Speta drept civil. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 405/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de recurentul revizuient, domiciliat în localitatea,-, comuna Mereni, județul C, împotriva deciziei civile nr. 83/C, pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 16 februarie 2009, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN C, cu sediul în C,- și REGIA AUTONOMĂ JUDEȚEANĂ DE () C, cu sediul în C, strada C, nr. 22-24.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă revizuientul, pentru intimatul Consiliul Județean C, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 66369 din 17 iunie 2009, iar pentru intimata A, consilier juridic, în baza delegației de reprezentare fără număr și nedatată.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că a fost atașat prezentului dosar, și dosarul nr- al Tribunalului Constanța; dosarul nr- al Curții de Apel Constanța. Intimata a depus la dosar (fila 82) întâmpinare, care a fost comunicată la 06.11.2009. Revizuientul a depus la dosar (fila 80) certificat de rol nr. 2519/10.09.2009 emis de Judecătoria Constanța privind dosarul nr-.
Revizuientul depune la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Instanța, acordă părților cuvântul asupra excepției inadmisibilități cererii de revizuire, invocată de intimata C prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei depune la dosar înscrisuri, în copie.
Apărătorul intimatului Consiliul Județean solicită a i se comunica un exemplar de pe întâmpinare.
Reprezentantul intimatei precizează că nu este în posesia unui exemplar de pe întâmpinare pentru a i-l înmâna astăzi.
Apărătorul intimatului Consiliul Județean nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Reprezentantul solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la filele 82-85 dosar.
Revizuientul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției inadmisibilității cererii de revizuire. Mai arată că faptul că s-a încadrat în termenul de 30 de zile.
Instanța atenționează pe revizuient că i s-a acordat cuvântul asupra excepției inadmisibilității.
Revizuientul solicită respingerea excepției; iar instanța să oblige la încheierea contractului.
Mai arată că a investit instanța de fond cu acest capăt de cerere - obligația de a face. Se referă la pagina 3 pct.2 alin.3 - "oferta de închiriere".
Apărătorul intimatului Consiliul Județean la aprecierea instanței cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Mai arată că "această inadmisibilitate trebuie raportată la art. 322 pct.5 Cod procedură civilă; ori, nu s-a regăsit nici una dintre situațiile prevăzute la acest text.
Instanța, deliberând, având în vedere motivele invocate prin întâmpinare și susținute astăzi de reprezentantul C, respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Revizuientul face trimitere la înscrisurile anexate cererii de revizuire, printre care autorizația de construire privind pe numita și autorizația de construire privind pe numitul din comuna Mereni.
Apărătorul intimatului Consiliul Județean solicită instanței să nu aibă în vedere înscrisurile depuse astăzi la dosar de către revizuient, având în vedere că nu au legătură cu obiectul cauzei. Face din nou trimitere la art. 322 pct.5 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei pune aceleași concluzii cu privire la acest aspect.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Revizuientul, având cuvântul, pune concluzii de admitere a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată. Instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de concesiune. Solicită anularea celor două hotărâri și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Apărătorul intimatului Consiliul Județean C, având cuvântul, solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Consideră că nici unul dintre motivele pe care și-a întemeiat revizuientul cererea de revizuire nu pot fi încadrate în art. 355 pct.5 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei achiesează la concluziile apărătorului intimatului Consiliul Județean C, de respingere a cererii de revizuire.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr- la 06.05.2009, petentul a solicitat ca pe calea revizuirii deciziei civile nr. 83/C/16.01.2009 a Curții de Apel Constanța să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de concesiune/închiriere pentru o perioadă de 49 de ani pentru terenul proprietatea sa de 2000.
În motivarea revizuirii petentul a constatat că instanța de recurs a invocat mai multe motive neconforme cu dovezile aflate la dosarul cauzei.
Astfel, excepția "tardivității" capătului de cerere privind obligația de a face întemeiată pe dispozițiile 1075 cod civil nu a fost motivată de niciuna dintre cele trei instanțe care sau pronunțat, deși el a dezvoltat această excepție invocată de pârâta
De asemenea, arată revizuentul, în completarea, modificarea cererii de chemare în judecată din data de 10.04.2006, când a fost și primul termen de judecată cu toate părțile prezente, a depus completarea cererii luând cunoștință toate părțile despre acest document în care s-a menționat acest capăt de cerere privind obligarea celor două pârâte la încheierea unui contract de concesiune/închiriere pe o perioadă de 49 de ani cu petentul, cu o chirie de 1 euro/mp/lună * 2000.=2000 euro/lună.
