Speta drept civil. Decizia 1721/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1721
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de contestatoarea, domiciliată în B, Cartier Broșteni, -.B,.39, județul B, împotriva sentinței civile nr. 2 din data de 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ MUNICIPALĂ "" B, cu sediul în B, str. -,.8, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta-contestatoare personal, intimata reprezentată de consilier juridic .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise din partea intimatei.
Recurenta-contestatoare având cuvântul depune la dosar în xerocopie fișa postului înregistrată sub nr. 1258/19.06.1990 și Anexa nr. 3 la Hotărârea nr. 277/29.11.2007.
Arată că a depus la dosar dovada că există Compania de din str.- și solicită citarea în cauză și a acestei societăți întrucât dacă acest dosar se va casa și va ajunge la instanța de fond, pentru o nouă expertiză, sunt necesare acte și nu știe de unde se vor lua.
Arată că dorește să se judece în contradictoriu cu ambele societăți, respectiv B și B -Compania de.
Consilier juridic având cuvântul arată că s-a declarat recurs și s-a formulat contestație în anulare în contradictoriu cu și consideră că la acest moment nu mai poate fi introdusă în cauză B-Compania de, societatea divizându-se în două la 1.01.2008.
Curtea, respinge cererea de introducere în cauză a Companiei de B, formulată de recurenta-contestatoare întrucât dosarul se află în calea de atac a recursului iar la instanța de fond figurează ca parte M
Recurenta-contestatoare având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta-contestatoare având cuvântul arată că instanța de fond a respins contestația în anulare ca inadmisibilă pe motiv că legea nu prevede că articolul 318 vizează și hotărârea tribunalului, chiar dacă în recurs această hotărâre nu a fost modificată cu nimic.
Mai arată că nu poate fi vorba de inadmisibilitate din moment ce instanța de recurs nu a modificat cu nimic hotărârea instanței de fond și deci hotărârea dată era una și aceiași cu hotărârea instanție de recurs.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, casarea sentinței pronunțate de tribunal și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea contestației în anulare.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală pentru motivele arătate pe larg prin concluziile scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Tribunalul Buzău la 22.09.2008 sub nr- contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata B, anularea sentinței civile nr.422 din 2 aprilie 2007 a aceluiași tribunal devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.848 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, invocând cazul de contestație în anuare prevăzut în art.318 cod procedură civilă.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că instanța de fond a comis o greșeală materială constând în aceea că a încurcat deciziile de majorare a salariilor emise de unitatea pârâtă, respectiv decizia nr.76/30.10.2003 cu decizia nr.76/25.11.2004, eroare constând în procente diferite de majorare a salariilor.
S-a mai susținut că instanța a comis erori materiale si cu privire la aplicarea prescripției extinctive, a constatării autorității de lucru judecat si a consemnărilor existente în carnetul de muncă al numitei.
Prin contestația în anulare, contestatoarea a solicitat și să-i fie desemnat un avocat din oficiu motivat de faptul că nu are posibilitatea materială să-și angajeze un apărător ales însă ulterior nu a mai insistat, în condițiile si potrivit procedurii prevăzute în OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, să-i fie asigurată plata onorariului pentru pregătirea apărării printr-un avocat.
Prin sentința civilă nr. 2 din 5 ianuarie 2009, Tribunalul Buzău a respins ca inadmisibilă contestația în anulare.
Pentru pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta invocă în susținerea contestației în anulare existența unor erori și greșeli pretins comise de instanța de fond atunci când a pronunțat sentința civilă nr.422/02.04.2007 iar temeiul de drept al contestației este art.318 cod procedură civilă în conformitate cu care"hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Tribunalul a constatat că raportat la acest caz de contestație în anulare, împotriva hotărârilor date de instanța de fond nu se poate exercita această cale de atac extraordinară sub motivul că soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale fiindcă numai hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare.
Împotriva sentinței primei instanțe în termen legal a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-5).
Recurenta-contestatoare a susținut în esență că respingând contestația în anulare ca inadmisibilă, în realitate instanța de fond a refuzat să judece în condițiile în care sentința pe care a atacat-o a fost menținută integral de Curtea de Apel, astfel că între cele două hotărâri nu există practic nicio diferență.
În plus, recurenta-contestatoare a criticat și modul de compunere a completului de judecată în sensul că același complet a pronunțat anterior sentința asupra fondului cauzei, motiv ce a determinat recuzarea, fără ca respectivul judecător să se abțină de la judecata contestației în anulare.
