Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1886/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1886/R/2009
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul in B,str.- nr.17,sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str - nr 3. și MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul in B,str.- nr.17,sector 5 în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toti cu domiciliul procesual ales in Alesd,P-ta nr.5,județul B, intimații intervenienți, toti cu domiciliul procesual ales in Alesd,P-ta nr.5,județul B, cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Zărnești, str - nr. 7, județul B, ambele cu domiciliul procesual ales în O -, ambele cu domiciliul ales in O,- - nr. 10 și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul in O,Str.- - nr.10 și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B sector 1--3 împotriva sentinței civile nr 642/LM din 9 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr 642/LM din 9 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de Ministerul Economiei si Finantelor.
S-a respins actiunea precizata formulata de reclamanții, G, si si cererile de interventie formulata de intervenientele si, si în contradictoriu cu pîrîții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a admis cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii, si in contradictoriu cu pîrîții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR si in consecinta:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR sa plătească suma de 1700 lei in favoarea intervenienților, si, cu titlu de despăgubiri,suma ce va fi actualizata cu indicele de inflație de la data plății efective, iar pe pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI Și FINANȚELOR să vireze sumele necesare plăților.
S-a respins cererea de intervenție față de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Din considerentele sentinței, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că acest minister are calitate procesuală pasivă in cauza, are rolul de a elabora proiectul bugetului de stat și deci obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune, in măsura in care acestea au deplină acoperire legală Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie sa figureze ca pârât in proces, astfel încât hotărârea sa-i fie opozabilă, urmând să-și îndeplinească obligația de a prevedea in proiectul de buget sumele de bani care se impun pentru plata drepturilor bănești pretinse prin acțiuni.
Chiar dacă nu este parte in raporturile juridice de muncă dintre reclamanți și Ministerul Justiției,Ministerul Economiei Finanțelor răspunde și garantează pentru plata drepturilor salariale către cei îndreptățiți, în virtutea îndatoririi sale de a întocmi proiectul bugetului de stat prin care să prevadă și sa aloce resursele financiare necesare achitării respectivelor drepturi salariale, fapt pentru care instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Reclamanții, G, și intervenienții, și au calitatea de personal auxiliar de specialitate si personal contractual.
Intervenienții, si au calitatea de magistrați in cadrul Judecătoriei Aleșd.
Prin ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005 a fost aprobată repartizarea unui fond de stimulente, cu ocazia sărbătorilor de iarnă pentru personalul ministerului, precum și pentru unele categorii din cadrul instanțelor, conform Anexei care face parte din ordin. Fundamentarea acestei măsuri a avut la bază dispozițiile art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25, al.2 din Legea 146/1997.
Potrivit notei de informare anterioare ordinului, pentru personalul instanțelor judecătorești s-a alocat o sumă totală de 1.661.496 RON, sumă din care 673.030 RON a fost repartizată judecătorilor de la judecătorii, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Instanța a apreciat că astfel s-au încălcat dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi în ceea ce îi privește pe intervenienții magistrați -judecători, si și s-au ignorat de asemenea dispozițiile art.5 din Legea 53/2003 referitoare la egalitatea de tratament a salariaților, precum și cele ale art.2, pct.1 și art.29, pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
S-a constatat că, pîrîtul Ministerul Justiției nu a ținut cont de faptul că la colectarea sumelor ce constituie fondul constituit potrivit dispozițiilor art.25, al.2 din Legea 146/1997 - modificată, au contribuit și contribuie toți judecătorii din cadrul sistemului judiciar, indiferent de vechimea în funcția de judecător și de instanțele la care aceștia își desfășoară activitatea, precum și de faptul că la acordarea stimulentelor din acest fond nu pot fi avute în vedere decît criterii obiective profesionale, în corelare directă cu activitatea desfășurată.
Hotărârea de a atribui aceste stimulente doar unei categorii delimitată prin criteriul vechimii și gradul instanței, introduce o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16, al.1 din Constituție.