Mai precizează revizuentul că, dintr-o multitudine de situații trage concluzia că nu familia s-a dus peste proprietatea lor, ci ei au violat-o fără drept legal, incluzând acel tronson de conductă magistrală din metal 300 mm, prin această probă am spus tot, deoarece regimul comunist nu ținea seama de respectarea legii ci o încălca cu bună știință și nu numai, demolau sate, sfinte biserici și altele inclusiv și proprietatea noastră nu a respecta-o, prin aceasta ne-a fost încălcat dreptul la proprietate, încălcat grosolan, iar după anul 1989 în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 a fondului funciar privind retrocedările/ reconstituirile tuturor proprietăților mi-a fost și mie retrocedat/reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 23174/2122/12.12.2001. Conform Constituției României amendată și modificată în anul 2003 proprietatea în țara noastră este garantată, recunoscută, ocrotită și respectată.
În opinia revizuentului, un alt motiv temeinic și legal pentru revizuire este adresa nr. 2736/31.10.2005 emisă de Primarul comunei Mereni, adresă în baza căreia Primarul scoate totul în relief că nu poate să-i elibereze autorizația de construire pentru o casă de locuit pe acest teren intravilan în suprafață de 2000. aflat în vestul intravilanului localității de pe-, invocând în mod expres toate actele de proprietate care le deține inclusiv situația că datorită faptului că în subsolul proprietății sale pe diagonala de mijloc se află o conductă magistrală de metal cu 300 mm ce aparține ca bun Consiliului Județean C, iar C administrează serviciul public pentru furnizarea apei potabile în cele 4 localități:, Credința, și.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 5, 324 pct. 4 și art. 327 al. 1 Cod proc. civilă; s-au anexat cererii copii xerox ale următoarelor înscrisuri: deverința nr. 247/28.02.1994, eliberată de Arhivele Naționale ale Județului C; titlul de proprietate nr. 23174/2122/12.04.2001; intabularea nr.2278/06.04.2006; schița cadastrală nr.37767/19.10.2005; adresa nr.2736/31.10.2005 emisă de Primarul comunei Mereni; adresa nr.5037/18.08.2005 emisă de Președintele Consiliului Județean Constanta - escu; adresa nr.5126/01.08.2005 emisă de SC SA Constanta; adresa nr.3144-3901/2/24.10.2005 emisă de Prefectul Județului Constanta; adresa nr. 3145-3902/2/27.10.2005; notificarea nr.528/22.09.2005; notificarea nr.724/29.09.2005; titlul de proprietate nr. 18258/732/04.11.1994 al d-lui; autorizația de construcție nr.7/11.06.1999 adresata d-lui; titlul de proprietate nr. 18268/716/11.07.1996 a d-nei; Autorizația de Construire nr.3/13.01.2000; al d-nei; adeverința nr.709/17.04.2007 emisă de Primarul Comunei Mereni, Județul Constanta.
Pârâta Caf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii deoarece pe această cale se solicită obligarea pârâtei la încheierea unui contract.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de către ca fiind neîntemeiată si menținerea deciziei atacate.
În apărare s-a arătat că art. 322 pct. 5 Cod proc. Civ. privind revizuirea hotărârilor nu poate fi reținut, deoarece revizuentul nu face nici dovada de noi înscrisuri doveditoare in dezlegarea pricinii sau înscrisuri ce nu au fost folosite în proces și nici dovada desființării sau modificării vreunei hotărâri pe care s-ar fi întemeiat hotărârea a cărei revizuire este cerută în cauză așa cum prevede art. 322 pct. 5 Cod proc. Civ. "daca, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința pârtilor, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Se ami învederează că revizuentul nu face decât sa critice decizia a cărei revizuire o cere și să solicite ca hotărârea care se va pronunța să țină loc de contract juridic. Or, toate instanțele investite cu dezlegarea acestei pricini au motivat pe larg inadmisibilitatea obligării pârâtelor de a încheia contracte juridice cu revizuentul.
