Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 570/CM
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-, bloc 2,. D,. 8, județul T, împotriva sentinței civile nr. 480/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata "INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU AGRICULTURĂ", cu sediul în-, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 6.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 8.10.2009 și 12.10.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea constata următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i plătească contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2008, contravaloarea a 30 zile lucrătoare în contul timpului de lucru efectuat peste program pentru perioada când stupina s-a aflat în pastoral, prima din beneficiul anului 2007, acordată în procent de 50% din salariul de încadrare, contravaloarea diferenței de salarizare pentru funcția de cercetător științific II conform grilei de salarizare 2008-2009, contravaloarea delegațiilor de deplasare pe perioada când stupina s-a aflat în pastoral, contravaloarea cheltuielilor neachitate de către unitatea pârâtă pentru benzină, încărcarea unei butelii de aragaz, două bilete de transport pe ruta T - B și retur, contravaloarea costurilor legate de reparații la mașina cu care a făcut deplasarea materialelor în pastoral, precum și aprovizionarea cu alimente și apă (pentru salariați și albine), contravaloarea "notelor de plată" pentru încărcarea-descărcarea stupilor, la deplasarea acestora la diferite culesuri, contravaloarea unui salariu de bază acordat persoanelor care se pensionează și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că unitatea pârâtă a concediat-o fără a-i acorda concediul legal de odihnă și nu a efectuat zilele libere plătite în contul timpului lucrat peste program, în perioada când stupina a fost în pastoral, reglementările privind recompensarea fiind stipulate în CCM art.44 lit.3, art.46 lit.1, art.47 lit.1 și 3 și Anexa 5 lit.2, alin.
În toamna anului 2008, pârâta a acordat salariaților prima din beneficiul anului 2007, într-un cuantum de 50%, fără a-i acorda și ei acest drept salarial.
Deși s-a aflat în locurile unde era stupina, conform delegațiilor prezentate de unități pârâte, aceasta a refuzat plata delegațiilor conform CCM și nr.1684 din 14.07.1999.
A mai arătat reclamanta că, pe perioada când stupina s-a aflat în pastoral aceasta a făcut cheltuieli ocazionate de consumul de carburanți și de reparații la autoturismul personal cu care făcea deplasări pentru aprovizionarea cu apă și materiale necesare stupinei și aprovizionarea cu apă și alimente necesare celor doi salariați având în vedere că unitatea nu este dotată cu un autoturism în acest sens. Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului muncii, ale CCM și ale.
Prin sentința civilă nr.480/20.03.2009, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamanta, în parte.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei indemnizația aferentă concediului de odihnă pe anul 2008 pentru perioada ianuarie - 1 septembrie 2008, diferența dintre salariul aferent funcției de cercetător științific II și cel efectiv încasat începând din martie 2008 și până la 1 septembrie 2008 precum și contravaloarea unui salariu de bază cuvenit la data pensionării.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei, reclamanta a avut raporturi de muncă cu pârâta începând cu data de 6.01.1997 iar prin decizia nr.38 din 8.09.2008, aceste raporturi au încetat potrivit art.61 lit.e din Codul muncii.
Pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale convenite pentru perioada respectivă.
Potrivit art.141 alin.4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul încetării contractului individual de muncă.
Având în vedere că la data de 9.09.2008, reclamantei i-a încetat contractul individual de muncă și, întrucât aceasta nu și-a efectuat concediul legal de odihnă aferent anului 2008, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei indemnizația aferentă concediului de odihnă pe anul 2008 pentru perioada ianuarie - 1 septembrie 2008.
S-a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere privind plata diferenței dintre salariul aferent funcției de cercetător științific II și cel efectiv încasat începând cu luna martie 2008 și până la 1 septembrie 2008, având în vedere că reclamanta avea funcție de cercetător științific II, iar potrivit grilei de salarizare pentru 2008 - 2009 din anexa 3 la CCM la nivelul societății, intimata trebuia să o plătească cu un salariu de 1.550 - 2.000 lei și nu cu un salariu de 1.200 lei așa cum rezultă din actul adițional nr.51/2005.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei contravaloarea unui salariu de bază cuvenit la data pensionării potrivit art.42 alin.2 din CCM încheiat la nivelul societății pentru anul 2008 - 2009 care prevede: "salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu un salariu de bază avut în luna pensionării."
S-a constatat ca fiind nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii a 30 de zile lucrătoare în contul timpului de lucru efectuat peste program în timpul când stupina a-a aflat în pastoral, având în vedere că potrivit art.120 al.1 din Codul muncii "în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în temeiul prevăzut de art.119 alin.(1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia."
În cazul în care reclamanta a efectuat ore suplimentare, trebuia să solicite plata unui spor la salariu pentru aceste ore sau timp liber și nu plata contravalorii a 30 de zile lucrătoare în contul timpului de lucru efectuat peste program.
Din cererea înregistrată sub nr.672/2008, rezultă că a solicitat zile libere pentru orele suplimentare efectuate, iar pârâta i-a aprobat această cerere.
