Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 507/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 507/CM
Ședința publică din data de 13 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 279 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în C,-, -. A, etaj 2,. 9, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (diferențe salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 și drepturi salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 18598 din 12.06.2008, depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că, la data de 12 iunie 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, respectiv actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA, înregistrat la. B sub nr. 1090 din 22.02.2008; sentința civilă nr. 548 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA; Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA; adresa nr. 54199 din 15 noiembrie 1993 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, adresa nr. 53948 din 12 august 1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, după care:
Apărătorul intimatului reclamant arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul asupra recursului, referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 lit. c Codul muncii, care stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru drepturile salariale neacordate.
În ce privește excepția prematurității formulării capătului de cerere privind suplimentele de Paști și de C aferente anilor 2005, 2006 și 2007, apreciază că instanța de fond în mod corect a respins ca nefondată această apărare întrucât art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel stabilește în mod expres dreptul salariaților de a primi, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, un salariu de bază mediu la nivel, necondiționând existența dreptului de parcurgerea unei proceduri prealabile.
Pe fondul cauzei, apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Pentru motivele susținute oral și dezvoltate pe larg prin concluziile scrise, pe care le depune la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- din 4 februarie 2008 reclamantul, a solicitat instanței obligarea pârâtei SA - prin Zona ar C la plata drepturilor salariale restante reactualizate cu rata inflației respectiv a diferenței rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 prevăzut de contractul colectiv de muncă pe perioada ultimilor trei ani precum și a sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C din ultimii trei ani la nivelul salariului de bază mediu pe societate în cuantum total de 6.504 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat în esență, că se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă și că angajatorul nu a respectat clauza din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în ceea ce privește acordarea coeficientului de salarizare de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie indexat. Niciodată acest coeficient nu a fost modificat iar nr.OUG 79/2001 nu poate determina nerespectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă. Hotărârea Guvernului nr. 1552/2002 se referă exclusiv la anul 2003 iar nr.HG 866/2001 este abrogată și fusese emisă înainte de derularea procesului de privatizare.
Cu privire la al doilea capăt de cerere a arătat că în perioada 2004 - 2007 societatea pârâtă nu a achitat suplimentările pentru sărbătorile de Paști și C, deși avea dreptul la acestea în baza contractului colectiv de muncă. S-a susținut că numai în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază iar nu și în anii următori iar actele adiționale ulterioare nu modifică contractele colective de muncă în privința acestor drepturi; a mai invocat faptul că actele adiționale care nu sunt înregistrate potrivit legii nu pot fi luate în considerare.
A arătat că se impune actualizarea acestor sume cu rata inflației întrucât nu au fost acordate atunci când erau datorate de către societate.
Prin întâmpinare, pârâta SA - Zona ar C și-a precizat poziția procesuală în sensul că acțiunea este nefondată în privința ambelor capete de cerere. În privința solicitării de acordare a suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paști și C, pârâta a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii și excepția prematurității acțiunii susținând că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 alin. 1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003 - 2007.
Prin sentința civilă nr. 279 din 14 martie 2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea și a fost obligată pârâta la plata drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C și la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de 1,98 reactualizate cu rata inflației.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că în conformitate cu art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă pe 2003 - 2004 la nivel de, modificat prin act adițional înregistrat la. B cu nr. 9214 din 11 noiembrie 2003". În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Susținerile pârâtei cu referire la faptul că începând cu anul 2004 în art. 128 din contractul colectiv de muncă este precizat că salariul de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat nu sunt probate iar copiile parțiale de pe contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, care nu poartă dovada înregistrării nu au fost luate în considerație de către instanță.
Nu au fost reținute nici susținerile cu privire la imposibilitatea acordării indicelui de 1,98 datorită prevederilor unor acte normative, întrucât, deși sarcina probei în litigiile privind dreptul muncii îi incumbă, pârâta nu dovedește cum aceste acte normative au împiedicat-o să-și respecte obligațiile asumate prin contract.
În cauză, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Prescripția dreptului la acțiune a fost înlăturată, instanța apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă), sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, acțiunea este supusă prescripției extinctive de trei ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - Membru Grup B, criticând hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive:
- Instanța de fond nu a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune deși pârâta a invocat această excepție prin întâmpinare astfel că se impune casarea hotărârii.
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată plata drepturilor salariale suplimentare prevăzute în contractul colectiv de muncă. Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, ce stabilește un ajutor material și nu un drept salarial, motiv pentru care acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului.
- Nici excepția prematurității acțiunii nu a fost soluționată de instanța de fond sancțiunea fiind casarea sentinței.
Întrucât nu au avut loc negocierile pentru stabilirea exactă a sumelor, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut. Potrivit art. 168 alin. 1 drepturile salariale nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia din cele două evenimente.
- Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe existența unui act adițional la contractul colectiv de muncă din anul 2003 cărui valabilitatea se întinde pe perioada de 1 an și care nu își produce efectele pentru anii 2005-2008. Prin actele
adiționale încheiate în anii 2005-2008 părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărirea indicelui de salarizare.