Astfel, dispozițiile legii fundamentale prevăd că, cetății sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Situația creată a făcut incidente dispozițiile OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art.1, al.2, lit.i din OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al art.1 din actul normativ menționat prevede că, exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
În art.2, OG137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, etc. care au ca scop sau ca efect restrîngerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speță, prin acordarea stimulentelor numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, judecători cu o vechime în muncă între 0-3 ani, nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între categoria judecătorilor cu vechimea în muncă anterior menționată din cadrul judecătoriilor și cei care, pe de altă parte, au vechime în activitate mai mare de 3 ani și își desfășoară activitatea în cadrul tribunalelor, respectiv curților de apel.
În acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărîrea nr.15/23.01.2006, constatînd existența unei discriminări indirecte potrivit art.2, al.2 din OG137/2000.
În consecință, urmează ca pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR să fie obligați să plătească fiecărui intervenient magistrat - judecător respectiv pentru, si o despăgubire echivalentă cu suma de bani primită de fiecare judecător de la judecătorie cu o vechime în muncă de 0-3 ani, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite intervenienților, în considerarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002 pentru Ministerul Economiei și Finanțelor în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
În considerarea principiilor răspunderii civile contractuale aplicabile în materie, potrivit art.269, al.1 din Codul muncii, urmărind dezdăunarea integrală pentru prejudiciul suferit, instanța a apreciat că aceasta poate fi realizată doar în condițiile actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație, la data efectuării plății.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul dispozițiilor art.16 - 20 din OG137/2000 este instituția abilitată și investită prin lege să aplice disp. legislației în materie de nediscriminare, art.27 din aceiași ordonanță stipulând că posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze în egală măsură cu cel acuzat existența sau nu a discriminării. În această situație, Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării,astfel încât va fi respinsă cererea de intervenție formulată in contradictoriu cu acesta.
Cu privire la reclamanții, G, și intervenienții, și instanța apreciază acțiunea acestora ca neîntemeiată prin prisma funcțiilor deținute de către aceștia respectiv de personal auxiliar de specialitate si personal contractual.
Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005 pe care se întemeiază acțiunea se referă doar la anumite categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești printre care nu se numără și personalul auxiliar de specialitate și contractual. Aceasta și pentru că ulterior printr-un ordin distinct nr.1793/C/2006 a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv,astfel că reclamanții și intervenienții mai sus enunțați nu pot invoca o diferență de tratament care i-ar pune intr-o situație discriminatorie.
De asemenea in calitate de personal auxiliar de specialitate și personal contractual nu pot afirma în mod fundamental că depun o muncă egală cu judecătorii cărora li s-au acordat stimulente în temeiul ordinului în discuție.
Împotrivaacestei sentințe au formulat recurs recurenții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, recursurile fiind formulate în termenul legal și scutit de taxă de timbru.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată.
În motivare arată că potrivit art.25 al.2 din Legea 146/1997 cu modificările și completările ulterioare fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale precum și din amenzile judiciare, iar în aplicarea acestor dispoziții legale, prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiar pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori, invocându-se în acest sens disp. art. 25 al. 3 din Legea 146/1997. menționează că în speță nu s-a analizat natura acestor stimulente precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp, invocând în susținere dispozițiile 41 din Constituție, dispozițiile art. 155 din Codul muncii.
Astfel premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili cu prioritate, stimulentul financiar nefiind un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil și nu se confundă cu salariul el depinzând de o multitudine de factori.
Mai arată că la anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp, astfel că ordinul Ministrului Justiției nr.1744/C/13.07.2006 a aprobat de asemenea repartizarea unui fond destinat stimulării judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești, în aport cu gradul de colectare a sumelor la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite.
Prin urmare ținându-se seama de faptul că repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 care enumeră exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea stimulentelor, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară, criteriile indicate nu prin Ordinul nr. 1921/C/2005 cum greșit a reținut prima instanță cu într-o informare comunicată curților de apel având caracter de recomandare astfel că neavând caracterul unui drept exigibil motivarea primei instanțe nu subzistă.
