Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1018/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1018/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 304 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții- pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 iunie 2008, reclamanții, și, în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Bălcești, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând obligarea acestora la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri în temeiul art.21 din nr.OG137/2000, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate potrivit nr.OG9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune și a eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că din adresa nr.42140/ 42717/30.04.2008 emisă de Ministerul Justiției, ca urmare a solicitării unor informații de interes public de Asociația Judecătorilor din Oltenia, rezultă că în perioada 2006 - 2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, în sume considerabile, din fondul constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.147/1997, fiind emise în acest sens mai multe ordine de către ministrul justiției.
Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit conform art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin nr.1008/C din 19 mai 2006, acest fond se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și al personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu, repartizarea sumelor făcându-se de către ordonatorul principal, secundar sau terțiar de credite. Deși potrivit acestor norme atât magistrații cât și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal, sumele primite de cei din urmă fiind considerabile.
Au mai arătat reclamanții că eventualele susțineri ale Ministerului Justiției, în sensul că există doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente, nu pot fi luate în considerare. Această posibilitate a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil ie abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii.
Noțiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un grup se vede mai bine tratat decât altul tară justificare adecvată, deși se recunoaște ambelor grupuri un statut egal.
În realitate, Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție exclusiv consilierilor asimilați magistraților, salarizați întocmai ca și cei din urmă, dar premiați discriminatoriu cu sume importante, fără a se ține cont de calificativele anuale obținute, de rezultatele meritorii, de complexitatea sarcinilor de serviciu și de modul de îndeplinire a acestora.
Prin încheierea din data de 27 iunie 2008, Tribunalului Vâlceaa dispus scoaterea cauzei de rol în temeiul art.II din nr.OUG75/2008, dosarul fiind înaintat Curții de APEL PITEȘTI spre competentă soluționare.
Prin sentința civilă nr.68/F-CM din 10 februarie 2009, Curtea de APEL PITEȘTIa declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, având în vedere Decizia nr.104/20.01.2009 prin care Curtea Constituțională a declarat prevederile art.I și II din nr.OUG75/2008 ca fiind neconstituționale.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat în sistemul justiției.
Prin sentința civilă nr.304 din 13 martie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea la plata stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, filele 220-225.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Conform dispozițiilor art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantat fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și OG nr.137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.25 alin.(1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În primul rând, existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile; în discuție este categoria profesională a judecătorilor și cea a personalului de specialitate juridică (consilier juridic) asimilat magistraților din cadrul Ministrului Justiției; atât judecătorii cât și personalul asimilat magistraților sunt beneficiarii unei indemnizații lunare de încadrare calculate potrivit dispozițiilor nr.OG27/2006 (art.3 și 8), precum și a unor stimulente acordate din fondul constituit, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
În al doilea rând, existența unui tratament diferențiat; art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în forma modificată prin Protocolul 12, garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art.1 alin.2 lit.i din OG nr.137/2000.
Reclamanții au depus mai multe ordine emise de ministrul justiției, care atestă că în intervalul 2006 - 2008, personalului asimilat magistraților i-au fost achitate lunar stimulente.
Pârâtul Ministerul Justiției nu a oferit elemente probatorii care să conducă la concluzia că fondurile au fost repartizate cel puțin cu respectarea principiului proporționalității. În lipsa unor atare dovezi, instanța, întemeindu-și raționamentul pe o comparație între situații în termeni de egalitate în materie de premiere sau de egalitate de tratament, a făcut trimitere la cazul 127/92, în care Curtea Europeană de Justiție relevă faptul că reclamantul trebuie să evidențieze doar elementele de fapt care, combinate, conduc la concluzia că există un aparent tratament inegal și că trebuie să se facă o comparație între situația reclamantului și cea a unei persoane similare, în fapt sau în teorie.
Tratamentul diferențiat este manifestat prin deosebirea făcută de ministrul justiției în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit. Nu se pune în discuție repartizarea individuală în cadrul fiecărei categorii de beneficiari a fondurilor alocate de ministru, pentru a se analiza în ce măsură criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor au fost respectate.
Mai mult decât atât, în procesul de distribuire a fondurilor constituite în vederea stimulării personalului din justiție, trebuie respectat principiul proporționalității, care este unul dintre principiile generale pe care se întemeiază ordinea juridică comunitară.
Acest principiu presupune că derogările de la un drept individual cum ar fi egalitatea de tratament să nu depășească limitele corespunzătoare și necesare pentru atingerea scopului urmărit.
Față de cele arătate, constatându-se că repartizarea fondurilor necesare stimulării magistraților și personalului asimilat acestora s-a făcut discriminatoriu, acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă în sensul obligării pârâților să repare prejudiciul produs fiecăruia dintre reclamanți, prin plata unei despăgubiri constând în sume primite cu titlu de stimulente, în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva sentinței civile nr.304/13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au formulat în termen recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PITEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților invocă dispozițiile art.304 pct.9 și 7 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii și faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel se susține de pârât că nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG137/2000 și dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu există un "drept de a fi premiat", ca drept recunoscut de lege, ci numai posibilitatea recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al Ministrului Justiției.
De asemenea din motivarea instanței nu rezultă care este cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi plătite, cuantumul echivalent cu stimulentele primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, nu este unul determinat și nici măcar determinabil, întrucât personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor nu a primit stimulente în același cuantum și nu întreg personalul a primit astfel de stimulente.
În contextul celor de mai sus se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, pentru motivele de casare și de modificare prevăzute de art.304 pct.9 și 4 Cod procedură civilă.
Se susține de pârâtă în criticile formulate, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că acordând stimulentele solicitate de reclamanți în lipsa unui drept prevăzut de lege a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Soluția mai este nelegală, nefiind îndeplinite criteriile de discriminare potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, în speță nefiind un drept recunoscut de lege, ignorându-se și deciziile Curții Constituționale, cât și Convențiile internaționale.
Trebuie observat că nici Legea nr.146/1997 și nici Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006, nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor întregului personal din cadrul instanțelor judecătorești, vocație la aceste stimulente având-o cei care îndeplinesc criteriile menționate în dispozițiile legale enunțate mai sus.
Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând ambele recursuri, ce conțin în esență aceleași critici, se constată că sunt fondate.
Astfel, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală prin aceea că și-a motivat sentința pe dispozițiile nr.OG137/2000, reținând că reclamanții sunt discriminați față de consilierii juridici din cadrul Ministerului Justiției.
Pentru ca o faptă să poată fi calificată ca fiind discriminare, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții și anume existența unui tratament diferențiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, existența unor persoane aflate în situații sau poziții comparabile, existența unui criteriu de discriminare, potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 republicată.
În speță nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG137/2000 atâta vreme cât nu există un drept de a fi premiat, ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai posibilitatea recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, însă numai cu îndeplinirea condițiilor.
În acest sens sunt și dispozițiile art.155 din Codul muncii, care prevăd că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori.
Nici Legea nr.146/1997 și nici Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor, aceștia având numai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate în dispozițiile legale enunțate.
Prin urmare, se apreciază că sunt întemeiate criticile formulate de ambii pârâți, mai puțin critica formulată de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, ce invocă dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât, Curtea consideră că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării personalului din autoritățile și instituțiile publice, în executarea raporturilor juridice de muncă este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de norme interne și internaționale.
În considerarea celor de mai sus, se apreciază că ambele recursuri sunt fondate și în baza art.312 Cod procedură civilă, vor fi admise. Pe cale de consecință casează sentința și pe fond respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.304 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează sentința și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanții, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/15.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
