Anulare act. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/
Ședința publică din 23 martie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 599, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 06 noiembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul procesualalesîn C,-, -.A,.4, la cabinet avocat, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurentul pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 23 martie 2009, pe care o depune la dosar, iar pentru intimatele reclamante, avocat -, în baza împuternicirilor avocațiale seria - nr. - și, respectiv, seria - nr. -, ambele emise la data de 20.02.2009, aflate la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatelor reclamante depune la dosar chitanța seria - nr. 0376 din 26.02.2009 și factura nr. 0170 din aceeași dată, pe numele, cât și chitanța seria - nr. 0377 din 26.02.2009 și factura nr. 0171 din aceeași dată, pe numele, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat; pe fiecare chitanță este înscrisă suma de 2.000 lei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât,având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat și motivat. Cu cheltuieli de judecată.
Critică soluția instanței de apel din prisma motivelor care se circumscriu art. 304 pct. 8 și 9 Cod proecdură civilă. Arată că ambele hotărâri - fond și apel - sunt nelegale și netemeinice.
Solicită a se constata că niciuna dintre reclamante nu a acceptat succesiunea de pe urma autorului lor, soț, respectiv tată, nici în mod expres, nici tacit.
Cu privire la reclamanta, arată că aceasta nu se poate prevala de scrisoarea medicală depusă la dosarul cauzei, potrivit căreia a suferit un anume tratament la coloana vertebrală care a pus-o în imposibilitatea de a se deplasa în România pentru a participa la dezbaterea succesiunii.
După cum reiese și din răspunsul la interogatoriu, reclamanta a primit telegrama prin care era încunoștiințată ddespre starea de sănătate a tatălui său, a venit în țară timp de 15 zile, iar apoi a plecat, înainte de decesul acestuia, deoarece își pierdea locul de muncă.
După această plecare, fără a fi inclusă perioada când reclamanta a fost bolnavă, aceasta a răspuns la întrebarea nr.6 că a revenit după aproximativ un an. În toată această perioadă nu a avut cum să accepte tacit succesiunea de pe urma tatălui, iar expres nici nu s-a afirmat și nici dovedit în vreun fel că ar fi făcut-
Pentru aceste considerente, susține că reclamanta nu acceptat succesiunea la care avea vocație succesorală, iar ca urmare a acestui fapt, nu are nici calitatea de a formula acțiune în anularea certificatului de moștenitor. Reclamanta nu a respectat condițiile, cumulativ, pentru a se putea solicita cu temei anularea unui certificat de moștenitor.
Cu privire la acceptarea succesiunii de către reclamanta, arată că aceasta a continuat să locuiască în casă, dar că nu a înțeles să facă acte în sensul acceptării, întrucât soțulsău i-a spus să nu se înstrăineze imobilul după moartea sa.
Arată că nici nu își putea permite financiar să efectueze anumite acte.
Critică și soluția primei instanțe pentru motivel de nelegalitate și netemeinicie.
Prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Solicită instanței de recurs să verifice denaturarea actului juridic dedus judecății pentru a stabili conținutul obligației și nu natura actului juridic.
Admițând recursul recurentului pârât, instanța de recurs urmează să dispună modificarea în tot a soluției primei instanțe, interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și, reținând cauza spre rejudecare, să dispună respingerea acțiunii.
Revine și arată și împrejurarea că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Față de situația că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, solicită îndreptarea acestei greșeli în faza procesuală a recursului și constatarea netemeiniciei acțiunii formulată de reclamanții din prezenta cauză.
Apărătorul intimatelor reclamante depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, care a avut în vedere toate probele concludente administrate pe fondul cauzei și astfel cum a fost menținută de către instanța de apel; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Învederează că recurentul pârât, prin apărător, a reiterat aceleași apărări ca și la instanța de fond. Susținerile recurentului pârât nu sunt reale.
Arată că a făcut dovada că a venit în țară, dar a fost nevoită să plece, deoarece lucra în străinătate cu contract de muncă; nu avea cunoștință că tatăl său avea să moară.
De asemenea, a făcut dovada că a suferit o intervenție chirurgicală la coloana vertebrală, motiv pentru care a rămas imobilizată la pat timp de șase luni.
