Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1123/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1123/2008-
Ședința publică din 26.06.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales în S,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, P-cul -, nr. 10, județul B, TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, P-cul -, nr. 10, județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1 - 3, împotriva sentinței civile nr. 145 din 07.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 25.06.2008, întâmpinare formulată de intimatul pârât Ministerul Justiției, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de APEL ORADEA față de dispozițiile OUG nr. 75/2008 și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 145 din 07.02.2008, pronunțată în dosar nr. 3429/-, TRIBUNALUL BIHORa respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Ministerul Economiei si Finantelor.
A respins actiunea formulata de reclamantele, SI toti cu.procesual ales la Judecatoria Salonta -,jud B in contradictoriu cu pârâtii MINISTERUL JUSTITEI cu sediul in B,str.- nr.17,sector 5,CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul in O,str.- - nr.10,jud.B, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul in O,str.- - nr.10,MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR cu sediul in B-,sector 5,CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII,cu sediul in B--3.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții, SI solicitând casarea acesteia, și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Salonta, discriminați de Statul Român în raport cu alte categorii socio-profesionale, prin neacordarea sporului de confidențialitate în procent de 15%.
Potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic au obligația profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate.
Astfel, conform art. 13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000, art. 3 din OG nr. 38/2003, art. 13 alin. 1 din OUG nr. 123/2003, art. 3 din OG nr. 19/2006, art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2001, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din OG nr. 64/2006, art. 13 din OG nr. 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial. Raportul de muncă indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic, de aceea, obligația și prestația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale, în speță a sporului, conform art. 155 Codul muncii, corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamanți.
Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzător îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut, fiind lipsită de cauză juridică și golită de conținutul normativ concret. Legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională de munca de confidențialitate în sarcina acestora, implicit și de drept a instituit și obligație de plată, o contraprestație salarială, deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial. În caz contrar ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, potrivit art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituție, prevederi dezvoltate în art. 5, art. 6 și art. 154 din Codul muncii. Deși se execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate așa cum est recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într- situație comparabilă. Nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii reclamanților, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate, sunt în mod evident grav discriminați deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică ce fundamentează și generează acest spor salarial pentru restul personalului.
Sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1, art. 6 din OUG nr. 137/2000 întrucât le- fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu îndeplinesc condiția normativă de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Existența discriminării rezultă și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ce garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr. 212/1974 care garantează dreptul la condiții de muncă juste și la egalitate de tratament în salarizare fără nici o distincție, art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție ce interzice discriminările.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări. Este absurd și de neconceput a se accepta că obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie iar la alta nu.
Conform art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări.
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea sporului de confidențialitate: îndeplinirea obligației de confidențialitate, care este unicul criteriu aplicabil și posibil în materie.
Față de dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 coroborat cu art. 269 Codul muncii, acțiunea promovată de reclamanți trebuie considerată întemeiată.
Principiul unei juste și integrale despăgubiri se poate realiza numai prin aplicarea, prin analogie, a procentului sporului de confidențialitate prevăzut de art. 13 alin. 1 din OUG nr. 123/2003. Acordarea despăgubirilor nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii.
Referitor la capătul de cerere privind actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, neexistând o cauză străină care să conducă la ideea că neacordarea acestor sporuri nu s-ar datora culpei pârâșilor, iar faptul că până în prezent nu s-a solicitat plata despăgubirilor, nu este un motiv care să nu atragă incidența dispozițiilor legale în material. Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului muncii ( Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare), Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Constituția României revizuită, Legea nr. 567/2004, art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin legea nr. 30/1994, legea nr. 304/2004, OG nr. 137/2000, Convenția nr. 111/1958, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile civile și politice.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Ministerul Justiției solicită respingerea recursului arătând că personalul auxiliar de specialitate reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de legea nr. 567/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OG nr. 8/2007 aprobată cu modifică prin Legea nr. 247/2007.
Examinând sentința recurată prin prisma excepției de necompetență materială, invocată din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Obiectul acțiunii de fond, soluționată prin sentința recurată, este solicitarea reclamanților - personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Beiuș - de a li se plăti drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu august 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizată cu indicii de inflație, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Ca urmare a acestui aspect, întrucât prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2008 s-a stabilit conform art. 2 că recursul împotriva hotărârilor pronunțate se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă s-au pronunțat anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, potrivit art. II alin. 3, instanța de recurs, în baza acestor dispoziții legale imperative și potrivit art. 159 alin. 2, 158 alin. 1 Cod procedură civilă va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
DECLINĂ competența de soluționare a recursului civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales în S,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, P-cul -, nr. 10, județul B, TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, P-cul -, nr. 10, județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1 - 3, împotriva sentinței civile nr. 145 din 07.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 08.07.2008
- judecător fond -,
- dact. gref. - 08.07.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
