Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 911/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 911
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T și Consiliul Local împotriva Deciziei civile nr. 341/A din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurentul Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, avocat pentru reclamanții intimați lipsă, nefiind prezent pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Statului Român.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului, cu privire și la excepția de netimbrare invocată de reclamantele intimate prin întâmpinare.
Consilier juridic solicită admiterea recursului formulat de pârâtul Consiliul Local al comunei astfel cum a fost formulat în scris, iar cu privire la excepția netimbrării solicită respingerea acesteia în baza disp. art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Avocat pentru reclamantele intimate, cu privire la excepția de netimbrare, solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată în întâmpinarea de la dosar, sens în care depune și practică judiciară. Pe fond, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și neîntemeiate și, în consecință, menținerea hotărârilor anterioare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 341/A din 02.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de pârâții Statul Român prin DGFP T și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 13944/06.11.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantele intimate și.
Astfel, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care a admis acțiunea reclamantelor, pentru revendicare imobiliară, sens în care a constatat că imobilul proprietatea reclamantelor, înscris în CF nr. 396 nr. top 204-205/b/1/1, constând în casă, curte și grădină în suprafață de 1113 mp, a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu nevalabil și, în consecință, a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului, obligând pârâții la retrocedarea imobilului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 2404/31.10.1989 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Județean T imobilul în litigiu, proprietatea reclamantelor, a trecut în proprietatea Statului Român, fără plată, în baza Decretului 223/1974, întrucât reclamantele au plecat în străinătate, de unde nu s-au înapoiat la termenul stabilit, iar dreptul de proprietate al statului a fost înscris în ianuarie 1990, după abrogarea expresă a Decretului 223/1974, imobilul în litigiu fiind și în prezent în proprietatea statului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, prima instanță a reținut că este neîntemeiată în raport de disp. art. 25 alin. 2 din Legea nr. 31/1954, deoarece în procesele în care Statul Român apare ca titular de drepturi este reprezentat de Ministerul Finanțelor.
De asemenea, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată și excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că, potrivit art. 22 alin. 2 din Constituția României, au prioritate reglementările internaționale față de normele interne, respectiv disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție privitor la respectarea dreptului de proprietate, însăși Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind prin Decizia nr. 33/09.06.2008, dată în interesul legii, că este admisibilă acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, în cazul în care există neconcordanțe între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu privire la fondul litigiului, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a trecut cu titlu nevalabil în proprietatea statului, deoarece Decretul nr. 223/1974 încălca prevederile Constituției din 1968, iar caracterul abuziv al acestui act normativ a fost recunoscut de Statul Român prin aborgarea lui expresă prin Decretul Lege nr. 9/30.12.1989, cât și prin art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001.
Totodată, prima instanță a avut în vedere că, în sistemul de publicitate imobiliară al cărților funciare, dreptul de proprietate se dobândește în momentul înscrierii în cartea funciară, astfel că, în baza art. 480, 481 cod civil și art. 34 pct. 1 din Decretul Lege nr. 115/1938 și art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, a apreciat că este întemeiată acțiunea reclamantelor.
În calea de atac a apelului, pârâtul apelant Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii, față de prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, art. 111 Cod pr. civ. și de dispozițiile Legii nr. 10/2001, precizând în legătură cu fondul litigiului că nu se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, câtă vreme Convenția a fost ratificată prin Legea nr. 30/1994 iar deposedarea a avut loc anterior, în 1989.
Pârâtul apelant Consiliul Local invocat inadmisibilitatea acțiunii în raport de Legea nr. 10/2001, iar în ceea ce privește fondul, a susținut că titlul de preluare a imobilului nu este Decretul nr. 223/1974 ci Decizia Consiliului Popular al Județului T cu nr. 2404/31.10.1989, precizând că admiterea acțiunii aduce atingere securității raporturilor juridice civile, întrucât imobilul este locuit de chiriași care nu au avut posibilitatea cumpărării lui din cauza litigiilor.
Tribunalul a apreciat că sunt nefondate apelurile pârâților, reținând cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive că Legea nr. 10/2001 nu conține o dispoziție expresă privind reprezentarea statului în instanță, astfel că se aplică dreptul comun în materie, respectiv art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
În privința excepției inadmisibilității, tribunalul a stabilit că, potrivit Deciziei 33/09.06.2008 a ICCJ, acțiunea în revendicare de drept comun este admisibilă, deoarece în prezent imobilul se află tot în proprietatea statului și nu este afectat de un alt drept de proprietate, respectiv al unui terț subdobânditor al imobilului.
Tribunalul a mai avut în vedere că nu este afectată siguranța raporturilor juridice civile, întrucât, potrivit art. 42 și 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 se pot vinde chiriașilor doar imobilele care nu se restituie foștilor proprietari, iar în cazul imobilelor restituite sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere, cuprinse în OUG 40/1999 privind protecția chiriașilor.
În legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii în raport de disp. art. 111 Cod pr. civ. Tribunalul a reținut că, dacă partea cere atât constatarea cât și realizarea dreptului, cererea în constatare este admisibilă, deoarece nu se poate realiza un drept fără a se constata, mai întâi, că partea are acel drept.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local.