Mai arată că a achitat îndatoririle casei cu banii trimiși de.
Consideră că s-a efectuat în cauză legitimarea procesuală a clientelor sale.
Solicită instanței ca, la pronunțarea hotărârii, să aibă în vedere concluziile scrise depuse astăzi la dosar pe larg dezvoltate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta, au solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 30 din 20 martie 2002, emis după defuncții, decedat la 03 decembrie 1979 și, decedată la data de 02 iulie 1958.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în mod eronat s-a reținut de către notarul public, cu ocazia emiterii certificatului de moștenitor nr. 30/2002 că pârâta este unicul succesor legal al defuncților, deși reclamanții nu au fost citați la dezbaterea succesiunii în calitate de moștenitori ai defunctului (fiul defuncților, foști proprietari ai locuinței), decedat la rândul său la 04 septembre 1980.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivat de faptul că aceștia nu au acceptat în termenul legal de prescripție, moștenirea după defunctul, soțul și, respectiv, tatăl reclamanților.
Printr-o altă cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta anularea certificatului de moștenitor nr. 30 din 20 martie 2002 emis de BNP și ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 456,25 și casa de locuit, prin formarea de loturi corespunzătoare cotelor succesorale ale părților.
Cele două cauze s-au conexat sub nr-, conform încheierii de ședință din 12 februarie 2008.
Prin încheierea de ședință din 02 octombrie 2007 Judecătoria Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
Prin sentința civilă nr. 9217 din 28 mai 2008, Judecătoria Constanțaa admis cererea principală și cererea conexă și a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 30 din 20 martie 2002 emis de BNP.
S-a constatat că, de pe urma defunctului, decedat la data de 03.02.1979 și, decedată la data de 02.07.1958 a rămas dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,- alcătuit din teren în suprafață de 456,25 mp și construcție locuința.
S-a constatat că au rămas ca moștenitori acceptanți în calitate de fii cu câte o cota de fiecare numiții și.
S-a constatat că de pe urma defunctului decedat la data de 04.09.1980 cu ultimul domiciliu în C,- a rămas cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,- alcătuit din teren în suprafață de 456,25 mp și construcție -locuința și în calitate de moștenitori soție supraviețuitoare cu o cotă de din masa succesorală și fiica cu o cota de din masa succesorală.
S-a constatat că de pe urma defunctei decedată la data de 12.11.1980 a rămas cealaltă cotă de din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,- alcătuit din teren în suprafață de 456,25 mp și construcție locuința iar în calitate de unic moștenitor numita. De pe urma numitei decedată la data de 02.12.2000 în calitate de unic moștenitor a rămas numita în calitate de fiică.
In concluzie în urma dezbaterii moștenirilor succesive dreptul de proprietate asupra imobilului teren 456,25 mp și construcție situat în C,- aparține astfel: cota de 1/8 în favoarea numitei, cota de 3/8 în favoarea numitei și cota de 4/8 în favoarea numitei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa succesorală prin formarea și atribuirea de loturi în natura cf. raportului de expertiză întocmit de ing. expert, astfel: a fost atribuit lotul I din raportul de expertiza alcătuit din teren în suprafața de 222,21 mp paratei și lotul II din raportul de expertiza alcătuit din teren în suprafața de 245,48 mp și construcții C1, C2, C3, C4, C5 și C6 reclamantelor și.
Au fost obligate reclamantele să plătească pârâtei cu titlu de sultă suma de 12045 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților. Apelanta a susținut că niciuna dintre reclamante nu a înțeles să accepte succesiunea după autorul lor - defunctul, situație în care nu au calitate de moștenitoare și nu pot solicita dezbaterea succesiunii după defuncții și.
Prin decizia civilă nr. 599 din 06 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul formulat de pârâta și a obligat apelanta către intimate la 3.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că, deși legea nu stabilește în concret ce anume acte săvârșite de succesibili constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, în jurisprudență și în literatura de specialitate s-a apreciat că sunt acte de acceptare tacită faptul mutării definitive a succesibilului în casa moștenită, demolarea unor construcții și efectuarea unor lucrări ce nu comportă urgență, edificarea pe terenul și în gospodăria defunctului a unor construcții, plata impozitelor, etc.
