Fond funciar. Speta. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 404/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în localitatea Cumpăna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 151, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 06 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu intimata pârâtă Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Cumpăna, cu sediul în localitatea Cumpăna, județul C, având ca obiectfond funciar.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 64746 din 18.11.2009, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța nr. 25 din 18.11.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 700 lei), iar pentru intimata pârâtă, avocat, în substituire pentru avocat, în baza delegației de substituire depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii recurate și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Face un scurt istoric al speței.
Învederează că a făcut dovada că există excedent de teren și nu se justifică anularea unui titlu de proprietate motivat de împrejurarea că se impune aplicarea reducerii de 14% prevăzută de Legea nr. 169/1997.
Apare ca neîntemeiată cererea de revizuire în raport de împrejurarea că la judecarea fondului cauzei s-a invocat un deficit de teren care ar fi impus anularea titlului de proprietate al reclamante.
Arată, de asemenea, că nu are relevanță faptul că acest excedent de teren a fost sau nu folosit pentru reconstituirea dreptului de proprietate unor persoane îndreptățite, Comisia de fond funciar preferând să anuleze titluri de proprietate emise cu respectarea prevederilor legale în loc să reconstituie dreptul de proprietate pe suprafețele de teren primite prin procesul-verbal de predare-primire.
Mai arată că dispozițiile Legii nr. 167/1997 nu erau în vigoare la data emiterii titlului de proprietate; nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Nu s-au formulat apărări la fond și probe noi în apel.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Învederează că pct.10 al art. 304 Cod procedură civilă, invocat de recurentă a fost abrogat. Nu au fost menționate expres motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Se referă la Legea nr. 169/1997 și arată că aceasta nu reprezintă un act normativ care reglementează separat, ci o lege care aduce modificări și completări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 1 martie 2007 reclamanta a formulat, în contradictoriu cu Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cumpăna, cerere de revizuire a sentinței civile nr. 9807/08.06.1999 pronunțata in dosarul nr. 6661/1999 de Judecătoria Constanta.
În considerentele cererii de chemare în judecată s-a susținut ca prin sentința a cărei revizuire face obiectul judecații a fost admisă cererea reclamantei-intimată în speță, constatându-se nulitatea absoluta a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate respectiv a titlului de proprietate nr. 51455/479 emis pe numele revizuientei pentru suprafața de 5.000. teren. In motivarea hotărârii s-a reținut că în mod greșit s-a procedat la constituirea dreptului de proprietate, deoarece la data emiterii titlului de proprietate comuna Cumpăna nu avea excedent de teren, încălcându-se prev. art. 20 din Legea nr. 18/1991 dar in realitate, a precizat revizuienta, la data la care s-a emis titlul de proprietate pe numele său, exista excedent de teren în comună, titlul fiind astfel legal emis. A precizat revizuienta că înscrisurile cu care înțelege să facă dovada că la data emiterii titlului de proprietate exista excedent de teren în com. Cumpăna, s-au aflat in posesia intimatei, revizuienta neavând cunoștință de existența acestora până în prezent, fiind înscrisuri noi.
În drept revizuienta a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5. pr. civ.
Prin sentința civilă nr.11533/5.10.2007 Judecătoria Constanțaa admis cererea de revizuire, a schimbat în tot sentința civilă revizuită si pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei privind anularea titlului de proprietate anterior menționat.
A motivat instanța de fond că în temeiul Legii nr. 18/1991 nemodificată, revizuientei i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.000. teren situat în extravilanul comunei Cumpăna și i s-a emis Titlul de proprietate nr. 51455/47909.11.1993. În anul 1999, intimata-reclamanta Comisia Locala Cumpăna a formulat în contradictoriu cu pârâta - revizuientă cerere de chemare în judecată ce a formulat obiectul dosarului nr. 6661/1999 al Judecătoriei Constanta prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 51455/479/09.11.1993, arătând în motivare că emiterea acestui titlu s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 169/1997 si a art. 21 din Regulamentul de aplicare, deoarece la nivelul comunei s-a aplicat o cota de reducere de 14 % pentru terenuri ca urmare a construirii canalului Dunăre - Marea Neagră și în acest caz nu mai putea exista excedent de teren agricol.