De asemenea, având în vedere că revizuentul nu a făcut dovada de noi înscrisuri doveditoare în dezlegarea pricinii sau înscrisuri ce nu au fost folosite în proces si nici dovada desființării sau modificării vreunei hotărâri pe care s-ar fi întemeiat hotărârea a cărei reviuzire este cerută în cauză așa cum prevede art. 322 pct. 5 Cod proc. Civ. intimate apreciază că, cererea privind revizuirea nu poate fi considerată ca depusă în termenul prevăzut de art. 324 al. 1, pct. 4 care prevede că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti "n cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Cum revizuentul nu a demonstrat că la o anumită dată, funcție de care s-ar putea socoti termenul de promovare a cererii de revizuire, a intrat în posesia unor înscrisuri noi sau că ar fi luat la cunoștință de desființarea sau modificarea unei hotărâri ce ar fi putut sta la baza emiterii hotărârii a cărei revizuire o solicită, s-a apreciat că un asemenea termen nu poate fi calculat.
Prin cererea înregistrată la 06.05.2009 sub nr. 2097/C în urma căreia - la 07.05.2009 - s-a format dosarul nr- petentul a solicitat ca pe calea revizuirii deciziei civile nr. 83/C/16.01.2009 a Curții de Apel Constanța să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de concesiune/închiriere pentru o perioadă de 49 de ani pentru terenul proprietatea sa de 2000.
Constatând că cele două litigii au același obiect, aceeași cauză și se poartă între aceleași părți, în baza art. 163 al. 3.pr.civ. curtea a admis excepția de litispendență invocată din oficiu la termenul din 09.09.2009 și a dispus reunirea celor două cauze.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de retractare invocate de revizuent, raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond și motivarea instanței de recurs, curtea constată că revizuirea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
Prin decizia civilă nr. 83/16.02.2009, Curtea de Apel Constanțaa respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul-reclamant - împotriva deciziei civile nr. 513/10.10.2008.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că, printr-o acțiune înregistrată la 28.12.2005 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții Regia Autonomă Județeană de C și Consiliul Județean C pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea la devierea conductei magistrale de ce străbate terenul proprietatea sa, ori să i se plătească despăgubiri materiale de 36,50 RON/ lunar pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a terenului în suprafață totală de 2000 mp situat în satul, comuna Mereni și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
La 19.02.2007 (fila 10, dos. nr-), reclamantul și-a completat cererea inițială, solicitând instanței obligarea pârâților să încheie cu el un contract de concesiune pe un termen de 50 de ani sau pe termen nelimitat pentru terenul în suprafață de 2000 mp din satul, comuna Mereni.
Printr-o cerere formulată la 16.10.2006 reclamantul a renunțat la judecată în cererea având ca obiect obligarea pârâților la devierea conductelor de ce străbat terenul proprietatea sa.
Prin sentința nr. 11480/11.- pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr-, a fost respinsă ca insuficient timbrată cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata unor despăgubiri materiale cauzate prin lipsa de folosință a terenului și s-a dispus înregistrarea separată a cererii având ca obiect obligarea pârâților la încheierea contractului de concesiune pentru imobilul din satul, comuna Mereni, ca urmare a depășirii primei zile de înfățișare la depunerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o numai pentru modul de soluționare a capătului de cerere vizând obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
Prin decizia civilă nr. 258/18.05.2007, Tribunalul Constanțaa admis apelul reclamantului, a desființat în parte sentința civilă nr. 11480/11.12.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța, numai în ceea ce privește excepția insuficientei timbrări și a anulării cererii de chemare în judecată având ca obiect pretenții. Cauza a fost retrimisă Judecătoriei Constanța pentru continuarea judecății, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Urmare a acestor soluții de disjungere a celor două capete de cerere formulate de reclamant, respectiv pretenții pentru lipsa de folosință a terenului și obligarea pârâților la încheierea unui contract de concesiune, s-au format două dosare, respectiv dosarul nr- pentru cererea ce vizează pretențiile reclamantului și dosarul nr- având ca obiect contractul de concesiune.
Prin sentința civilă nr. 11579/8.10.2007 Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 23174/2122 din 12.04.2001 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.000. situat sat, comuna Mereni, jud. C, teren care avea destinația de teren arabil.
