; notificarea a fost înregistrată sub nr.386/2001 de executorul judecătoresc și a fost înaintată Viticola potrivit adresei nr.3272/30.11.2001 a Primăriei comunei.
A mai menționat reclamantul că și fratele său -G a formulat notificarea nr.227/11.10.2001, înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc, care a fost depusă personal de executorul judecătoresc la Viticola, fiind înregistrată la societate sub nr.1655/16.10.2001.
Se mai susține că actul de înstrăinare contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public sub nr.2255 încheiat în data de 22.08.2005, după apariția Legii nr.247/2005, este lovit de sancțiunea nulității absolute prevăzute de art.21 alin.5 din legea nr.10/2001.
Chiar și prețul acestei vânzări, se mai arată, a fost derizoriu, neserios, disproporționat în raport de valoarea imobilului vândut, întreg imobilul compus din 22948 ha. și construcțiile compuse din vinificație, depozit de păstrare, bazine din beton, tescovină, rețea electrică aferentă și basculă pod auto în suprafață construită de 3055 mp. au fost înstrăinate pentru suma de 75.000 lei, echivalentul unui apartament cu două camere semidecomandat dintr-o zonă proastă a Municipiului T și situat la etajul 4. Contractul de vânzare-cumpărare, se arată, este lovit de nulitate absolută, acesta făcându-se prin fraudarea legii și încălcarea ordinii publice.
Prin sentința civilă nr. 968/2008 Judecătoria Tulceaa admis acțiunea reclamantului și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2255/22.08.2005 de Biroul Notarului Public.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că actul de vânzare cumpărare s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 care interzice înstrăinarea imobilelor care fac obiectul acestei legi până la soluționarea procedurilor administrative sau judiciare.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta SC Com SRL a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 151 pronunțată de Tribunalul Tulcea la 15 octombrie 2008, care a reținut, ca și judecătoria, că actul încheiat de pârâți este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea interdicției reglementate prin art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Tulceaa declarat recurs pârâta SC Com SRL care a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei și că nelegal a fost respinsă excepția lipsei de interes a acțiunii invocată în raport de dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Susține recurenta că acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 10/2201 are un caracter subsecvent, accesoriu cererii de restituire formulată în temeiul aceleiași legi, ceea ce atrage competența de soluționare a tribunalului, secția civilă. Solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
Pe fond, arată recurenta, s-a reținut greșit aplicabilitatea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 câtă vreme statul sau o altă autoritate publică locală sau centrală nu deține o cotă majoritară capitalul social al societății, iar valoarea terenului cerut de reclamant este mult mai mare decât valoarea pachetului de acțiuni deținute de către stat, astfel că nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului, reclamantul nu are interes să se constate nulitatea absolută a contractului, folosul practic pe care l-ar putea obține reclamantul fiind doar despăgubiri, iar nu restituirea în natură.
Din oficiu, la termenul din 23 martie 2009, Curtea a invocat din oficiu excepția nulității hotărârii atacate în raport de prevederile art.304 pct.1, coroborat cu art.282/1 din Codul d e procedură civilă, pentru calificarea greșită a căii de atac căreia îi era supusă hotărârea fondului și pentru neconstituirea legală a completului de judecată.
Conform art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă instanța analizează cu prioritate excepția invocată reținând următoarele:
Art.282/1 Cod procedură civilă stipulează că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și comercială, iar art.2 pct.3 din același cod prevede că tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Termenul de "litigiu" folosit de legiuitor în art.282/1 desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Litigiul dedus judecății în speță are ca obiect constatarea nulității unui contract de vânzare - cumpărare încheiat între pârâți cu privire la o parte a un imobil al cărui preț total a fost de 750.000.000 lei (ROL), deci o valoare inferioară celei stabilită de prevederile art.282/1 din Codul d e procedură civilă, necontestată de părțile litigiului.
Cum instanța de fond a fost investită cu soluționarea unui litigiu ce are un obiect evaluabil în bani, a cărui valoare este sub un miliard de lei, în speță sunt incidente prevederile art.282/1 din Codul d e procedură civilă, iar sentința putea fi atacată în mod legal numai cu recurs, a cărui soluționare era de competența tribunalului, conform art.2 pct.3 din același cod.
Admiterea atacării hotărârii judecătorești cu o altă cale de atac decât aceea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, consacrat de legea procesual civilă în concordanță cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României, care satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; respectarea acestui principiu obligă și la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății, pentru că în caz contrar hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.
