Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ,PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1023/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 106/CM din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții- reclamanți prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- 1093/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și intimata- pârâtă " " prin avocat în baza delegației de substituire, emisă de Baroul Prahova.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții- reclamanți susține pe larg recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata indemnizației de concediere, cu cheltuieli de judecată.
Avocat susține că reclamanții nu puteau fi despăgubiți de 2 ori și că pachetele financiare au fost corect acordate. Solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces înțelege să le valorifice pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 13.11.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata către fiecare reclamant a diferențelor de drepturi salariale restante, reactualizate, ce au fost acordate cu titlu de indemnizație de concediere în funcție de vechimea în muncă, potrivit disp. art.46 din la nivel de pe anii 2005-2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei până la data încetării contractului de muncă potrivit disp. art.65, 66 Codul muncii, ca urmare a reorganizării pârâtei și că la momentul concedierii au primit o compensație ca urmare a neacordării preavizului de 60 zile, precum și plățile compensatorii prevăzute de nr.OUG98/1999. Deși în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de pe anii 2005-2007, în art.46 s-a prevăzut o indemnizație de concediere în raport de vechimea în muncă, aceasta nu le-a fost plătită.
La data de 21.01.2009, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Reclamanții au fost concediați în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societății și urmare unui plan de concediere colectivă, în aceste condiții cele două sindicate din cadrul societății și patronatului negociind și semnând un Plan social, negociat și amendat corespunzător celor 5 etape de restructurare. În consecință, planurile sociale reprezintă legea specială în ceea ce privește problematica concedierilor colective, stabilind criteriile și condițiile în care se fac disponibilizările, pachetele financiare compensatorii de care beneficiază salariații disponibilizați, Prin aceste planuri sociale s-a menționat expres că pachetele financiare cuprinse în planurile sociale nu se cumulează cu plățile compensatorii prevăzute de art.46 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul
Pe de altă parte, interpretând logic și sistematic dispozițiile acestui articol se desprinde concluzia că în cazul concedierilor colective este obligatorie adoptarea unui Plan social care urmează să detalieze, urmare negocierilor dintre părți, nivelul exact al compensațiilor și modalitatea concretă de acordare a acestor drepturi. În cazul de față, Planul social s-a încheiat și în cuprinsul său s-au prevăzut mai puține tranșe de vechime decât în și plăți compensatorii cu mult mai mari decât cele prevăzute de art.46 din, acestea reprezentând completarea de care se face vorbire în ultimul alineat al acestui articol. Pentru aceeași concediere salariatul nu poate beneficia de două plății compensatorii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.106/CM/21.01.2009, a respins acțiunea reclamanților reținând următoarele:
Reclamanții au fost salariații pârâtei și au fost disponibilizați în temeiul art.65 și 66 Codul muncii. Prin deciziile de desfacere a contractelor de muncă ale acestora s-a stabilit că pârâta le va plăti reclamanților o indemnizație egală cu salariul de bază și celelalte drepturi salariale ce le reveneau acestora potrivit contractelor individuale de muncă pe durata preavizului. S-a mai menționat în cuprinsul acesteia că la data încetării contractului individual de muncă reclamanții vor primi toate drepturile bănești aferente perioadei în care au avut calitatea de angajați, precum și drepturile bănești aferente concediului de odihnă pe anul 2007.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au susținut faptul că drepturile lor salariale ca urmare a concedierii au fost greșit calculate și nu au fost acordate în integralitate, întrucât în afara sumei primite ca urmare a aplicării prevederilor Planului social trebuia să li se acorde și indemnizația prevăzută de art.46 din Contractul Colectiv de Muncă.
Potrivit art.46 (1) din la nivelul, la concedierile individuale ce nu țin de persoana salariatului angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere în cuantum de un anumit număr de salarii nete în funcție de vechimea acestuia în muncă. 2 prevede că și în cazul concedierilor colective se va acorda o indemnizație pornind de la formula de calcul utilizată în situația precedentă, iar alin.3 și 4 prevedeau că valorile acordate efectiv urmau a se stabili prin negociere cu Sindicatul precedent și că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însușit de părți.
