Speta drept civil. Decizia 910/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 910
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, SI- -, - -, - împotriva deciziei civile nr. 247/A/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimații CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți lipsă, iar pentru pârâții intimați se prezintă consilier juridic.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți ridică o chestiune prealabilă, pe care nu a menționat-o în cuprinsul recursului formulat în scris, respectiv faptul că instanța de apel, deși a admis în tot apelul, nu a examinat sub toate aspectele fondul cererii cu care a fost sesizată.
Nefiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului, inclusiv asupra chestiunii ridicate la acest termen.
Doamna avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului și, dacă se va considera relevant aspectul ridicat la acest termen, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În situația în care se va trece peste acest aspect, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și a menținerii hotărârii dată de prima instanță, fără cheltuieli de judecată.
Doamna consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele dezvoltate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Timișoara reclamanții, Si-, și au chemat în judecată pârâții solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va da, să constate nulitatea absolută a donației intervenită prin Decizia nr.126/02.02.1983 emisă de Consiliul Popular al Județului T pentru încălcarea dispozițiilor art.813,814 alin.1 Cod civil, care prevăd că atât oferta de a, cât și acceptarea donației trebuie făcute în formă autentică; în subsidiar, daca pe baza probelor ce se vor administra in cauza se va constata in speta nu ar fi incident motivul de nulitate evocat la punctul 1, se solicita constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie mai sus amintit, pentru cauză falsă, (respectiv pentru lipsa cauzei) și pentru fraudă la lege, constatandu-se ca donatia are caracter simulat și ca, in realitate, prin Decizia nr. 126/02.02.1983 a avut loc o expropriere a dreptului de proprietate al reclamantei si al defunctului său soț, G, asupra terenului inscris in 53414 T, nr. top. 2055/2/2, in suprafata 2016 mp, fără să fi fost acordată o dreaptă și prealabilă despăgubire; să constate nevalabilitatea titlului Statului R; in baza art. 36 punctul 4 din Legea 7/1996, sa dispuna rectificarea nr. 1529, in sensul de a se constata ca nr. top. 2055/2 /1 are in realitate suprafata de 883 mp, și nu suprafata de 2016 mp, cum gresit este mentionat in CF 1529; in baza art. 36 punctul 4 din Legea 7/1996 sa se dispuna rectificarea nr. 53414 T, in sensul de a constata ca nr. top. 2055 /2/ 2 are in realitate suprafata de 2016 mp, și nu 883 mp, cum gresit se menționează in nr. 53.414 T; in baza art. 36 punctul 1 din Legea nr.7/1996, ca o consecinta a admiterii primelor doua petite ale prezentei cereri, sa se dispuna rectificarea nr. 53.414 T, in sensul radierii dreptului de proprietate a1 Statului R, pentru lipsa unui titlu valabil, concomitent cu inscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor, cu titlu de restabilire a situariei anterioare de carte funciara și succesiune,în cotele legale.
În drept s-au invocat dispozițiile art.813, 814 alin.2, art.1171 Cod civil.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul Consiliul Local Tai nvocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că pe rolul Judecatoriei Taf ost inregistrat Dosar nr.13837/2005, actiune inregistrata de si la data de 16.05.2005 prin care s-a solicitat "revocarea donatiei facuta prin Decizia nr.126/02.02.1983", motivat la fel ca in prezenta actiune de inexistenta formei autentice a actului de donatie si de neindeplinirea sarcinilor asumate de catre stat si revenirea la situatia anterioara. Obiectul dosarului 1-a constituit de asemenea, imobilul inscris in CF nr.53414 T cu nr.top.2055/2/2, in suprafata de 883. deoarece exista o neconcordanta intre suprafata inscrisa cu nr.top.2055/2/2 care figureaza in cartea funciara cu alta suprafata decat in realitate, cererea reclamanților fiind respinsă prin sentința civilă nr.11222/14.12.2005.