Chiar dacă reclamanta a revenit în țară după circa un an de la moartea defunctului, aceasta a efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii prin expedierea unor sume de bani pentru plata impozitelor și a taxelor aferente imobilului moștenit, plata acestora fiind o manifestare a dreptului său de coproprietar al locuinței.
În ceea ce o privește pe reclamanta aceasta a locuit permanent în imobilul succesoral, iar încheierea contractului pentru furnizarea energiei electrice și a apei, plata taxelor și impozitelor, constituie acte de conservare și de administrare a imobilului succesoral și au caracterul unor acte de acceptare tacită a moștenirii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
1.În mod greșit instanțele de fond și de apel au reținut că cele două reclamante au acceptat succesiunea defunctului, soțul și respectiv tatăl lor.
În ceea ce o privește pe reclamanta, aceasta a fost în țară înaintea decesului tatălui său, când a aflat de starea de boală a acestuia, iar după decesul acestuia, a revenit în țară după aproximativ un an, situație în care nu avea cum să accepte tacit succesiunea tatălui său.
În ceea ce o privește pe reclamanta, deși a continuat să locuiască în imobilul succesoral, aceasta nu a înțeles să facă acte în sensul acceptării succesiunii soțului său, întrucât soțul său i-a interzis să înstrăineze locuința după moartea sa.
nu a plătit impozitele și taxele din veniturile sale pentru că aceasta nu avea venituri suficiente pentru un trai decent și pentru plata impozitelor, situație în care, neplătind datoriile din banii proprii, nu se poate reține că a acceptat tacit succesiunea.
2.Hotărârea este criticabilă și sub aspectul art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, întrucât prima instanță, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic ala cestuia. Deși din probatoriul administrat în cauză a rezultat că imobilul este comod partajabil în natură, instanțele nu puteau să dispună, după anularea certificatului de moștenitor, partajarea acestui bun, acțiunea nefiind soluționată în contradictoriu și cu celelalte persoane care dețin în proprietate părți din imobil.
Analizând legalitatea hotărârii apelate, în raport cu criticile recurentei pârâte, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Conform dispozițiilor art. 689 Cod civil, acceptarea este tacită în cazul în care succesibilul face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de moștenitor și din care rezultă neîndoielnic intenția de a accepta moștenirea.
Condiția esențială a acceptării tacite este ca actul săvârșit de succesibil să implice intenția neîndoielnică de a accepta moștenirea.
Cu privire la bunurile succesorale singulare, cum e cazul imobilului în speță, se pot face acte de conservare, acte de administrare și acte de dispoziție.
Împrejurarea că soția supraviețuitoare a defunctului - reclamanta, nu a făcut acte de dispoziție cu privire la imobilul succesoral, întrucât soțul său și-a exprimat ultima dorință, în sensul ca locuința să nu fie vândută, nu echivalează cu o neacceptare a succesiunii, cum eronat susține recurenta.
Actele de administrare care nu au caracter urgent, ca și cele de folosință a bunurilor succesorale săvârșite de succesibil implică întotdeauna o acceptare tacită a succesiunii.
Prima instanță și instanța de apel au reținut în mod corect că folosința bunurilor succesorale și plata impozitului aferent de către reclamanta, valorează acceptare tacită a succesiunii soțului său.
Mai mult, demersul făcut de succesibil pentru încheierea contractului de furnizare a energiei electrice și a apei pentru imobilul în litigiu, - titular al contractului fiind reclamanta, constituie, de asemenea, acte de acceptare tacită a moștenirii, rezultând fără echivoc dorința intimatei reclamante de fi recunoscută ca proprietar al imobilului în calitate de succesoare a soțului său decedat (filele 127 - 143 dosar fond).
Împrejurarea că pârâta nu a dispus de sume mari de bani pentru plata acestor impozite, ci sumele i-au fost avansate de fiica sa, nu este de natură să determine concluzia că reclamanta nu a acceptat succesiunea - cum eronat susține recurenta. Important este faptul că reclamanta a achitat taxele și impozitele aferente imobilului succesoral, după decesul soțului său, a continuat să folosească bunul, să îl conserve și să îl administreze (prin încheierea contractului de furnizare a apei și a energiei electrice) ca un adevărat proprietar, toate aceste acte exprimând neîndoielnic intenția acesteia de a accepta succesiunea defunctului său soț.
