Anulare act. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 130/
Ședința publică din 23 martie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de ). al ului ), domiciliat în C,-, -. D,. 4,. 39, județul C, împotriva deciziei civile nr. 219/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin mandatar, domiciliat în C,-, -. C,. 54, județul C și intimata pârâtă C, cu sediul în-, - 18, parter, județul C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 39851/8.10.2008, depusă la dosar, pentru intimatul reclamant, prin mandatar, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/15.10.2007, aflată la fila 58 dosar nr- al Tribunalului Constanța, pentru intimata pârâtă C, se prezintă avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 30395 din 8.10.2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recurentul pârât a depus la dosar (fila 74, 75) precizări și dovada citării prin publicitate, în ziarul "România liberă" de - 10.03.2009, ai Ș., sora acestuia. Aceasta a fost citată și prin afișare la ușa instanței. La fila 78 dosar se află borderoul cu care se face dovada trimiterii citațiilor destinate lui, în și, în, cu scrisoare recomandată.
Apărătorul intimatului reclamant depune la dosar dovada citării prin publicitate în ziarul "Adevărul" de miercuri - 25.02.2009 a lui, și - ale ului.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Recurentul pârât -, prin apărător, având cuvântul, arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța spre rejudecare pentru a se pune în discuție dacă este de acord cu acordarea unei alte locuințe.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct.8 Cod procedură civilă.
Arată că, prin cererea de apel s-a invocat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2098 din 13 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului C și, pe cale de consecință, să se dispună anularea Protocolului de predare-primire nr. 7485 din 03 august 2005 încheiat de C cu pârâtul, să se dispună repunerea în drepturi conform situației de fapt și de drept ce rezultă din actele încheiate cu C nr. 3398 din 30 mai 2005 și nr. 4659 din 08 iunie 2005 și să se dispună obligarea C să vândă către recurent apartamentul în litigiu.
Instanța de apel, invocând prevederile art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, a considerat că aceste cereri sunt cereri noi, motiv pentru care a respins apelul ce l-au formulat.
Instanța de apel, însă, nu a avut în vedere numai teza Iat extului de lege invocat și nu a avut în vedere teza II a aceluiași articol, care dispune că excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
- arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că legislația în vigoare protejează și chiriașii, nu numai pe foștii proprietari.
Pe parcursul procesului a decedat recurentul, venind în proces moștenitorii acestuia.
Se referă la faptul că, la acest moment, în imobilul în litigiu locuiește fiul ului, respectiv -, care, de altfel, are și cea mai mare necesitate de un spațiu de locuit.
Precizează că locuința a fost retrocedată abuziv pe motiv că nu s-ar fi achitat ratele.
S-a mai arătat că ul a refuzat o ofertă; însă, contractul de închiriere nu a fost lovit de nulitate și nici reziliat, fiind în vigoare, astfel că exista posibilitatea legală a rămânerii în locuință.
Contractul a fost prelungit de drept, conform nr.OUG 40/1999 și nr.OUG 8/2004, până la 08.02.2009, valabilitatea contractului fiind recunoscută de însăși instanța de fond, care a respins excepția nulității absolute a contractului, apreciind că s-a încheiat cu respectarea legii.
Invocă și ultima modificare adusă Legii nr. 10/2001 cu privire la faptul că Statul nu mai este de acord cu restituirea locuințelor, ci eventual cu achitarea de daune ori alte măsuri reparatorii.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Este de părere că nici în apel și nici în recurs nu se invocă critici, iar susținerile apărătorului de astăzi, exced cadrului procesual.
Solicită și respingerea susținerii de a se casa decizia recurată și de a se trimite cauza spre rejudecare, deoarece se află în situația în care doar - a declarat că își însușește recursul declarat de ul său tată.
Solicită a se observa că - apare cu un alt domiciliu decât cel din care se solicită evacuarea.
Nu există critici concrete cu privire la contractul de închiriere. Solicită a se observa că a refuzat încheierea unui contract de închiriere cu proprietarul imobilului.
Apărătorul intimatei C, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar (fila 86), în original, ordinul de plată nr. 1248 din 30.10.2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 100 lei.
Consideră că, în mod corect instanța de apel a analizat și soluționat cauza.
Arată că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Învederează că intimatul reclamant și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de nr.OUG 40/1999, notificându-l pe.