Prin încheierea de ședință din 12.09.2007 excepția a fost respinsă, instanța reținând că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni.
Prin sentința civilă nr.1097/30.01.2008 Judecătoria Timișoara a admis cererea de chemare în judecată.
In consecință, a constatat nulitatea absolută donației intervenită prin decizia civilă nr.126/2.02.1983 emisă de Consiliul Popular al Județului T pentru lipsa cauzei; a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român înscris în baza sus-menționatei decizii asupra terenului înscris în CF 53414 T, nr.top.2055/2/2; a dispus rectificarea CF 1529 T în sensul că nr.top.2055/2/1 are în realitate suprafața de 798 mp și a CF 53414 T, în sensul că nr.top.2055/2/2 are în realitate suprafața de 2016 mp; a dispus rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român pentru lipsa unui titlu valabil și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, cu titlu de restabilire a situației anterioare de carte funciară și succesiune, în următoarele cote-părți:, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de parte cu titlu de sistare a comunității codevălmașe de bunuri în cotă de parte și 8/64 părți succesiune (8/32 parte din parte), în cotă de 12/64 părți( 12/32 părți din parte) cu titlu de succesiune, Si-, în cotă de 3/64 părți( 3/32 părți din parte), cu titlu de succesiune, -, în cotă de 3/64 părți ( 3/32 părți din parte), cu titlu de succesiune, în cotă de 3/64 părți (3/32 părți din parte), cu titlu de succesiune și, în cotă de 3/64 părți ( 3/32 părți din parte), cu titlu de succesiune.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.315/24.10.2006 emis de către BNP --Curuți reclamanții sunt moștenitorii defunctului G, în calitate de soție supraviețuitoare, în calitate de fiică, Si-, în calitate de nepoată de fiu predecedat, în calitate de nepoată de fiu predecedat, -, în calitate de nepoată de fiu predecedat și, în calitate de nepot de fiu predecedat.
Suprafața de teren înscrisă în CF 1529 T sub nr.2055/2 a fost supusă unei operațiuni de dezmembrare alcătuindu-se două noi numere topo, respectiv, nr.top 2055/2/1 reînscris în CF 1529 T în favoarea numiților G și și nr.top 2055/2/2 fiind transcris în CF 53414 T în favoarea Statului Român.Potrivit extrasului CF 1529 T, nr.top2055/2/2, imobilul constând în grădină a aparținut reclamantei și defunctului său soț G, imobil care ulterior a fost transcris în CF 53414 La data de 02.02.1983 prin decizia nr.126 Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Taa cceptat oferta de donație privind acest imobil, ofertă făcută de către proprietari la data de 15.09.1982, ca urmare a somațiilor primite din partea Consiliului Popular al Municipiului
Cu privire la nulitatea donației pentru lipsa formei autentice atât a ofertei de a cât și a acceptării donației, instanța a înlăturat susținerile reclamanților din această perspectivă, având în vedere, față de dispozițiile art.1171 cod civil raportat la dispozițiile decretului 478/1954 și ale legii 57/1968 privind organizarea și funcționarea Consiliilor Populare, că decizia de acceptare nr.126/02.02.1983 a Comnitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului T are valoarea unui act autentic, îndeplinind astfel condiția de formă prevăzută de art.813 și art.814 Cod civil pentru valabilitatea acceptării donației, implicit a contractului de donație.
