Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 219
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI împotriva Sentinței civile nr. 1381/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă doamna consilier juridic pentru pârâții apelanți și doamna avocat pentru reclamantul intimat.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta pârâților apelanți solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantului privind emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc și a înaintării dosarului administrativ Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, conform concluziilor scrise depuse în cauză, susținând ca acțiunea reclamantului este întemeiată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.1338/30/02.03.2009, reclamantul Bayer a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T și Municipiul T prin Primar ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții motivate de acordare a măsurii reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri bănești în sumă de 80.000 Euro, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, condiționat de restituirea de către reclamant a sumei de 35.326 lei vechi, reactualizată, primită din partea Statului Român conform Deciziei nr. 2418/28.01.1984, în baza Decretului nr.223/1974, pentru cota de parte din imobilul înscris în CF 5231
În motivare, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr.564/08.03.2004, pârâtul Primarul municipiului a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului iar prin sentința civilă nr.652/28.05.2004 a Tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea acestei dispoziții, pârâtul Municipiul T fiind obligat să facă oferta de despăgubire conform art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 pentru cota de din imobil, condiționat de restituirea sumei de 35.326 lei vechi, reactualizată, însă a refuzat să facă acest lucru, înainte de achitarea acestei sume.
Prin sentința civilă nr.1381 din 19 mai 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea, sens în care a obligat pârâtul Primarul municipiului T să emisă dispoziție de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru cota de parte din imobilul înscris în CF nr.5231 T și să înainteze dosarul administrativ Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, respingând acțiunea împotriva pârâtului Municipiul T prin Primar, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 652/28.05.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș Primarul Municipiului Taf ost obligat să facă reclamantului Bayer ofertă de despăgubire conform art. 24 alin.1, 2 din Legea nr. 10/2001 pentru cota de din imobilul situat în T, str. - nr. 41 înscris în CF nr. 5231 T nr. top 12606 și 12607 condiționat de restituirea de către reclamant a sumei de 35.326 lei reactualizată.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1917/20.09.2004 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, dar nici în prezent pârâtul menționat nu s-a conformat dispozitivului sentinței, motivat de faptul că reclamantul nu a dovedit achitarea sumei primite în anul 1985 cu titlu de contravaloare a construcției care a intrat în proprietatea statului.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Municipiul T prin Primar, instanța constată că această parte nu a figurat în procesul anterior având ca obiect obligație de a face în temeiul Legii nr. 10/2001, după cum ea nu are atribuții în procedura specială de restituire. Rezultă că reclamantul în mod greșit a formulat acțiunea și în contradictoriu și cu acest pârât.
Pe fond, acțiunea este întemeiată în parte, în sensul că reclamantul nu are obligația de a achita suma primită de la statul român în anul 1985 anterior emiterii dispoziției în baza Legii nr. 10/2001, ci până la primirea despăgubirilor în echivalent bănesc de la stat. În acest sens, trebuie amintit că o prevedere contrară nu există, apoi statul s-ar afla în situația de a se folosi de bunurile reclamantului încă o dată, în timp ce acesta trebuie să parcurgă o procedură anevoioasă și îndelungată în timp pentru a primi contravaloarea bunului care a fost proprietatea sa. Nu în ultimul rând, în momentul plății de către Comisa Centrală poate avea loc o compensare, în sensul că statul va restitui suma calculată prin expertiză din care se va scădea suma de 35.326 lei reactualizată.
Rezultă că excepția prematurității este neîntemeiată, iar pârâtul Primarul Municipiului T are obligația de a emite dispoziția stabilită prin hotărâre irevocabilă în care va insera obligația reclamantului de a restitui statului suma primită la preluarea imobilului reactualizată.
De asemenea, dispoziția astfel emisă va trebui trimisă la Comisia de la B pentru calcularea despăgubirilor, întrucât suma indicată de reclamant de 80.000 euro nu a fost stabilită conform prevederilor speciale, care au în vedere standardele internaționale de evaluare și valoarea imobilului la data depunerii notificării. Suma menționată nu coincide nici cu calculul efectuat de reprezentanții unității deținătoare, un motiv în plus pentru care cererea va fi admisă doar în parte.