S-a mai reținut că, deși subsolul proprietății reclamantului este străbătut de o conductă magistrală de furnizare a apei aparținând domeniului public de interes județean, reclamantul își poate exercita în mod nestânjenit toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate și anume: folosința, posesia și dispoziția, în conformitate cu destinația terenului așa cum a fost aceasta stabilită prin titlul de proprietate și anume: arabil.
Din cuprinsul prevederilor constituționale si ale Convenției europene privind drepturile omului coroborate cu cele ale Legii nr. 215/1998 instanța de fond a reținut că pârâții sunt îndreptățiți să folosească subsolul terenului deținut în proprietate de reclamant și că eventuale pagube suferite de proprietar urmează a fi acoperite prin plata unor despăgubiri stabilite prin acordul părților ori pe cale unei acțiuni în pretenții, neexistând un temei juridic care să îndreptățească instanța să oblige pe pârâte să încheie un contract de concesiune pentru un teren pe care nu îl exploatează. Aceasta pentru că prin contractul de concesiune se transmit doua dintre prerogativele dreptului de proprietate, folosința și posesia terenului ori in speță suprafața de 2.000. nu este folosită de către pârâte, ci de reclamant care o poate pune în valoare după destinația actuală.
În fine, s-a mai apreciat instanța de fond că, în speță, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 3 lit. "f" din nr.OUG 32/2002 care instituie acordul proprietarului pentru amplasarea rețelei publice de pe terenuri proprietate privată având în vedere momentul intrării lor în vigoare ulterior amplasării construcției.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 513/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul apelant susținând, în esență, că instanța a apreciat în mod greșit că nu a fost investită și cu o cerere de obligare a pârâților la plata despăgubirilor materiale echivalente chiriei practicate pentru un metru pătrat/lună întemeiată pe art. 1075 Cod civil; că instanța a apreciat greșit probele administrate și a reținut eronat că terenul se află în regim extravilan și nu intravilan și prin urmare nu ar fi putut fi folosit pentru edificarea unui complex agroturistic; că instanța a stabilit greșit că nu poate suplini consimțământul pârâților pentru încheierea unui contract de concesiune fără să observe caracterul excepțional al situației existente în cauză, respectiv posibilitatea de a fi paralizată alimentarea cu potabilă a locuitorilor comunei și fără să constate că pârâții nu sunt îndreptățiți să folosească subsolul terenului proprietatea reclamantului decât cu acordul acestuia și fără a-i produce vreun prejudiciu.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate de recurentul reclamant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, în special pentru considerente legate de limitele sesizării instanțelor.
Astfel, curtea a observat că, învestirea judecătoriei instanței de către reclamantul s-a făcut, prin completarea, la termene diferite, a cererii inițiale de chemare în judecată prin care s-a solicitat devierea conductei de ce străbate terenul proprietatea reclamantului și despăgubiri pentru lipsa de folosință, cu cererea de obligare a pârâților la încheierea unui contract de concesiune pentru terenul afectat de amplasarea conductei.
Astfel curtea a constatat că, reclamantul a renunțat la judecata cererii de deviere a conductei, Judecătoria Constanța rămânând sesizatănumaicu cererile de despăgubire pentru lipsa de folosință și de încheiere a contractului de concesiune.
Soluția de disjungere dispusă prin sentința nr. 11480/11.12.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța nu a fost atacată de către reclamant așa încât, înregistrarea separată a celor două cereri s-a făcut cu respectarea principiului disponibilității și al puterii lucrului judecat.
Dispunându-se judecarea separată a cererilor formulate de către reclamant, în mod corect a reținut tribunalul prin decizia atacată cu recursul de față că instanța sesizată cu cererea de încheiere a contractului de concesiune nu poate statua și asupra despăgubirilor cuvenite reclamantului, această cerere făcând obiectul altui dosar înregistrat pe rolul instanțelor (dosarul nr-). Prin urmare, critica referitoare la judecarea separată a cauzelor nu este întemeiată.
Pe fond, curtea a reținut că instanțele au statuat corect cu privire la lipsa de temei în cererea de obligare a pârâților la încheierea unui contract de concesiune.
Astfel, analizând prevederile art. 44 alin. 5 din Constituție, art. 586 Cod civil, art. 2 și art. 29 alin. 1 din Legea apelor nr. 107/1996, republicată dar și cele ale nr.OUG 54/2006 aprobată prin Legea nr. 22/2007 și nr.OG 16/2002, act normativ care a modificat Legea nr. 219/1998, curtea a statuat că nu este posibilă încheierea cu pârâții a unui contract de concesiune pentru folosirea terenului proprietatea reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru încheierea unui asemenea act, particularii putând cere doar daune interese pentru neobservarea servituților de utilitate publică.