Recurenta pârâtă SC Com SRL a invocat și ea o problemă referitoare la competență, dar care vizează instanța competentă să judece litigiul în primă instanță. Sub acest aspect, Curtea stabilește că litigiul a fost soluționat de o instanță competentă din punct de vedere al competenței materiale de primă instanță, pentru următoarele considerente:
Cererea de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat de către pârâți pentru imobilul preluat abuziv a fost formulată pe cale separată, având prin urmare un caracter principal, de sine stătător. Oricum, o asemenea cerere vizând constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare are caracter prejudicial față de cea privind anularea deciziei ori față de cererea de restituire deoarece, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în situația în care a fost exercitată o acțiune în constatarea nulității actului de înstrăinare, procedura administrativă este suspendată până la soluționarea irevocabilă a acesteia.
Cele două categorii de cereri având un caracter principal iar acțiunea în constatarea nulității contractului fiind chiar o chestiune prejudicială, asupra acesteia din urmă nu poate opera o extindere a competenței în sensul art. 17 din Codul d e procedură civilă. În aceste condiții, cererea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nu poate fi de competența instanței investite prin norma specială cu soluționarea contestației împotriva refuzului de restituire a imobilului, pentru că nu operează o prorogare de competență.
Prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 s-a prevăzut o procedură judiciară derogatorie sub anumite aspecte de la procedurile judiciare comune.
Astfel, prin actul normativ menționat, cât privește dispozițiile ori deciziile emise de unitățile deținătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv, s-a instituit o procedură legală în care acestea pot fi contestate de persoanele îndreptățite.
Pentru această categorie de litigii a fost stabilită și o competență materială specială, derogatorie de la cea reglementată prin normele de drept comun, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Fiind vorba de o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al competenței materiale a instanțelor judecătorești de la legea generală (dreptul comun în materie), ea este de strictă interpretare și își găsește aplicație numai în ipotezele la care se referă (exemplificativ: art. 26 alin. 3), reglementările sale neputând fi extinse, pe cale de interpretare, și la alte categorii de litigii.
Pe cale de consecință, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la prorogarea de competență și nici dispozițiile speciale prevăzute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc instanța competentă în cazul soluționării contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de unitățile deținătoare, acțiunile în constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare sunt supuse procedurii reglementate prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților, respectiv în procedura reglementată prin Codul d e procedură civilă.
Or, potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriilor.
Reținând, în speță, că în primă instanță cauza a fost judecată de Judecătoria Tulcea, căreia îi revenea competența de soluționare, Curtea nu va reține ca motiv de casare necompetența în primă instanță, invocată de recurenta pârâtă.
Dar, față de considerentele referitoare la competența tribunalului ca instanță de recurs și compunerea instanței în cazul soluționării recursului Curtea constată că hotărârea recurată este supusă motivului de casare prev. de art. 304 pct. 1.pr.civ. - deoarece s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței, care au un caracter imperativ - și, prin urmare, în temeiul art. 312 alin.(3) pr.civ. va fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea pentru soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă COM, cu sediul în comuna, județul T, împotriva deciziei civile nr. 151, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 15 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - moștenitoarea lui, cu domiciliul procesualalesîn T,-,.3,.B,.10, județul T și intimata pârâtă, cu sediul în, județul T, având ca obiectconstatare nulitate absolută contract vânzare-cumpărare.
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Tulcea pentru soluționare în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2009.
Pentru Președinte de complet, pensionată din 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTORI, - - - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond:; red.dec.jud.apel: (- );
red./tehnored.jud./10.06.2009; gref.AB/2 ex./10.06.2009
Dosar nr-
Data: 15 iunie 2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
CĂTRE,
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm alăturat, dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect constatare nulitate absolută contract vânzare-cumpărare și părți: recurentă pârâtă COM, cu sediul în comuna, județul T, care a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 151, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 15 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesualalesîn T,-,.3,.B,.10, județul T și intimata pârâtă, cu sediul în, județul T, întrucât Curtea, prin Decizia civilă nr. 127/C din 23 martie 2009 a decis:
"Admite recursul.Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Tulcea pentru soluționare în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2009."
Dosarul conține un nr. de 27 file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Tulcea (68 file); nr- (nr. în format vechi 3764/2006) - vol.II al Judecătoriei Tulcea (75 file) și, respectiv, nr- (nr. în format vechi 3764/2006) - vol.I al Judecătoriei Tulcea (215 file).
JUDECĂTOR, Grefier,
- - - -
- 2 ex. -
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