În schimb, instanța a apreciat ca întemeiat motivul de nulitate a donației referitor la lipsa cauzei; astfel, din probele administrate în cauză, a rezultat că foștii proprietari ai imobilului, nu au avut intenția de a face statului o liberalitate, de a ceda proprietatea lor fără să urmărească primirea unei contraprestații. Martorii audiați în cauză, deținători și ei în trecut ai unor imobile situate pe aceeași stradă cu cel al reclamanților, au fost în măsură să facă relatări concrete cu privire la condițiile în care reclamanta și soțul său și-au donat proprietatea, în esență, reținându-se că aceștia au procedat la încheierea acestui act ca urmare a amenințărilor cu represiuni împotriva familiei, primite din partea autorităților. Declarațiile martorilor se coroborează cu adresa nr.19686/IV emisă de Consiliul Popular al Municipiului T, prin care se pune în vedere lui G să se prezinte la Consiliul Popular în legătură cu expropierea terenului situat în T,-, confirmându-se astfel, poziția autorităților de a impune foștilor proprietari să-și cedeze proprietatea
În aceste condiții, este evident că reclamanta și soțul său nu au urmărit să gratifice statul, ceea ce echivalează cu lipsa cauzei actului de donație, cu consecința nulității absolute a actului, în baza art.966 Cod civil, conform căruia, obligația fără cauză nu poate avea niciun efect.
Potrivit art.6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 fac parte din domeniul public sau privat al statului, numai în măsura în care au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Textul de lege, în lipsa unei distincții, este aplicabil deopotrivă bunurilor mobile și imobile.
Dispoziția legală enunțată face referire la necesitatea existenței unui titlu valabil din partea statului, fără a distinge după natura titlului statului (hotărâre judecătorească, act de dispoziție al organelor locale sau al administrației de stat etc.).
In consecință, instanța a apreciat că decizia nr.126/02.02.1983, nu poate constitui titlu valabil în sensul art.6 din Legea nr. 213/1998, preluarea terenului fiind abuzivă în raport de dispozițiile art.36 din Constituția din 1965, art.480 din Codul civil și art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a considerat, având în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a constatat că extrasele CF 1529 T și CF 53414 T conțin mențiuni eronate în ceea ce privește întinderea suprafețelor de sub nr.top 2055/2/1 și 2055/2/2, suprafețele fiind inversate.
Ca o consecință a admiterii primelor două petite ale acțiunii, instanța a admis și petitul referitor la rectificarea CF 53414 T, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român pentru lipsa unui titlu valabil și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, cu titlu de restabilire a situației anterioare de carte funciară și succesiune, în cotele părți rezultate din aplicarea dispozițiilor legale.
Impotriva sentinței au declarat apel pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T și Primarul Municipiului T care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivare au reiterat excepția autorității de lucru judecat invocată în primă instanță, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților și prescripției cererii de chemare în judecată iar, pe fond, au invocat valabilitatea donației.
Prin decizia civilă nr.247/A/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- apelul a fost admis, iar sentința schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii.
Din conținutul deciziei, amplu motivată, rezultă că tribunalul a dispus astfel reținând că imobilul în litigiu face obiect al Legii nr.10/2001; cum cererea reclamanților a fost formulată ulterior intrării în vigoare a acestei legi și este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, ea nu poate fi primită.
Impotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, care au criticat- pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâți.
In motivare au invocat greșita reținere a incidenței dispozițiilor Legii nr.10/2001 ca normă specială aplicabilă în cauză, imobilul în litigiu neintrând în sfera de reglementare a dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001.
Au mai invocat nelegalitatea considerentelor, greșita reținere potrivit cu care după apariția Legii nr.10/2001 cererile în revendicare întemeiate pe dreptul comun nu mai pot fi primite.
In fine, au arătat că imobilul în litigiu a rămas în proprietatea Statului Român, restituirea lui neprejudiciind ordinea juridică sau securitatea circuitului civil.
In drept, au invocat disp.art.304 pct.7,8,9 pr.civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în temeiul prev. de disp.art. 308 alin.2 pr.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 alin.2 pr.civ. față de disp.art.299 și urm. pr.civ. văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Solicitând restabilirea situației anterioare de carte funciară a imobilului înscris în CF 53414 T, nr.top.2055/2/2 în sensul înscrierii dreptului lor de proprietate asupra acestuia, reclamanții au invocat nevalabilitatea titlului în baza căruia statul și-a înscris aici dreptul de proprietate, respectiv nevalabilitatea Deciziei nr.126/2.02.1983 prin care Consiliul Popular al Județului Taa cceptat donația oferită statului de foștii proprietari tabulari, familia (2,16 dosar fond).