În ceea ce o privește pe numita, se reține că aceasta, deși nu a plătit personal taxele și impozitele imobilului succesoral, a avansat după moartea tatălui său în mod constant mamei sale sume de bani pentru plata acestor impozite, cât și pentru întreținerea și administrarea locuinței, aspect de altfel necontestat de recurentă (filele 28-36 dosar apel; filele 96-102 dosar fond).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că după moartea autorilor comuni ai părților - și, copiii acestora împreună cu familiile lor, au continuat să locuiască în imobilul succesoral. Atât autorul reclamantelor, - fiul defuncților, cât și - mama pârâtei, au continuat să locuiască în acest imobil după moartea părinților lor, împreună cu familiile (fila 46).
De altfel, chiar pârâta, la interogatoriul luat la propunerea reclamantei, recunoaște faptul că toate părțile sunt moștenitoarele fostului proprietar al imobilului, defunctul (fila 109 întrebarea nr. 12, dosar nr- al Judecătoriei Constanța ).
În concluzie, se reține că instanțele de fond au soluționat în mod judicios excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în sensul respingerii acesteia ca nefondată, ambele reclamante acceptând tacit succesiunea defunctului, care, la rândul lui, era succesorul defuncților și, decedați la 03 februarie 1979 și, respectiv, la data de 02 iulie 1958.
2.Și cea de-a doua critică se constată a fi vădit nefondată.
Partajul judiciar, ca operațiune juridică, urmărește să pună capăt stării de indiviziune trecând bunurile stăpânite pe cote părți abstracte în proprietatea exclusivă a fiecărui copărtaș, potrivit cu întinderea dreptului cuvenit.
Dreptul exclusiv asupra unei cote ideale și abstracte din masa bunurilor indivize se transformă astfel într-un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri. Unicul scop al partajului este transformarea naturii juridice a unui bun aflat în stare de indiviziune într-un bun diviz.
În speță, se constată că instanțele de fond s-au pronunțat în mod judicios și în limitele investirii asupra cererilor conexe promovate de reclamanții și și, fără a schimba natura sau înțelesul vădit lămurit al actului juridic dedus judecății, a anulat parțial certificatul de moștenitor nr. 30 din 20 martie 2002 emis de BNP sub aspectul moștenitorilor defuncților și. După constatarea cotelor succesorale cuvenite, reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defunctului și pârâtei, în calitate de unică succesoare a defunctului, instanța de fond a dispus, conform art. 728 cod civil și cu respectarea criteriilor reglementate de art. 6739Cod procedură civilă, partajarea imobilului succesoral prin formarea și atribuirea în natură a loturilor corespunzătoare cotelor lor succesorale.
Susținerea recurentei pârâte, în sensul că la partaj nu au participat toți coproprietarii, se reține a fi nefondată.
Instanța de fond a fost investită numai cu o acțiune în anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 30/2002, solicitând exclusiv recunoașterea calității lor de moștenitoare ale defunctului, la rândul său moștenitor al defuncților și.
Toate celelalte mențiuni din certificatul de moștenitor au fost menținute, pârâta fiind singura moștenitoare acceptantă a succesiunii mamei sale - defuncta, decedată la 02 decembrie 2000 (fila 7 dosar fond), la rândul ei moștenitoare a defunctului Anife și a defuncților și.
Constatându-se că partajul a fost soluționat în raport de toate părțile ce justificau în prezentul litigiu calitatea de coproprietari ai imobilului succesoral, se va respinge ca nefondată și această critică a recurentei.
În baza art. 312 Cod procedură civilă, pentru considerentele expuse mai sus, se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă recurenta pârâtă la 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către intimatele reclamante, respectiv câte 1.000 lei pentru fiecare intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 599, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 06 noiembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul procesualalesîn C,-, -.A,.4, la cabinet avocat, având ca obiect anulare act.
Obligă recurenta la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimate, onorariu avocat redus, respectiv câte 1.000 lei pentru fiecare intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2009.
Pentru Președinte de complet, pensionată din 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTORI, - - - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /31.03.2009
gref.AB/2 ex./10.04.2009
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