În mod greșit s-a reținut că societatea datorează drepturile salariale suplimentare solicitate deoarece acestea au fost incluse în salariul de bază. În anul 2008 prin actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 1090 din 22 februarie 2008 părțile au convenit că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Dar și până la adoptarea acestui act adițional suplimentele au fost incluse în salariile angajaților, fapt ce reiese din prevederile art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă modificat în 2005.
Analizând hotărârea atacată din prisma acestor critici instanța apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
. - Din practicaua sentinței recurate rezultă că prima instanță a pus în discuția contradictorie a părților atât excepția prematurității cât și excepția prescripției dreptului la acțiune, pronunțându-se pe aceste excepții anterior acordării cuvântului pe fondul litigiului astfel încât, criticile referitoare la nepronunțarea instanței și casarea hotărârii sunt neîntemeiate.
- Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate respectiv, suplimentările salariale de Paști și de
Legiuitorul a menționat expres componentele salariului în dispozițiile art. 155 din Codul muncii astfel: "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri". În ceea ce privește modul de stabilire al salariului tot Codul muncii prevede în art. 157 alin. 1 că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați.
În speță, în contractul colectiv de muncă încheiat intre SC SA și salariați s-a prevăzut în art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu.
Prin urmare, chiar din formularea folosită de către părți în textul ce reglementează acest drept rezultă expres caracterul de drept salarial al suplimentărilor acordate.
prescripția dreptului la acțiune, Codul muncii face o distincție clară a termenelor în care pot fi formulate cererile întemeiate pe diferite articole ale codului. Astfel, art. 283 alin. 1 lit. c stabilește un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat iar la lit. e prevede termenul de 6 luni în cazul neexecutării contractului de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Analizând dispozițiile art. 283 în succesiunea lor rezultă fără echivoc faptul că, pentru conflictele de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale, legiuitorul a prevăzut expres un termen de prescripție distinct de cel pentru acțiunile ce vizează neexecutarea contractului colectiv de muncă deși, conform art. 157 alin. 1 salariile se pot stabili prin negocieri colective și, deci, pot fi cuprinse în contractul colectiv de muncă.
De altfel, în decizia nr. 342/2006 Curtea Constituțională, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. 2 Codul muncii, a arătat în considerentele deciziei că termenul pentru introducerea unei acțiuni având ca obiect plata drepturilor salariale este reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c, fiind de 3 ani.
- S-a apreciat corect și legal de către prima instanță că, atât timp cât drepturile salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, lipsa negocierilor cu privire la cuantumul acestora nu poate nega dreptul salariaților de a beneficia de suplimentările solicitate prin acțiune.
Odată ce contractul colectiv de muncă stabilește un drept salarial în favoarea salariaților și numai cuantificarea acestuia este stabilită prin negocieri, salariații au un drept născut și actual așa încât, ei au la îndemână procedura judiciară în vederea respectării dreptului lor recunoscut prin contract.
- Prin Actul adițional la contractul colectiv de muncă pentru 2003 - 2004, înregistrat sub nr. 9214/2003 la.S B, părțile au prevăzut în art. 128 alin. 5 că "în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Deși, în recurs, societatea se prevalează de dispozițiile contractelor colective de muncă pe anii 2005 - 2008 care, prevăd indicele de 1,76, Curtea reține că aceste contracte nu sunt înregistrate la. astfel încât în raport de art. 7 alin. 2 și art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 nu pot produce efecte juridice.
Atâta timp cât dispozițiile referitoare la salarizarea angajaților cuprinse în contractul colectiv de muncă nu au fost modificate de către părți, de comun acord, printr-un act adițional legal înregistrat astfel încât să producă efecte, angajații ar sunt în drept să-și primească drepturile bănești astfel cum au fost stabilite în art. 128 alin. 5, calculate în raport de indicele de 1,98. Cum nici după adoptarea Hotărârii nr. 866/2001 și a OUG79/2001 nu s-a procedat la adoptarea unor dispoziții prin care să se stabilească un alt indice de salarizare, în mod corect prima instanță a obligat societatea să plătească reclamantului diferențele salariale rezultate din aplicarea indicelui de 1,98.
- Articolul 168 din contractul colectiv de muncă prevede în alineatul 1 dreptul salariaților de a beneficia de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale constând într-un salariu mediu pe SA. Alineatul 2 arăta că pentru anul 2003 aceste suplimentari salariale au fost incluse în salariul de bază.
Dispozițiile art. 168 alin. 1 și 2 au fost menținute in aceeași formă și în contractele colective de muncă încheiate în anii 2004, 2005, 2006.
Interpretând aceste dispoziții în succesiunea actelor care le cuprind, rezulta fără echivoc intenția parților că, numai pentru anul 2003, aceste suplimentări salariale să fie incluse în salariul de bază, pentru anii următori aceste suplimentări urmând să fie achitate distinct.
În mod corect a reținut instanța de fond că, interpretarea dată de Comisia paritara cu privire la dispozițiile art. 168 alin 1, 2 din contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 31 Legea nr. 130/1996, prin neînregistrarea la direcția teritorială de muncă.
Față de aceste considerente, apreciind că, criticile recurentei nu sunt întemeiate Curtea, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta pârâtă la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 279 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în C,-, -. A, etaj 2,. 9, județul
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
- - - -
Pt. - -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/14.07.2008
gref. -
2 ex./14.07.2008
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