Aceasta este decizia a cărei revizuire, în baza art. 322 pct. 4 și 5.civ.Cod Penal - sub forma obligării pârâtei la încheierea unui contract care să țină loc de contract de închiriere/concesiune - a solicitat- reclamantul.
Se impune observația că, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, revizuientul urmărește parțial și obținerea unei alte prestații a pârâților decât cea care a făcut obiectul ciclului procesual finalizat: prin revizuire se cerere suplinirea consimțământului pârâților la încheierea unui contract de concesiune pentru terenul proprietatea reclamantului, deși această solicitare nu a făcut niciodată obiectul judecății ordinare.
Situația învederată - deși nu se constituie într-un fine de neprimire care să îmbrace forma unei inadmisibilități, astfel cum a pretins pârâta C - împiedică Curtea de a în a pronunța o soluție în care să analizeze această cerere pe fond și nu în verificarea condițiilor de inadmisibilitate a revizuirii; aceasta și deoarece, în temeiul art. 327 al. 1. pr. civ. referitor la situația concretă de netemeinicie pe care se bazează calea de atac, instanța de retractare va avea de schimbat hotărârea atacată doar în limitele obiective a învestirii inițiale, și nu în baza noilor pretenții din revizuire.
Cererea reclamantului care este supusă analizei curții este întemeiată pe două dispoziții: pct. 4 și 5 ale art. 322.pr.civ.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, care poate fi introdusă numai împotriva unor hotărâri definitive, pentru cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit pct. 4 al art. 322.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză."
După cum reiese din analiza textului dispoziția în cauză are în vedere trei ipoteze distincte: 1. hotărârea atacată este rezultatul lipsei de obiectivitate a judecătorului, a comportării martorului care a depus mărturie mincinoasă ori a expertului care a distorsionat adevărul în raportul său - în toate cazurile fiind necesară o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracțiune privind pricina; 2. hotărârea atacată s-a bazat pe un înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății - fals dovedit printr-o hotărâre penală sau constatat de instanța civilă sesizată cu revizuirea când există un impediment legal în pornirea acțiunii penale; 3. hotărârea atacată a fost pronunțată de judecător prin exercitarea funcției cu rea-credință sau cu grave neglijență, astfel încât statuările sale au determinat o soluție greșită - situație constatată prin metodele de sancționare disciplinară a judecătorului.
Or, după cum reiese din analiza revizuirii formulate de, acesta nu învederează niciuna dintre cele trei situații descrise limitându-se a invoca prevederile art. 322 pct. 4.pr.civ. pentru ca apoi, pe 13 pagini să exprime diferite puncte de vedere fără nicio legătură cu prevederile legale în cauză.
Cu privire la cel de-al doilea temei juridic al revizuii - art. 322 pct. 5.pr.civ. -, curtea constată că, potrivit acestui text revizuirea se mai poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
Și acest motiv de revizuire cuprinde mai multe ipoteze deosebite: 1. la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau - în mod vădit - de natură a schimba soluția dată și care au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor; 2. hotărârea atacată cu revizuirea s-a bazat pe o hotărâre care la rândul ei a fost desființată sau modificată, dispărând astfel probator pe care se sprijinea.
Din dezvoltarea motivelor de revizuire, se observă cu ușurință, că reclamantul nu invocă cea de-a doua teză a pct. 5 - desființarea hotărârii pe care s-a întemeiat decizia a cărei revizuire se cere.
Nici motivul de revizuire rezultat din descoperirea unui înscris nu este invocat expres de recurent, care, totuși, își bazează cererea sa pe o serie de documente pe care le anexează căii de atac.
Niciunul însă nu corespunde exigențelor conținute implicit de art. 322 pct. 5.pr.civ. care cere ca înscrisul să fie nou (să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată), în sensul să nu fi fost folosit în acest proces pentru că fost reținut de partea potrivnică sau dintr-o cauză de împiedicare mai presus de voința părții și înscrisul să fie determinant în sensul că, dacă ar fi fost constatat de instanță, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Or, niciuna dintre aceste condiții (cu relevanță în speța de față) nu sunt îndeplinite: înscrisurile anexate au mai fost prezentate instanțelor care au analizat cauza; mai mult, după cum reiese din studiul deciziei care se vrea revizuită, Curtea și-a întemeiat soluția de respingere a recursului pe analiza unor dispoziții legale care reglementează încheierea unui contract de concesiune rezultând din folosirea subteranului terenului pentru traversarea unor conducte de aducțiune a apei.