Deși s-ar putea invoca lipsa de interes a reclamantului în formularea prezentei acțiuni, întrucât acesta ar trebui să recurgă la procedura de executarea silită, tribunalul apreciază că demersul său este justificat de atitudinea pârâtului Primarul Municipiului T, de faptul că hotărârea pronunțată nu a specificat legătura dintre emiterea dispoziției și achitarea sumei reactualizate.
Prin urmare, pentru clarificarea obligațiilor părților, în sensul asigurării celerității ce trebuie să guverneze procedura de restituirea bunurilor preluate în mod abuziv de statul român, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
În baza art. 137 alin.1 proc.civ. a respins acțiunea împotriva pârâtului Municipiul T prin Primar, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului și înaintarea dosarului administrativ Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
În motivare, pârâții apelanți au invocat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, arătând că prima instanță se află într-o gravă eroare prin obligarea pârâtului la emiterea dispoziției în baza Legii 10/2001, menționând faptul că emiterea dispoziției nu este condiționată de dovada restituirii sumei primite de la Statul Român în anul 1985, deoarece dispozițiile Sentinței civile nr.652/2004 a Tribunalului Timiș se pronunță în sensul obligării Primarului Municipiului T la emiterea dispoziției, condiționat de restituirea sumei de către reclamant.
Recurenții au mai arătat că prin adresele din 06.12.2005, 22.02.2008 și 20.01.2009 a fost înștiințat reclamantul intimat că emiterea dispoziției este condiționată de restituirea sumei de 35.326 lei, reactualizată (23.806 RON).
Reclamantul intimat a fost citat cu mențiunea de a formula întâmpinare, însă a depus doar concluzii scrise.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor Legii nr.10/2001 republicată și Legii nr.247/2005, Curtea apreciază că este nefondat apelul declarat în cauză, pentru argumentele ce succed.
În primul rând, Curtea reține că Legea nr.10/2001 nu cuprinde nicio prevedere care să condiționezeemiterea decizieide achitarea despăgubirilor primite anterior, în anul 1985.
În al doilea rând, din sentința civlă nr.652/2004 a Tribunalului Timiș, contrar susținerilor recurenților nu rezultă că s-ar fi făcut vreo conexiune între emiterea dispoziției de către pârât și achitarea sumei actualizate, ci doar obligarea acestuia de a face reclamantului o ofertă de despăgubire conform art.24 alin.1 și 2 din Legea 10/2001, text care nu condiționează emiterea dispoziției de achitarea despăgubirilor primite anterior.
În al treilea rând, cu ocazia emiterii dispoziției, pârâtul urmează să cuprindă în conținutul acesteia obligația reclamantului de a restitui statului suma primită la preluarea imobilului.
Cu alte cuvinte, nuemiterea dispozițieieste condiționată de restituirea sumelor primite anterior de la stat, ci acordarea despăgubirilor în baza Legii nr.10/2001.
În acest sens, art.22 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prevede compensarea sumelor, în cazul în care statul și persoanele îndreptățite au obligații reciproce.
Prin analogie, conform art.11 și 20 din Legea nr.10/2001 republicată, pentru cazul restituiriiîn naturăa imobilelor, nuemiterea dispozițieieste condiționată de returnarea sumei primită anterior, ci restituirea în natură.
Așa fiind, Curtea apreciază că hotărârea apelată este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 296 Cod procedură civilă să respingă apelul pârâților.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în T, b-dul -, nr. 1, împotriva Sentinței civile nr. 1381/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în T, bv., nr. 4,. 5 (la avocat ), având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Obligă apelanții să plătească intimatului Bayer suma de 1190 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G - - -
GREFIER,
- -
Un exemplar se comunică părților:
Reclamantului intimat
, T, bv., nr. 4,. 5 (la avocet )
Pârâți apelanți
PRIMARUL MUNICIPIULUI
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, T, b-dul -, nr. 1,
Red. - 22.10.2009
Tehnored., 5 ex./28.10.2009
Tribunalul Timiș, Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