In acest sens, au invocat disp.art.6 din Legea nr.213/1998, normă legală care stabilește condițiile pe care titlul statului trebuie să le îndeplinească pentru a fi apreciat ca fiind valabil și care dă în competența instanțelor judecătorești aptitudinea de a cerceta și stabili valabilitatea titlului.
realității că, potrivit disp.art.6 alin.3 din Legea nr.213/1998 bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație și că Legea nr.10/2001 este o asemenea lege specială de reparație.
Se observă, însă, că nici o dispoziție a Legii nr. 10/2001 nu interzice verificarea de către instanța de judecată, anterior și independent de formularea vreunei cereri în revendicare a titlului statului. Cum art.6 din Legea nr.213/1998 pune la îndemâna fostului proprietar un mijloc procedural pentru a obține restituirea bunului pretins a fi preluat fără titlu, ar fi contrar scopului adoptării Legii nr.10/2001 (repararea prejudiciilor suferite de foștii proprietari) să se aprecieze că acest act normativ ar înlătura aptitudinea acestora de solicita verificarea valabilității titlului statului pe calea reglementată de legea generală, respectiv Legea nr.213/1998.
Reținând că reclamanții au sesizat instanța cu prezenta cerere ulterior intrării în vigoare Legii nr.10/2001 și că, astfel, valabilitatea titlului statului nu mai poate fi contestată, instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile Legii nr.10/2001 și pe cele ale art.6 alin.2,3 din Legea nr.213/1998 și nu a examinat hotărârea primei instanțe sub acest aspect.
In continuare, instanța de recurs reține că Decizia nr.126/1983, respectiv titlul în baza căruia statul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară a fost dată având în vedere prevederile Decretului nr.478/1954 (16 dosar fond). In consecință, contrar susținerilor recurenților, dat fiind acest temei, din punct de vedere formal, imobilul întră în categoria celor al căror regim este stabilit de dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001. Câtă vreme titlul statului face referire la sus-menționatul decret ca temei al emiterii actului, imobilul devine obiect de reglementare a disp.art.2 sus-arătate, susținerile recurenților vizând valabilitatea constituirii titlului statului și nu existența acestuia.
Chiar dacă situația imobilului în litigiu face obiect de reglementare al Legii nr.10/2001, nu pot fi menținute ca legale concluziile instanței de apel potrivit cu care, neurmând procedura prevăzută de legea specială, reclamanții nu mai au posibilitatea de a formula prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Aceasta, pentru că Decizia nr.33/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție și evocată în considerentele hotărârii recurate consacră prin dispozitiv că are prioritate Convenția Europeană a Drepturilor Omului în raport cu Legea nr.10/2001, prioritate ce poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice. Este adevărat că, prin considerentele deciziei, caracterul imperativ al dispoziției referitoare la prioritatea Convenției este atenuat, iar situațiile în care se dă prioritate, limitate.
Instanța apreciază, însă, că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice și al realizării scopului adoptării Legii nr.10/2001 și prin subordonarea acestei interpretări obligației de respectare a art.6 din Convenție. Or, în cauza de față, imobilul în litigiu a rămas în proprietatea statului (dovada contrară nefiind făcută) al cărui titlu este contestat sub aspectul valabilității, astfel că acțiunea de drept comun formulată de reclamanți este admisibilă, contrar celor reținute de instanța de apel.
Pentru aceste considerente, în baza disp.art.312 alin.1,2,3,5 pr.civ. rap. la art.304 pct.9 pr.civ. și văzând că tribunalul nu a examinat fondul cererii cu care a fost sesizat, instanța va admite recursul declarat de reclamanții, Si-, și împotriva deciziei civile nr.247/A/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T și Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.1097/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, SI- -, - -, - împotriva deciziei civile nr. 247/A/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 1097/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 26.10.2009
Tehnored., 2 ex./28.10.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