Astfel ordinul și anexa la ordin cuprind modalitatea de repartizare a sumelor pe ordonatori/județe în raport de gradul de colectare, stabilind totodată global sumele determinate premierii fiecărei categorii profesionale fără să nominalizeze persoane și sume individuale, această din urmă atribuție urmând a fi îndeplinită de ordonatorii secundari și terțiari de credite în conformitate cu normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 al. 2 din Legea 146/1977 aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva acestuia.
În motivare, recurentul critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod neîntemeiat s-a dispus respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, invocând în acest sens dispozițiile art. 28 lit. d și e din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice neputând fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i Ministerului Justiției cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a proiectului propriu pentru anul viitor.
Invocă și dispozițiile nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, care cuprinde dispoziții aplicabile pentru toate instituțiile publice și prin urmare și pentru Ministerul Justiției, cu atât mai mult cu cât cererile se referă la drepturi salariale solicitate de către reclamanții aflați în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Justiției și nu cu Ministerul Finanțelor Publice, astfel că în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 28 lit. d și e din Legea nr. 500/2002 și art. 2 din nr.OG 22/2002.
Deși legal citați, intimații nu și-au precizat poziția asupra recursurilor.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate având în vedere următoarele considerente:
Susținerile recurentului intimat Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că atât prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie cât și prin anexa la acest ordin s-au respectat dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea 146/1997, iar modalitatea de repartizare a sumelor pe ordonatori s-a efectuat în conformitate cu criteriile prevăzute în normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 al. 2 din Legea 146/1997 aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 au fost corect interpretate de instanța de fond, în mod temeinic reținându-se că au fost încălcate dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi în ceea ce îi privește pe intervenienții, și, reținându-se corect faptul că la colectarea sumelor ce constituie fondul constituit potrivit disp. art. 25 alin. 2 din Legea 146/1977 modificată au contribuit și contribuie toți judecătorii din cadrul sistemului judiciar indiferent de vechimea în funcția de judecător și de instanțele la care aceștia își desfășoară activitatea.
Astfel raportat la nota de informare anterioară ordinului potrivit căreia pentru personalul instanțelor judecătorești s-a alocat o sumă de 1.661.496 RON, sumă din care 673.030 RON, a fost repartizată judecătorilor de la judecătorii, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani hotărârea de a atribui aceste stimulente doar unei categorii delimitată pe criteriul vechimii și gradului instanței intră în contradicție cu principiul egalității în fața legii consacrat de art. 16 al. 1 din Constituție, în acest sens pronunțându-se și Consiliul Național pentru combaterea discriminării prin Hotărârea nr. 15/23 ianuarie 2006.
Tot prin raportare la ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 corect a fost respinsă acțiunea formulată de ceilalți reclamanți date fiind funcțiile deținute de aceștia respectiv de personalul auxiliar de specialitate și personalul contractual, categorii de persoane care nu se regăsesc printre cele pentru care s-au alocat fonduri prin ordinul mai sus menționat și pentru care s-au acordat aceste stimulente printr-un ordin distinct respectiv ordinul 1793/C/2006.
Cât privește recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța reține că potrivit Legii nr. 500/2002, HG nr. 208/2005, HG nr. 368/2007, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul Ministerul Finanțelor Publice este de răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor coordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Prin urmare, Ministerului Finanțelor Publice îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamanți, astfel că nu se poate susține că acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Mai mult, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul in B,str.- nr.17,sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str - nr 3. și MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul in B,str.- nr.17,sector 5 în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toti cu domiciliul procesual ales in Alesd,P-ta nr.5,județul B, intimații intervenienți, toti cu domiciliul procesual ales in Alesd,P-ta nr.5,județul B, cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Zărnești, str - nr. 7, județul B, ambele cu domiciliul procesual ales în O -, ambele cu domiciliul ales in O,- - nr. 10 și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul in O,Str.- - nr.10 și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B sector 1--3 împotriva sentinței civile nr 642/LM din 9 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 16 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
11.01.2010
Jud revizuire,
Dact CC
31 ex/15.01.2010
2 9 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
