Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1123/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1123/2008-
Ședința publică din 26.06.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M cu sediul în S M,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUSIVĂ - ȘCOALA SPECIALĂ S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 6, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 569/D din 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 569/D din 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M cu sediul în S M- în reprezentarea membrilor de sindicat:, toți având domiciliul ales în S M,-, împotriva pârâtei CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUSIVĂ - ȘCOALA SPECIALĂ S M, cu sediul în S M, - nr. 6.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă"salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.pot primioalocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că"tichetele de masă se acordăîn limita bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetar.
Analiz ând aceste dispoziții legale s-a reținut căangajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acordaalocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care fac parte și pârâții -pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate se poate constata că pretențiile acestora sunt neîntemeiate.
Astfel art. 40 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004: dispune ă"în bugeteleinstituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare. nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".Aceste dispoziții au fost preluate identic în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24.
Este adev ărat că prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental, ci doar o vocație.
Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanții, dispune că"salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice,stabilite de lege",în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționării acestei excepții de către Curtea Constituțională.
De altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV/18.02.2008, dată în interesul legii, statuează că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. Or, în cauză nu s-au adus astfel de dovezi.
Asistenții judiciari, participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, au exprimat aceeași opinie asupra cererii reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs Sindicatul Învățământului Preuniversitar S M în reprezentarea reclamanților, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, admiterea acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a reținut corect că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 angajatorul are doar posibilitatea de a acorda o alocație de hrană sub forma tichetelor de masă și nu obligația, însă, angajatorul putea să le acorde în limita bugetului alocat și că, nu trebuia acordată alocația doar dacă prin lege se statuează acest lucru ca o obligație a angajatorului.
Legea nr. 486/2006 privind bugetul pe anul 2007 nu mai stabilește în concret că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, ceea ce înseamnă că existau în buget sume cu această destinație, lucru dovedit prin faptul că s-au acordat altor unități bugetare.
Nu s-a motivat în drept cererea de recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome, din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste, al celorlalte persoane juridice sau fizice ce încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă .pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, dar, conform alineatului 2 din art. 1 acestea se acordă în limita bugetului de stat sau al celor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Din analiza acestor dispoziții legale, s-a reținut în mod corect faptul că angajatorului i s-a oferit de către legiuitor posibilitatea acordării tichetelor în funcție de alocarea de către bugetul de stat a unor sume în acest sens, nu o obligație imperativă, dreptul pretins reprezentând doar o vocație nu un drept efectiv, acesta putându-se pune în practică doar dacă au fost prevăzute în legea bugetului de stat sumele necesare cu această destinație, iar acordarea s-a negociat prin contractele colective de muncă.
Faptul că altor instituții din sectorul bugetar li s-ar fi alocat sume prin legea bugetului de stat cu această destinație nu este un aspect ce să atragă obligația în speță a angajatorului la acordarea tichetelor de masă solicitate, nu s-a dovedit că în acest act normativ s-ar fi destinat sumei pentru unitățile din învățământ și nici că ar fi fost negociat prin contractul colectiv de muncă, criticile fiind nefondate.
Pe de altă parte, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se într-un recurs în interesul legii prin Decizia nr. XIV/18.02.2008, a stabilit că beneficiul solicitat nu reprezintă un drept ci vocație ce se poate realiza doar dacă angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea s-a negociat prin contractul colectiv de muncă, aspect față de care, nefiind făcută o dovadă în acest sens, iar dezlegările date problemelor de drept judecate fiind obligatorii pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, orice discuții în acest sens sunt irelevante.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M cu sediul în S M,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUSIVĂ - ȘCOALA SPECIALĂ S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 6, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 569/D din 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 04.07.2008
- judecător fond -,
- dact. gref. - 04.07.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