Apărătorul recurentului pârât - solicită instanței să ia concluziile - sub rezerva că nu are calitate procesuală în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 10 ianuarie 2006 reclamantul a chemat în judecată pârâții, și C solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 3743/09.02.2005 și să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în C,-, -. D,.4,.39.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 2098 Primarului Municipiului C s-a admis cererea reclamantului și s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în C,-, -. D,. 4,. 39, jud. C, compus din 3 camere și dependințe în suprafață totală de 54,98 mp.
Între C și pârâtul s-a încheiat, la data de 09.02.2005 un contract de închiriere care, potrivit art. 3 lit. b, a intrat în vigoare la data de 09.02.2004 până la data de 08.04.2009, cu scopul ca în baza acestui contract de închiriere, pârâtul să formuleze cerere de cumpărare a imobilului.
Un astfel de contract, încheiat cu scopul de a produce efecte retroactiv, apreciază reclamantul, contravine disp. art. 44 din OUG nr.40/1999, care stipulează că "sunt interzise sub sancțiunea nulității absolute, -, orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, a bunurilor imobile - terenuri și construcții cu destinația de locuință - care fac obiectul unei încunoștințări scrise, notificări sau cereri în constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposedate de aceste bunuri."
În anul 2001 când reclamantul a solicitat restituirea imobilului în litigiu, pârâta C i-a comunicat, cu adresa nr.6234/16.07.2001 că apartamentul nr.39 a fost nominalizat familiei, întocmindu-se contractul de închiriere nr. 3743/28.09.1989 iar contractul nu este reînnoit potrivit dispozițiilor OUG nr. 40/1999 și că apartamentul nu este cumpărat.
Dacă locațiunea a încetat în anul 1994, susține reclamantul, atunci nu se putea încheia un contract în 2005, care produce efecte din anul 2004 și care este considerat de părți o prelungire a unui contract anterior existent.
Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobil, reclamantul arată că a notificat pe pârâți, prin intermediul executorului judecătoresc, să se prezinte în data de 31.10.2005 la sediul executorului cu actele necesare pentru reglementarea situației locative a acestora.
Deși s-a prezentat, pârâtul a declarat că nu dorește să încheie contract de închiriere; acestuia copârâta C îi comunicase cu adresa nr. 5689/24.08.2005 că imobilul a fost restituit proprietarului (reclamantul).
- arată reclamantul că pârâtul nu a solicitat încheierea unui nou contract de închiriere și nici chiria nu a plătit-o mai bine de 4 luni, situație apreciată ca un refuz nejustificat și care impune evacuarea acestora din imobil.
În drept au fost invocate disp. art.10, art. 44 din OUG nr.40/1999, art. 274.
Prin sentința civilă nr. 11963 din data de 20.12.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de obiect a capătului de cerere nr.1, respectiv constatarea nulității contractului de închiriere nr.3743/09.02.2005, încheiat între copârâții C, în calitate de locator și în calitate de locatar, excepție invocată de pârâta C; s-a admis excepția lipsei calității procesul pasive a pârâtei C față de capătul nr.2 al cererii, respectiv evacuarea, și, în consecință s-a respins cererea de evacuare formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții, și, astfel: s-a respins, ca nefondat, capătul nr.1 al cererii, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr.3743/09.02.2005, încheiat între copârâți; s-a admis capătul nr.2 al cererii, respectiv evacuarea, formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și; s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Municipiul C,-, -. D,.4,. 39, jud.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a stabilit că raporturile locative dintre pârâți s-au încheiat în anul 1999, anterior restituirii imobilului către reclamant și de aceea nu se poate reține fraudarea legii la momentul încheierii contractului de închiriere. S-a considerat că locațiunea nu este lovită de nulitate.
În privința cererii de evacuare a pârâților prima instanță a reținut că pârâții au fost notificați de către proprietar la 26.10.2005 pentru reglementarea situației locative, respectând prevederile art. 10 alin. 1 din OUG nr. 40/1999, dar pârâtul a învederat că nu dorește încheierea unui contract de închiriere cu reclamantul deoarece îi contestă calitatea de proprietar al imobilului. S-a apreciat că în cazul refuzului chiriașului de a încheia cu proprietarul un nou contract de închiriere acesta are obligația, potrivit art. 10 alin.3 din ordonanță să îi predea proprietarului locuința pe bază de proces verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 219 din 17 aprilie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul pârâtului. Tribunalul, ca și judecătoria, a motivat soluția pe lipsa titlului locativ al pârâtului care a refuzat să încheie cu reclamantul un nou contract de închiriere, confirmând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 9 și 10 alin. 3 din OUG nr. 40/1999.