Conform prevederilor Planului Social de concediere colectivă a cărui variantă finală a fost definitivată la data de 03.01.2008, prin actul adițional la planul social încheiat la 15.10.2007 pentru fiecare salariat se acordă o anumită sumă cu titlu de indemnizație de concediere. Tribunalul a reținut că intenția părților nu a fost aceea de a cumula indemnizațiile din planul social cu cele din contractul colectiv de muncă la nivel de Aceasta, deoarece legea părților, prevede în art.46 alin.3 că valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul corespondent. Or, acest lucru s-a realizat și a avut ca urmare inițierea Planului Social care cuprinde prevederi superioare celor existente în contractul colectiv de muncă, prevederile cuprinse în art.46 din fiind, de fapt, incluse în rezultatul negocierilor dintre și Sindicatele "" și "". Mai mult, în mod expres în amendamentul la Planul social pe anul 2005 încheiat în 21.09. 2006, cât și în planurile sociale încheiate ulterior și aflate în vigoare la momentul disponibilizării fiecărui reclamant, art.5 alin.2, s- prevăzut că voința comună a părților la data semnării planurilor sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în conformitate cu prevederile prezentului articol cu indemnizațiile prevăzute de art.46 alin.1 și 2 din aplicabil. Prin cumul s-ar ajunge ca reclamanții să beneficieze de protecție socială de două ori pentru aceeași situație și să încaseze de două ori același drept.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, arătând următoarele:
- s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținându-se că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere, prevăzute de art.46 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cu plățile compensatorii stipulate în sociale;
- în art.46 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sunt prevăzute cuantumurile minime ale indemnizației de concediere în funcție de vechimea salariatului concediat, iar al.2 al aceluiași articol prevede că domeniul vizat, respectiv cel al concedierii din motive neimputabile se completează cu prevederile Planului social însușit de părți, ceea ce înseamnă că se pot stabili și alte compensații;
- la Sociale, prin care se interpretează dispozițiile Planurilor Sociale ulterior emiterii acestora, după ce s-au efectuat concedierile, nu trebuiau luate în considerație, deoarece aceste acte nu au fost depuse la. și Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, nefiind îndeplinite cerințele art.70 Codul muncii;
- în decizia emisă cu prilejul concedierii, la art.6, se prevede că indemnizația de concediere va fi acordată cu respectarea prevederilor art.46 completate cu prevederile Planului social, fiind astfel vorba de un cumul al indemnizației cu plățile compensatorii.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, instanța de fond a făcut o interpretare corectă a clauzelor Contractului colectiv de muncă, respectiv a dispozițiilor art.46 din acesta, precum și a Planurilor Sociale de concediere colectivă și a la acestea.
În acest sens, tribunalul a reținut corect că intenția părților nu a fost aceea de a se cumula indemnizațiile de concediere cu cele prevăzute în planul social, ci dimpotrivă de a se acorda acele indemnizații stabilite prin Planul Social în urma negocierilor dintre părți, indemnizații acordate în condiții mai puțin restrictive decât cele prevăzute în art.46 din, în ceea ce privește tranșele de vechime, și cu mult mai mari în ceea ce privește cuantumul acestora.
Mai mult, instanța de fond a reținut corect și corelația dintre dispozițiile contractului colectiv de muncă, dispoziții ce constituie legea părților, în care se stabilește că valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul corespondent și dispozițiile Planului Social, plan ce cuprinde prevederi superioare celor din contractul colectiv de muncă.
important este faptul că, atât în planurile sociale cât și amendamentele la acestea, încheiate prin negocierea părților, nu s-a stabilit cumulul indemnizației de concediere cu cea prevăzută de planul social, ci modificarea indemnizațiilor stabilite de art.46 al.1 din în favoarea salariaților.
Trebuie reținut și faptul că, prin art.46 din se instituie, de fapt, obligativitatea existenței unui Plan Social în cazul concedierilor colective, prin care să se stabilească exact, potrivit negocierii părților, cuantumul exact al compensațiilor și modul concret de acordare a acestora.
Față de toate aceste considerente, criticile formulate prin recurs sunt nefondate.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există alte motive de casare sau modificare a sentinței recurate.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.106/CM/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/19.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
