Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 504/CM
Ședința publică din data de 13 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. reclamantul, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în C,-, -. A, etaj 2,. 9, județul C și
2. pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1,
împotriva sentinței civile nr. 273 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (diferențe salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 și drepturi salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 18595 din 12.06.2008, depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termenul legal, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că, la data de 12 iunie 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, respectiv actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA, înregistrat la. B sub nr. 1090 din 22.02.2008; sentința civilă nr. 548 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA; Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și
C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA; adresa nr. 54199 din 15 noiembrie 1993 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, adresa nr. 53948 din 12 august 1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, după care:
Apărătorul recurentului reclamant arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul asupra recursului formulat de reclamant, critică hotărârea recurată învederând că instanța de fond a admis în parte acțiunea întrucât, în ce privește capătului doi de cerere, reclamantul nu a precizat care este valoarea salariului de bază la nivel corespunzător lunii noiembrie 2007 pentru a se putea stabili valoarea primei aferente sărbătorii de C pentru anul 2007. Arată că valoarea suplimentelor bănești solicitate a fost calculată pe baza unei adrese emise de societate anterior cunoașterii salariului de bază la nivel de unitate corespunzător lunii noiembrie 2007. Având în vedere că prin adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 emisă de Direcția de Resurse Umane din cadrul SC SA rezultă că valoarea salariului de bază pentru luna noiembrie este de 1.387 lei, apreciază că valoarea corectă a sumei cerute în capătul doi de cerere este de 6.631 lei.
Totodată, critică hotărârea recurată învederând că instanța de fond a omis să se pronunțe prin dispozitiv în sensul că suma solicitată, reprezentând suplimentări salariale pentru Paști și C, urmează să fie plătită după actualizarea ei cu rata inflației până la data plății efective.
Solicită admiterea recursului formulat de reclamant, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 6.631 lei, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C pentru anii 2005, 2006, 2007, sumă ce urmează să fie indexată cu rata inflației la momentul plății efective.
Având cuvântul asupra recursului formulat de pârâtă, apărătorul recurentului reclamant, referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 lit. c Codul muncii, care stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru drepturile salariale neacordate.
În ce privește excepția prematurității formulării capătului de cerere privind suplimentele de Paști și de C aferente anilor 2005, 2006 și 2007, apreciază că instanța de fond în mod corect a respins ca nefondată această apărare întrucât art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel stabilește în mod expres dreptul salariaților de a primi, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, un salariu de bază mediu la nivel, necondiționând existența dreptului de parcurgerea unei proceduri prealabile.
Pe fondul cauzei, apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Pentru motivele susținute oral și dezvoltate pe larg prin concluziile scrise, pe care le depune la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- din 4 februarie 2008 reclamantul, a solicitat instanței obligarea pârâtei SA - prin Zona ar C, la plata drepturilor salariale restante reactualizate cu rata inflației respectiv a diferenței rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă pe perioada ultimilor trei ani, precum și a sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C din ultimii trei ani la nivelul salariului de bază mediu pe societate în cuantum total de 6.504 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat, în esență, că se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă și că angajatorul nu a respectat clauza din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în ceea ce privește acordarea coeficientului de salarizare de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie indexat; niciodată acest coeficient nu a fost modificat; nr.OUG 79/2001 nu poate determina nerespectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă; nr.HG 1552/2002 se referă exclusiv la anul 2003; nr.HG 866/2001 este abrogată și fusese emisă înainte de derularea procesului de privatizare.
Cu privire la al doilea capăt de cerere a arătat că în perioada 2004 - 2007 societatea pârâtă nu a achitat suplimentările pentru sărbătorile de Paști și C, deși avea dreptul la acestea în baza contractului colectiv de muncă. S-a susținut că numai în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază iar nu și în anii următori iar actele adiționale ulterioare nu modifică contractele colective de muncă în privința acestor drepturi; a mai invocat faptul că actele adiționale care nu sunt înregistrate potrivit legii nu pot fi luate în considerare.
A arătat că se impune actualizarea acestor sume cu rata inflației întrucât nu au fost acordate atunci când erau datorate de către societate.
Prin întâmpinare, pârâta SA - Zona ar C și-a precizat poziția procesuală în sensul că acțiunea este nefondată în privința ambelor capete de cerere. În privința solicitării de acordare a suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paști și C, pârâta a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii și excepția prematurității acțiunii susținând că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al
sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 alin. 1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007.
Prin sentința civilă nr. 273 din 12 martie 2008 Tribunalul Constanțaa respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a prematurității acțiunii. S-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea indicelui de 1,98 reactualizate cu rata inflației precum și la plata sumei de 6.504 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată înregistrat sub nr. 152, depus în copie și adeverinței nr. 4752 din 11 martie 2008 eliberată de pârâtă, reclamantul se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă, care nu a contestat calitatea de salariat invocată, încă din 17 septembrie 2002.
În Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2004 astfel cum a fost modificat prin actul adițional înregistrat sub nr. 9214 din 11 noiembrie 2003, prin art. 128 pct. 5 s-a prevăzut că în cadrul Sucursalei ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Rezultă, astfel, că pentru salariații de la această structură a societății pârâte, s-a negociat, în mod distinct și în special, un salariu mai mare, astfel cum rezultă și din cuprinsul acestui act adițional.
Acesta fiind un drept salarial câștigat, pârâta nu a probat că acest drept ar fi fost pierdut de către salariații din cadrul acestei sucursale în cadrul negocierii contractelor colective de muncă din anii următori, deși avea această obligație în conformitate cu art. 287 din Codul muncii, potrivit cu care sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că, în cauză, obiectul acțiunii îl constituie pretenții în legătură cu drepturile salariale neacordate astfel încât, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe prevederile contractului colectiv de muncă, reprezintă, în realitate, tot o neexecutare contractului individual de muncă ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă în conformitate cu art. 238 alin. 2 Codul muncii.
Ca urmare, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii iar nu lit. e care se referă la neexecutarea altor clauze a Contractului Colectiv de Muncă.
În ceea ce privește excepția prematurității s-a apreciat că lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare a fost respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe
negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o singură modificare la alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în aceeași formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În sfârșit, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Se constată că ipoteza din urmă a constituit soluția adoptată pentru anul 2003, însă, drepturile pentru acest an nu fac obiectul prezentei cauze.
Din formularea folosită, însă, nu rezultă în niciun mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Dacă părțile ar fi avut intenția reală de a adopta aceeași soluție ar fi putut exprima această soluție în mod clar în cuprinsul articolului.
Or, din voința expres și neechivoc exprimată de părți la încheierea contractelor colective de muncă rezultă fără nici un dubiu că s-a stabilit ca aceste suplimentări salariale să se achite distinct de restul drepturilor salariale.
Este adevărat că art. 31 din Legea nr. 130/1996 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Potrivit art. 244 din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual pentru anul 2005 și 2006.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut că, interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În ce privește acordarea de daune, s-a apreciat că reclamantul are dreptul și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data prezentării calculului, pentru repararea efectivă a prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta SC
Recurentul reclamant a arătat în critica formulată că valoarea suplimentelor salariale cuvenite de Paște și de C este de 6.631 lei, la judecata în fond a omis să precizeze valoarea salariului de bază pentru luna noiembrie 2007. Totodată, se invocă omisiunea instanței de a acorda această sumă reactualizată cu indicele de inflație.
Recurenta pârâtă Cac riticat sentința tribunalului pentru următoarele motive:
- În mod greșit s-a apreciat că excepția prescripției nu este fondată întrucât reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată plata drepturilor salariale suplimentare prevăzute în contractul colectiv de muncă. Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, ce stabilește un ajutor material și nu un drept salarial, motiv pentru care acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului.
- Nici excepția prematurității acțiunii nu a fost corect soluționată întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se putea considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile pentru stabilirea exactă a sumelor. Potrivit art. 168 alin. 1, drepturile salariale nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia din cele două evenimente.
- Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe existența unui act adițional la contractul colectiv de muncă din anul 2003 cărui valabilitatea se întinde pe perioada de 1 an și care nu își produce efectele pentru anii 2005 - 2008. Prin actele adiționale încheiate în anii 2005 - 2008 părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărirea indicelui de salarizare.
În mod greșit s-a reținut că societatea datorează drepturile salariale suplimentare solicitate deoarece acestea au fost incluse în salariul de bază. În anul 2008 prin actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 1090 din 22 februarie 2008 părțile au convenit că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Dar și până la adoptarea acestui act adițional suplimentele au fost incluse în salariile angajaților fapt ce reiese din prevederile art. 168alin. 2 din contractul colectiv de muncă modificat în 2005.
Cu privire la recursul reclamantului Curtea reține că, prin acțiune, acesta a solicitat plata cu indexare în raport de indicele de inflație a sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări salariale de Paști și de C pentru ultimii 3 ani.
Din calculul sumelor pretinse cu acest titlu,necontestat de către societate, se reține că suma este de 6.631 lei și nu 6.504 lei, întrucât s-a omis cuprinderea salariului pentru luna noiembrie 2007.
Totodată, se constată că acordând suma de 6.504 lei cu titlu de suplimente pentru sărbătorile de Paști și de C instanța de fond a omis să dispună achitarea sumei reactualizată cu indicele de inflație deși în considerente a reținut că, pentru repararea pagubei produse ca urmare a neachitării drepturilor salariale la scadență, reclamantul are dreptul la plata sumelor indexate.