Astfel, în pronunțarea deciziei civile nr. 83/C/16.01.2009, stabilind că se găsește în fața unei limitări legale a dreptului de proprietate al reclamantului, terenul străbătut de conducta magistrală de alimentare cu fiind afectat de o servitute legală, posibilă potrivit art. 586 Cod civil și art. 29 alin. 1 din Legea apelor nr. 107/1996, republicată, curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru încheierea unui contract de concesiune.
Aceasta deoarece, potrivit textelor legale incidente - art. 44 alin. 5 din Constituție, art. 586 Cod civil, art. 2 și art. 29 alin. 1 din Legea apelor nr. 107/1996, republicată dar și cele ale nr.OUG 54/2006 aprobată prin Legea nr. 22/2007 și nr.OG 16/2002, act normativ care a modificat Legea nr. 219/1998 - riveranii sunt obligați să acorde drept de servitute pentru realizarea unor sisteme de alimentare cu și canalizare, drept de servitute care se constituie cu titlu oneros.
Apoi, reclamantul persoană fizică nu poate avea calitatea de concedent potrivit prevederilor nr.OUG 54/2006 aprobată prin Legea nr. 22/2007 și nici nu poate fi parte într-un contract de parteneriat public privat așa cum este acesta reglementat de nr.OG 16/2002, act normativ care a modificat Legea nr. 219/1998.
Procedând la analiza dispozițiilor legale aplicabile, curtea a observat că, potrivit art. 1 din nr.OUG 54/2006 calitatea de concedent o poate avea numai o autoritate publică, iar obiectul contractului de concesiune încheiat de o autoritate publică poate fi doar un bun proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, potrivit Constituției și reglementărilor legale privind proprietatea publică (art. 3). Prin contractul de concesiune autoritatea publică, în calitate de concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acționează pe riscul și răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevențe.
Rezultă astfel în mod indubitabil, din definiția dată contractului de concesiune de nr.OUG 54/2006, că reclamantul - persoană fizică - nu poate avea calitatea de concedent și că terenul aflat în proprietatea privată a reclamantului nu poate face obiectul unui contract de concesiune încheiat cu autoritățile publice, solicitarea reclamantului neavând astfel temei legal.
Or, din cele expuse reiese că în analiza recursului reclamantului, Curtea a considerat că soluția de respingere a acțiunii este justificată nu datorită unor aspecte faptice, ci din punctul de vedere al dispozițiilor normative ce stabilesc regimul juridic al contractului de concesiune, curtea constatând că nu există - sub aspect juridic - obligația părții de a încheia un astfel de contract.
De aceea, revizuirea întemeiată pe motivul conținut de pct. 5 al art. 322.pr.civ. nu poate fi primită niciodată în situația concretă a revizuentului, decizia 83/C/2009 a Curții de Apel Constanța având la bază exclusiv considerente de legalitate care împiedică admiterea acțiuni sale (nu mai puțin, se impune remarca că instanța de recurs nu a negat dreptul revizuientului la o indemnizare pentru neajunsurile provocate de folosirea subteranului imobilului său, dar într-o acțiune separată în daune interese).
Pentru aceste considerente, cum motivele invocate de reclamant pentru revizuirea deciziei nr. 83/C/16.02.2009 a Curții de Apel Constanțas -au dovedit a fi nefondate, va fi respinsă cererea formulată de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingere cererea de revizuire formulată de recurentul revizuient, domiciliat în localitatea,-, comuna Mereni, județul C, împotriva deciziei civile nr. 83/C, pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 16 februarie 2009, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN C, cu sediul în C,- și REGIA AUTONOMĂ JUDEȚEANĂ DE () C, cu sediul în C, strada C, nr. 22-24.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
pt. Grefier,
- -,
aflată în concediu medical,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef,
Red.dec.jud./03.02.2010
Tehnored.gref./2ex./12.02.2010
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