Prin sentința civilă nr. 9807/08.06.1999 a Judecătoriei Constanta, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta-intimată Comisia Locala Cumpăna și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 51455/479 reținându-se în motivare că titlul de proprietate a fost emis în baza art. 20 din Legii nr. 18/1991 care prevedea că "la cererea populației, localitățile care dețin excedent de teren arabil vor constitui dreptul de proprietate pe teren", iar din "adresa nr. 1350/24.05.1999 a Ministerului Agriculturii si Alimentației reiese ca localitatea Cumpăna nu a avut excedent de teren arabil, față de aceasta situație prin ordinul nr. 242/19.12.1997, în conf. cu disp. art. 65 din Legea nr. 169/1997, Prefectul Județului Constanta a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise cu încălcarea prevederilor legale". Împotriva acestei sentințe, revizuienta - pârâtă a declarat apel, iar prin decizia civila nr. 3163/29.11.1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 8472/1999, a fost respins ca nefondat apelul declarat, sentința primei instanțe fiind definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
În anul 2007, revizuienta a aflat că intimata a scos la vânzare prin licitație publică mai multe suprafețe de teren aflate în rezerva Primăriei com. Cumpăna, excedentul de teren fiind astfel vândut în vederea construirii de locuințe și case de vacanta (filele 42-60), intrând totodată și în posesia procesului-verbal din 06.07.1991 încheiat între SC - cu sediul in com. și Primăria com. Cumpăna cu ocazia predării către comuna Cumpăna a suprafeței de 979,5 ha teren arabil (fila 61), acte necunoscute de revizuientă la data soluționării dosarului nr. 6661/1999 deoarece erau în posesia in posesia intimatei, din aceste acte rezultând că în patrimoniul comunei Cumpăna exista excedent de teren la data emiterii titlului de proprietate (1993), excedent de teren existând și in prezent.
Reținând că în cauză înscrisurile noi ce nu au fost cunoscute revizuientei la data pronunțării sentinței civile nr. 9807/08.06.1999 sunt de natură să conducă la concluzia că la data emiterii titlului de proprietate (09.11.1993) la nivelul com. Cumpăna exista excedent de teren, instanța a admis cererea de revizuire și a proceda la rejudecarea cauzei pe fond.
Pe fond instanța a reținut că la data emiterii Titlului de proprietate nr. 51455/479/09.11.1993 nu s-a produs nicio încălcare a prevederilor imperative ale Legii nr. 18/1991 în formularea în vigoare la acea data, iar prevederile Legii nr. 169/1997 de modificare și completare a Legii nr. 18/1991 nu pot fi reținute in cauză deoarece la data emiterii titlului de proprietate (1993) această lege nu era în vigoare iar legea civilă nu retroactivează, principiu constituțional ce trebuie respectat in orice împrejurare.
Cum la data emiterii titlului de proprietate nu existau probe din care să rezulte că pe teritoriul comunei Cumpăna se înregistra un deficit de teren care să conducă la diminuarea retrocedărilor de teren către persoanele îndreptățite și cum nu s-a dovedit nici că reducerea cotelor de restituire cu 14 % a operat anterior sau concomitent cu emiterea titlului de proprietate prin care revizuientei-pârâte i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.000. teren, Ordinul Prefectului nr. 242/19.12.1997 și adresa nr. 1350/24.05.1999 a Ministerului Agriculturii si Alimentației fiind acte ulterioare emiterii titlului de proprietate nr. 51455/479/09.11.1993, instanța de fond a reținut că la data emiterii titlului de proprietate au fost respectate prevederile imperative ale Legii nr. 18/1991 nemodificata (art. 20).
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta intimată Comisia de fond funciar Cumpăna care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. A susținut recurenta că în mod greșit au fost interpretate datele cuprinse în adresa nr.1350/1999 a Ministerului Agriculturii si Alimentației, Oficiul de cadastru Agricol si Organizarea Teritoriului Constanta in temeiul căreia Prefectura Constanta a emis Ordinul nr.242/1997. Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că terenul scos la licitație de către Primăria Comunei Cumpăna a făcut parte din domeniul privat al localității nu din rezerva aflată la dispoziția Comisiei locale de fond funciar. Apreciază recurenta ca în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.322 pct.5 pr.civ. pe care să le îndeplinească înscrisul nou la care face referire textul.
În apărare recurenta a invocat și tardivitatea declarării cererii de revizuire.
Procedând la soluționarea cauzei tribunalul a pronunțat decizia nr. 847/22.09.2008 prin care admis recursul, a modificat în tot sentința recurată în sensul ca admis excepția tardivității și pe cale de consecință a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire.
Ca urmare a recursului declarat de revizuientă, Curtea de Apel a admis calea de atac și a dispus casarea deciziei menționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel. A reținut instanța de casare că la soluționarea cauzei au fost încălcate prevederile referitoare la compunerea completului de judecată, calea de atac fiind calificată greșit recurs în raport de prevederile art.328C.pr.civ.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul tribunalului, în apel.