Împotriva deciziei nr. 219/2008 a declarat recurs pârâtul care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de apel a considerat că excepția pe care a invocat-o cu privire la nulitatea absolută a dispoziției nr. 2098/13.06.2005 prin care reclamantului i-a fost restituit în natură imobilul și cu privire la nulitatea protocolului de predare primire încheiat între și reclamant sunt cereri noi, care nu pot fi formulate pentru prima dată în apel, aceste excepții fiind excepții de procedură de ordine publică, absolută, dirimantă, care pot fi invocate chiar și din oficiu de instanță.
A mai susținut recurentul că instanța a apreciat nelegal că nu deține titlu locativ pentru apartamentul în litigiu deoarece contractul său de închiriere, încheiat în anul 1989 sub nr. 3743/1989, a fost prelungit de drept prin OUG nr. 40/1999 și prin OUG nr. 8/2004, până la 8 februarie 2009. Acest contract nu a fost anulat și nici reziliat astfel că, fiind un contract în vigoare, îi dă posibilitatea recurentului și familiei sale să locuiască în imobil.
Susține recurentul că a refuzat încheierea unui nou contract de închiriere cu proprietarul pentru că i se putea stabili o chirie mult prea mare față de posibilitățile sale și pentru că proprietarul, căruia i se contestă calitatea, nici nu are nevoie de apartament.
Arată că printr-o aplicare greșită a dispozițiilor art. 244 cpt. 1 Cod procedură civilă tribunalul a respins cererea sa de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea cererii de constatare a nulității absolute a dispoziției primarului pe care a formulat-o pe cale separată, pentru că dezlegarea acestei pricini atârnă de modul de soluționare a cererii de constatare a nulității.
La 20 iunie 2008 intervenit decesul recurentului pârât și instanța, citând în cauză pe moștenitorii ului, respectiv pe, și, a primit declarația de însușire a recursului, cu consecința transmiterii calității procesuale active în recurs, din partea dl.. Ceilalți moștenitori, deși întrebați, nu au declarat că doresc să-și însușească recursul.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile formulate de recurent, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a legitimat ca proprietar al imobilului în cauză prin dispoziția nr. 2098/13.06.2005 prin care Primarul Municipiului Cad ispus restituirea în natură a imobilului.
Titlul de proprietate emis în favoarea reclamantului în procedura Legii nr. 10/2001 nu a fost desființat până la data soluționării recursului, situație în care Curtea constată că acesta legitimează în continuare cererea reclamantului.
Este real că recurentul a invocat nulitatea dispoziției nr. 2098/2005 emisă de Primarul Municipiului C, dar cererea de constatare a nulității absolute a fost formulată pentru prima dată în apel, așa cum a reținut corect tribunalul, cerere care nu poate fi admisă în virtutea art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă care stipulează că "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi".
Cererea prin care pârâtul solicită instanței să constate nulitatea absolută a dispoziției emisă în temeiul Legii nr. 10/2201 nu poate fi considerată o excepție de procedură (așa cum este prescripția, decăderea, lipsa calității procesuale, lipsa interesului, etc.) și nici nu poate fi primită ca o simplă apărare. Nulitatea absolută a unui titlu de proprietate pe motiv că înscrisurile care au stat la baza emiterii lui sunt false, ilegale, presupune dezbateri contradictorii, care implică administrarea de probatorii în ceea ce privește falsul sau analizarea încălcării dispozițiilor legale în vigoare la momentul eliberării lor, procedură care depășește limitele unei simple apărări. O asemenea cerere putea fi formulată de pârât în condițiile art. 119 alin. 1 Cod procedură civilă pe calea cererii reconvenționale sau chiar pe calea unei acțiuni separate. Curtea observă și faptul că o cerere de constatare a nulității dispoziției nr. 2098/2005 a fost deja înregistrată separat de cauza de față, dar că această cerere nu a fost finalizată.