Recurenta-contestatoare a mai arătat că la ultimul termen de judecată a fost înlocuită și grefiera de ședință pentru ca susținerile pe care le-a făcut cu prilejul dezbaterilor să fie denaturate, ajutând astfel partea adversă să obțină o soluție favorabilă dar care nu este legală câtă vreme a fost greșit dezlegată ca fiind inadmisibilă.
Pentru aceste motive, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași primă instanță pentru rezolvarea contestației în anulare în fondul său.
Intimata Baf ormulat întâmpinare (filele 10-14) și concluzii scrise prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței, reiterând apărările formulate la judecata în primă instanță.
Recurenta-contestatoare a răspuns în scris întâmpinării (filele 22-24) iar cu prilejul dezbaterilor din ședința publică de la 6 octombrie a criticat greșita soluționare a cauzei prin respingerea contestației sale în anulare ca fiind inadmisibilă, câtă vreme sentința atacată nu a fost în nici un fel modificată prin decizia pronunțată în recurs, cele două hotărâri fiind identice.
Curtea, verificând sentința atacată prin prisma criticilor invocate de recurenta-contestatoare, a cazurilor de recurs prevăzute de art.304 și 3041cod pr.civ.a actelor și lucrărilor dosarului, constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art.317 și 318 cod pr.civ și numai împotriva hotărârilor judecătorești stabilite de legiuitor prin aceste două dispoziții legale.
Art.318 cod pr.civ. indicat de recurenta-contestatoare ca fiind incident în cauză, reglementează contestația în anulare specială-ce poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date în recurs, nu și împotriva hotărârilor primei instanțe, inclusiv cele pronunțate la judecata fondului după casarea cu reținere.
Cele două cazuri de contestație în anulare specială privesc:
-greșeli materiale cu caracter procedural săvârșite de instanța de recurs și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor;
-omisiunea analizării unui motiv de recurs (de casare sau de modificare).
Recurenta-contestatoare a indicat în fapt în contestația sa în anulare unele erori și greșeli strecurate în sentința civilă nr.422 din 2 aprilie 2007 a Tribunalului Buzău, fiind mai presus de orice îndoială că aceasta este hotărârea pe care a atacat-o pe calea extraordinară de retractare exercitată.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a stabilit că față de motivarea în fapt și cea de drept, contestația în anulare este inadmisibilă, fiindcă numai decizia pronunțată în recurs putea fi atacată cu contestația în anulare specială, întemeiată pe cazul prevăzut de art.318 alin.1 teza I cod pr.civ.
Susținerea că sentința civilă nr.422 /2 aprilie 2007 a tribunalului a fost integral menținută de instanța de recurs, devenind irevocabilă prin respingerea recursului, nu este de natură a face aplicabile dispoziții legale conținând norme de procedură cu caracter imperativ și a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută în alte situații decât cele expres și limitativ stabilite de legiuitor.
Astfel, competența materială a instanței care soluționează contestația în anulare specială este dată de cazul de contestație invocat, iar normele de procedură edictate de legiuitor pentru soluționarea căilor de atac au caracter imperativ iar nu supletiv și de aceea nu sunt la alegerea părților din proces.
Numai eventuale greșeli materiale cu caracter procedural strecurate la judecata recursului în dosarul civil nr- soluționat prin decizia civilă nr.848/21 septembrie 2007 puteau face obiectul unei contestații în anulare speciale, exercitate în termen legal, iar nu cele pretins comise la pronunțarea sentinței civile nr.422 din 2 aprilie 2007 în dosarul 1626/2006, indiferent dacă această din urmă hotărâre a devenit irevocabilă prin respingerea recursului.
Interpretând și aplicând corect dispozițiile legale sus-arătate, tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică respingând ca inadmisibilă contestația în anulare specială exercitată de contestatoare.
Pentru considerentele care preced, Curtea constată că recursul exercitat nu este fondat, astfel că în temeiul art.312 cod pr.civ. îl va respinge ca atare menținând în totalitate sentința civilă nr.2 din 5 ianuarie 2009 a Tribunalului Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare, domiciliată în B, Cartier Broșteni, -.B,.39, județul B, împotriva sentinței civile nr. 2 din data de 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ MUNICIPALĂ "" B, cu sediul în B, str. -,.8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 6 octombrie 2009 în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
4 ex./23. 10.2009
f--Trib.
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