Prin decizia civilă nr. 151 din 6 martie 2009 Tribunalul Constanțaa respins excepția tardivității cererii de revizuire, a admis apelul formulat de Comisia locală de fond funciar Cumpăna și a schimbat în tot sentința nr. 11533/2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în sensul că a respins cererea de revizuire ca nefondată. A obligat revizuienta către apelanta Comisia locală la plata sumei de 1676 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut că înscrisul de care s-a prevalat revizuienta, constând în anunțul de licitație pentru vânzarea unor loturi de teren de către Primăria Cumpăna, a fost adus la cunoștința revizuientei prin publicarea lui în luna august 2008, o dată ulterioară formulării cererii de revizuire, situație în care s-a apreciat în termen revizuirea.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că procesul verbal încheiat la 6 iulie 1991 între SC și Primăria Comunei Cumpăna nu îndeplinește condițiile cerute de art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă pentru că depunerea lui de către Comisia locală putea fi cerută oricând de către reclamanta revizuientă, aceasta din urmă nedovedind nici existența unei împrejurări mai presus de voința reclamantei care să determine imposibilitatea procurării lui în cursul judecății.
Instanța a reținut și că înscrisul nu este determinant în cauză pentru că preluarea în anul 1991 de către Primăria localității Cumpăna a unei suprafețe de 979,5ha de la SC nu are nici o relevanță asupra modului de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului revizuientei, pentru că nu se cunoaște dacă acest teren a fost destinat procedurii de atribuire în proprietate prevăzută de Legea nr.18/1991 și prin urmare s-a aflat la dispoziția comisiei locale, ori a avut o altă destinație.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta susținând că instanța a apreciat greșit lipsa de relevanță a procesului verbal de predare primire invocat, înscrisul făcând dovada că în realitate, la nivelul comunei Cumpăna, la data anulării titlului de proprietate, exista excedent de teren.
Susține recurenta că Legea nr. 18/1991 nici măcar nu prevedea aplicarea unei reduceri de 14%, în realitate această prevedere fiind inserată în cuprinsul Legii nr. 169/1997. La judecarea fondului cauzei instanța a aplicat retroactiv legea, unui titlu de proprietate emis în condițiile Legii nr. 18/1991 fiindu-i aplicate dispoziții din legea nr. 169/1997.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate de reclamanta, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă are în vedere, așa cum a reținut tribunalul, îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de către înscrisul invocat ca fiind "înscris nou". Printre aceste condiții sunt și cele care impun ca înscrisul să fie doveditor și să fie determinant.
Pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisul depus de revizuient trebuie să fie probant prin el însuși, și nu un înscris care să facă necesară administrarea altor probe în vederea dovedirii faptului pretins. Altfel spus, să nu fie nevoie ca înscrisul prezentat să fie completat cu alte mijloace de probă.
În speță, corect a reținut tribunalul că procesul verbal de predare a unor terenuri către Primăria localității Cumpăna, în iulie 1991, nu probează prin el însuși existența la nivelul comunei a unui excedent de teren arabil în raport cu momentul emiterii titlului de proprietate prin care recurentei i-a fost constituit dreptul de proprietate, existența acestui excedent fiind necesar a fi determinată atât în raport de suprafața de teren arabil aflată la dispoziția Comisiei locale de fond funciar dar și în raport cu suprafețele de teren solicitate de foștii proprietari pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Ori, înscrisul prezentat de reclamantă nu este pe deplin doveditor în privința excedentului de teren agricol care s-ar fi găsit în portofoliul Comisiei locale Cumpăna în 1993, la momentul constituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, așa cum susține aceasta, condiția caracterului doveditor al înscrisului nefiind îndeplinită.
De asemenea, așa cum a stabilit corect tribunalul, nici condiția caracterului determinant al înscrisului nu este îndeplinită, situația de fapt desprinsă din conținutul acestuia, respectiv predarea în anul 1991 către Primăria comunei Cumpăna a unei suprafețe de 979,5 ha teren, nefiind concludentă în privința stabilirii faptului că la nivelul acestei comune exista excedent de teren agricol în anul 1993.
Prin urmare, constatând că instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefundat.
Intimata Comisia locală de fond funciar Cumpăna a solicitat cheltuieli de judecată astfel că instanța, verificând realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor și ținând cont de actele doveditoare prezentate de intimată a considerat că suma de 1190 lei îndeplinește criteriile menționate și a dispus plata acestei sume către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în localitatea Cumpăna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 151, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 06 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu intimata pârâtăCOMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CUMPĂNA, cu sediul în localitatea Cumpăna, județul
Obligă recurenta la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./tehnored. dec. jud. /15.01.2010
dispozitiv gref.
2 ex./25.01.2010
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