Prin urmare, având caracterul unei cereri noi formulată pentru prima dată în apel, în mod corect Tribunalul Constanța nu a dispus asupra acestei cereri reținând legal aplicabilitatea art. 294 Cod procedură civilă.
Cât privește cel de al doilea motiv de recurs, Curtea constată că soluționarea cererii dedusă judecății presupune stabilirea existenței sau a inexistenței drepturilor locative ale pârâților după data de 8 aprilie 2004.
Dispozițiile art. 10 alin. 1 din OUG nr. 40/1999 se aplică nu numai chiriașilor care au încheiat un contract de închiriere cu proprietarul locuințelor, dar și celor cărora li s-au prelungit contractele încheiate cu reprezentanții statului, anterior restituirii imobilului și consacră existența dreptului chiriașului la reînnoirea contractului. Dispozițiile art. 10 din ordonanță se aplică, de asemenea, și în situația în care a intervenit o prelungire de drept a contractului de închiriere prin actele normative ulterioare, respectiv prin OUG nr. 8/2004, pentru că textul reglementează inclusiv situația redobândirii imobilelor de către foștii proprietari.
Ca în cazul oricărui drept subiectiv civil, se distinge între existența acestuia și exercițiul său. Prin urmare, și titularul dreptului consacrat de art. 10 alin. 2 din OUG nr. 40/1999 are libertatea de a aprecia dacă exercită sau nu facultatea recunoscută de lege. În acest caz, obligația impusă de lege proprietarului imobilului, respectiv aceea de a-l notifica pe chiriaș în legătură cu încheierea unui nou contract de închiriere, a fost respectată prin notificarea trimisă chiriașului la 26. 10. 2005.
Pârâții însă au refuzat încheierea unui contract de închiriere cu proprietarul, atitudine confirmată chiar și prin motivele de recurs. Acest refuz al chiriașului nu poate fi considerat justificat chiar dacă se contestă valabilitatea actului de restituire a imobilului și nici nu poate fi considerat justificat pe temerea că o chirie prea mare poate fi impusă prin contract, câtă vreme nu există nici o dovadă a unor asemenea susțineri.
Refuzul manifestat de pârâți pentru încheierea unui nou contract de închiriere cu proprietarul imobilului determină pierderea drepturilor locative ale chiriașului și lipsa titlului său locativ. În aceste condiții în mod corect s-a dispus evacuarea pârâților.
De altfel, chiar dacă o prelungire de drept a contractului de închiriere ar fi avut loc până în februarie 2009, cum susține recurentul, deși consecințele nerespectării art. 10 din OUG nr. 40/1999 de către chiriaș sunt imperative - chiriașul "este obligat să îi predea proprietarului locuința pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării"- la data soluționării recursului acest termen expirase deja, astfel încât și din această perspectivă recurentul nu mai putea invoca vreun raport locativ. Simplul fapt al continuării locuirii în imobil, fără a plăti vreo sumă de bani cu titlu de chirie, nu poate fi considerat o modalitate de exercitare a dreptului la reînnoirea contractului.
În fine, nici motivul invocat referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă nu poate fi primit, întrucât corect instanța de apel a apreciat că litigiul privind anularea dispoziției de restituire a imobilului nu influențează pricina care are ca obiect evacuarea pârâților pentru lipsa titlului locativ. Oricum, recurentul nu a mai apreciat oportună suspendarea cauzei în temeiul art. 244 cpt. 1 Cod procedură civilă din moment ce nu a mai reiterat o asemenea cerere în recurs, chiar dacă Curtea de Apel Constantaa solicitat recurentului lămuriri în legătură cu stadiul procesual al cauzelor prin care se invocă nulitatea titlului de proprietate al reclamantului.
Față de aceste considerente, recursul este nefundat și va fi respins, cu consecința obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către intimata C, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de ). al ului ), domiciliat în C,-, -. D,. 4,. 39, județul C, împotriva deciziei civile nr. 219/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin mandatar, domiciliat în C,-, -. C,. 54, județul C și intimata pârâtă C, cu sediul în-, - 18, parter, județul C, având ca obiect anulare act.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli de judecată către
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2009.
Pentru Președinte de complet, pensionată din 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTORI, - - - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec./tehnored.jud.recurs /12.06.2009
Gref.AB/2 ex./15.06.2009
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