Astfel, critica reclamantului este întemeiată și ca urmare recursul va fi admis.
Recursul declarat de este nefondat pentru următoarele considerente:
. - Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata drepturilor salariale neacordate respectiv, suplimentările salariale de Paști si de
Legiuitorul a menționat expres componentele salariului în dispozițiile art. 155 din Codul muncii astfel: "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri". În ceea ce privește modul de stabilire al salariului tot Codul muncii prevede în art. 157 alin. 1 că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați.
În speță, în contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și salariați s-a prevăzut în art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu.
Prin urmare, chiar din formularea folosită de către părți în textul ce reglementează acest drept rezultă expres caracterul de drept salarial al suplimentărilor acordate.
prescripția dreptului la acțiune Codul muncii face o distincție clară a termenelor în care pot fi formulate cererile întemeiate pe diferite articole ale codului. Astfel, art. 283 alin. 1 lit. c stabilește un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat iar la lit. e prevede termenul de 6 luni în cazul neexecutării contractului de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Analizând dispozițiile art. 283 în succesiunea lor rezultă fără echivoc faptul că, pentru conflictele de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale, legiuitorul a prevăzut expres un termen de prescripție distinct de cel pentru acțiunile ce vizează neexecutarea contractului colectiv de muncă deși conform art. 157 alin. 1 salariile se pot stabili prin negocieri colective și, deci, pot fi cuprinse în contractul colectiv de muncă.
De altfel, în decizia nr. 342/2006 Curtea Constituțională, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. 2 Codul muncii, a arătat în considerentele deciziei că termenul pentru introducerea unei acțiuni având ca obiect plata drepturilor salariale este reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c, fiind de 3 ani.
- S-a apreciat corect și legal de către prima instanță că, atât timp cât drepturile salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, lipsa negocierilor cu privire la cuantumul acestora nu poate nega dreptul salariaților de a beneficia de suplimentările solicitate prin acțiune.
Odată ce contractul colectiv de muncă stabilește un drept salarial în favoarea salariaților și numai cuantificarea acestuia este stabilită prin negocieri, salariații au un drept născut și actual așa încât, ei au la îndemână procedura judiciară în vederea respectării dreptului lor recunoscut prin contract.
- Prin Actul adițional la contractul colectiv de muncă pentru 2003 - 2004, înregistrat sub nr. 9214/2003 la.S B, părțile au prevăzut în art. 128 alin. 5că "în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 â mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Deși, în recurs, societatea se prevalează de dispozițiile contractelor colective de muncă pe anii 2005 - 2008 care prevăd indicele de 1,76 Curtea reține că aceste contracte nu sunt înregistrate la. astfel încât, în raport de art. 7 alin. 2 și art. 25 alin. 3 Legea 130/1996 nu pot produce efecte juridice.
Atât timp cât dispozițiile referitoare la salarizarea angajaților cuprinse în contractul colectiv de muncă nu au fost modificate de către părți, de comun acord, printr-un act adițional legal înregistrat astfel încât să producă efecte, angajații ar sunt în drept să-și primească drepturile bănești astfel cum au fost stabilite în art. 128 alin. 5, calculate în raport de indicele de 1,98. Cum nici după adoptarea Hotărârii 866/2001 și a OUG79/2001 nu s-a procedat la adoptarea unor dispoziții prin care să se stabilească un alt indice de salarizare, în mod corect prima instanță a obligat societatea să plătească reclamantului diferențele salariale rezultate din aplicarea indicelui de 1,98.
- Articolul 168 din contractul colectiv de muncă prevede în alineatul 1 dreptul salariaților de a beneficia de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale constând intr-un salariu mediu pe SA. Alineatul 2 arăta că pentru anul 2003 aceste suplimentari salariale au fost incluse în salariul de bază.
Dispozițiile art. 168 alin 1 și 2 au fost menținute în aceeași formă și în contractele colective de muncă încheiate în anii 2004, 2005, 2006.
Interpretând aceste dispoziții în succesiunea actelor care le cuprind, rezultă fără echivoc intenția parților că, numai pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale să fie incluse în salariul de bază, pentru anii următori aceste suplimentări urmând să fie achitate distinct.
În mod corect a reținut instanța de fond că interpretarea dată de Comisia paritară cu privire la dispozițiile art. 168 alin. 1, 2 din contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 31 Legea nr. 130/1996, prin neînregistrarea la direcția teritorială de muncă.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, Curtea, apreciind că reformarea hotărârii atacate se impune numai în ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantului și va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata pârâtă la 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 273 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Admis recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în C,-, -. A, etaj 2,. 9, județul C, împotriva sentinței civile nr. 273 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că obligă pârâta la 6.631 lei, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective, cu rata inflației.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata la 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
- - - -
Pt. - -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red./tehnoredactat dec. jud. -
4 ex./11.07.2008
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