În motivare, pârâtul recurent Statul Român, prin MFP, a susținut că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a disp. art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și art. 111 Cod pr. civ. reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității petitului privind constatarea trecerii imobilului fără titlu în proprietatea statului.
Acest pârât apelant a mai susținut că imobilul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001, astfel că dispozițiile art. 6 din Legea 213/1998, art. 480 și 481 Cod civil nu sunt aplicabile în speță, mai ales că reclamantele au uzat de calea contestației prevăzute de Legea nr. 10/2001.
De asemenea, a invederat că nu se încalcă prevederile art. 1 din primul protocol adițional la Convenție, avându-se în vedere că, la data notificării, reclamantele nu dețineau un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Pârâtul recurent Consiliul Local a invocat în drept disp. art. 304 pct. 9, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, arătând că acțiunea reclamantelor este inadmisibilă, deoarece acestea nu au depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, care este o lege specială, astfel că acțiunea lor întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil este inadmisibilă.
Recurentul a mai invederat că reclamantele au depus cerere în baza Legii nr. 247/2005 pentru restituirea imobilului, însă, aceasta a fost respinsă ca tardivă, iar toate instanțele, până la ICCJ, le-au respins demersurile judiciare.
Recurentul a susținut, totodată, că admiterea acestei acțiuni aduce atingere securității raporturilor juridice, potrivit Deciziei nr. 33/09.06.2008 a ICCJ, având în vedere că în acest imobil locuiesc chiriași.
Prin întâmpinare ( 11), reclamantele intimate au invocat excepția netimbrării recursului și au solicitat respingerea recursului pârâților, cu motivarea că imobilul în litigiu a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, prin aceea că Decretul nr. 223/1974 a încălcat prevederile art. 36 din Constituția României din 29.06.1965, art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care consacră dreptul la liberă circulație, precum și art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care consacră dreptul fiecăruia de a dispune în mod liber de proprietatea sa, ambele ratificate de România înainte de 1974.
Instanțele au mai susținut că, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar, precum și faptul că decizia atacată este dată cu respectarea deciziei nr. 33/09.06.2008 a ICCJ.
În urma examinării excepției netimbrării recursurilor invocată de intimate, Curtea apreciază că este neîntemeiată, avându-se în vedere disp. art. 15 lit. "r" din Legea nr. 146/1997.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. art. 22 alin. 2 din Constituția României și Deciziei 33/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea apreciază că ambele recursuri declarate în cauză sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul recurent Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, este neîntemeiată, întrucât, așa cum corect au reținut ambele instanțe, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, statul nu este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice doar în cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop, iar Legea nr. 10/2001 nu prevede în mod expres un alt organ pentru reprezentarea statului.
În legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea are în vedere Decizia nr. 33/09.06.2008, dată în interesul legii și care este obligatorie conform art. 329 alin. 3 prin care Înalta Curt ea de Casație și Justiție a stabilit: "În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice."
Or, în speța de față, așa cum stipulează și disp. art. 20 alin. 2 din Constituție, au prioritate reglementările internaționale, respectiv art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, care consfințește respectarea dreptului de proprietate, reglementări care sunt în deplină concordanță cu dispozițiile dreptului comun intern (art. 480 și 481 Cod civil, art. 34 pct. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938), în raport de care acțiunea în revendicare - rectificare, a reclamantelor, este perfect admisibilă.
Este admisibilă pentru că și în prezent imobilul în litigiu este în proprietatea Statului Român, astfel că nu se "aduce atingere unui alt drept de proprietate", respectiv al unui terț care să fi cumpărat imobilul, și nici "securității raporturilor juridice".
În acest context, nu pot fi primite susținerile recurentului Consiliul Local referitoare la nerespectarea securității juridice în ceea ce privește pe chiriași, întrucât potrivit Legii nr. 10/2001 aceștia au un drept de cumpărare a acestor imobile, care este subsidiar dreptului de restituire către foștii proprietari, potrivit art. 42 din Legea nr. 10/2001, iar conform art. 21 alin. 5 din același act normativ, este interzisă înstrăinarea acestor imobile, până la soluționarea procedurilor administrative sau judiciare, așa cum corect a reținut și instanța de apel.
Nici susținerea recurentului Ministerul Finanțelor Publice, potrivit căreia nu se încalcă prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, nu poate fi primită, întrucât imobilul a fost preluat de stat la data de 31.10.1989, fiind încălcate prevederile Constituției din 1968 care ocroteau proprietatea personală (art. 36), art. 12 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, care consacră dreptul oricărei persoane la libera circulație și de a părăsi propria țară, precum și art. 17 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care consacră dreptul oricărei persoane de a dispune de proprietatea sa, iar operațiunea de preluare, fiind făcută fără titlu valabil, este o "facta pendentia" (în curs de desfășurare), prin aceea că nici până în prezent nu au fost plătite despăgubiri, ce atrage incidența prevederilor art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.
În virtutea acestor considerente, Curtea apreciază că toate criticile aduse de pârâții recurenți din perspectiva disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. sunt neîntemeiate, urmând să respingă ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării invocată de intimat.
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T și Consiliul Local împotriva Deciziei civile nr. 341/A din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 30.04.2009
Tehnored., 2 ex./05.11.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