A fost respins ca nefondat și capătul de cerere privind plata primei din beneficiul anului 2007, având în vedere că din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că pârâta a avut profit pe anul 2007 și că le-ar fi plătit celorlalți salariați astfel de prime.
Capetele de cerere privind plata contravalorii cheltuielilor neachitate de către pârâtă pentru benzină, încărcarea unei butelii de aragaz, două bilete de transport pe ruta T - B și retur, contravaloarea costurilor legate de reparații la mașină cu care a efectuat deplasarea materialelor în pastoral, precum și aprovizionarea cu alimente și apă și contravaloarea notelor de plată pentru încărcarea-descărcarea stupilor la deplasarea acestora la diferite culesuri, au fost respinse ca nefondate, având în vedere că delegațiile depuse la dosarul cauzei nu sunt completate corespunzător (parte din ele nu au semnătura pârâtei, sau ora sosirii și ora plecării).
În ceea ce privește plata contravalorii unei butelii, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a achitat din banii proprii acea butelie, iar în ceea ce privesc cele două bilete, nu s-a făcut dovada cu ordine de deplasare că, în acea perioadă a fost delegată să se deplaseze la
Potrivit art.67din CCM încheiat la nivelul societății, "salariații care folosesc autoturismele proprietate personală în interesul institutului, pot deconta carburanți sau anumite piese, cuantumul de decontare fiind stabilit de administrație pentru fiecare caz în parte", iar în cauză nu s-a făcut dovada că s-a stabilit un asemenea cuantum.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă care a criticat-o pentru următoarele considerente:
1) Recurenta consideră că în mod greșit a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii a 30 de zile lucrătoare în contul timpului lucrat peste program în perioada 01.04.2008-30.09.2008 deoarece nu era necesar ca salariatul să solicite plata acestor ore suplimentare atâta vreme cât efectuarea lor reiese din pontaj;
2) Mai arată recurenta că greșit s-a respins și cererea privind plata primei din beneficiul /2007, cu motivarea că societatea nu a înregistrat profit și nu a plătit nici celorlalți salariați, deoarece societatea a refuzat să pună la dispoziție instanței statele de plată din octombrie și decembrie 2008. În lipsa acestor documente, soluția instanței este greșită.
3) În ce privește capătul de cerere care viza restituirea cheltuielilor efectuate de recurentă în folosul pârâtei, recurenta apreciază că soluția de respingere a acestor pretenții este greșită deoarece:
- s-a făcut dovada cu documentul justificativ anexat, că butelia de aragaz a fost încărcată pe cheltuiala recurentei;
- pentru benzina neachitată s-au depus dovezi;
- biletele de transport T-B s-au plătit pentru deplasarea recurentei în vederea predării ștampilei și a documentelor cu regim special conform proceselor-verbale de predare-primire anexate;
- contravaloarea reparației la mașina proprietate personală trebuia de asemenea decontată deoarece cu această mașină s-au efectuat deplasările în interesul pârâtei;
- notele de plată pentru încărcarea-descărcarea stupilor în valoare cumulată de 200 lei cuprind toate datele necesare efectuării decontului;
- delegațiile de deplasare au fost greșit respinse de instanță cu motivarea că ele nu au fost completate corespunzător cu ora de plecare și sosire deoarece lipsa acestor mențiuni nu înseamnă că deplasarea nu s-a făcut, iar pe fiecare delegație în parte apare menționată perioada deplasării. De altfel, unitatea a refuzat să plătească pentru aceste deplasări diurna și cazarea deși pe referatul de necesitate apare ca aprobată cererea de plată a unui avans de deplasare.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale în totalitate.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat având în vedere că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic că aceste drepturi nu se datorează.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de materialul probator administrat și de dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
1. Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea constată că acesta este întemeiat având în vedere că în foile colective de prezență aferente perioadei aprilie-septembrie 2008, apare menționată durata programului de lucru de 10 ore/zi, cu toate că în contractul individual de muncă al reclamantei este menționat că programul de lucru este de 8 ore/zi.
Aceste înscrisuri fac dovada pretenției privind plata orelor suplimentare deoarece în această perioadă reclamanta a lucrat peste programul normal câte 2 ore zilnic.
Pentru plata acestor ore suplimentare nu era necesar să se formuleze o cerere - care ar fi presupus și o eventuală aprobare din partea conducerii - deoarece legiuitorul a prevăzut plata contravalorii orelor suplimentare ca fiind o obligație a angajatorului în condițiile în care dovada efectuării acestor ore s-a făcut.
Potrivit art. 119 din Codul muncii "munca suplimentară se compensează prin ore libere în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. În aceste condiții, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru". Această variantă implică atât acordarea de zile libere în contul orelor suplimentare lucrate dar și plata acestor ore.
Articolul 120 face trimitere la situația în care compensarea prin ore libere nu este posibilă dar în acest caz, legiuitorul a prevăzut plata muncii suplimentare prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Așadar, plata orelor suplimentare nu trebuia solicitată în mod expres, printr-o cerere deoarece angajatorul era obligat să plătească acele ore libere și să îi acorde angajatului și zile libere, iar în situația în care nu se acorda timp liber plata acelor ore suplimentare se făcea prin adăugarea unui spor aferent perioadei lucrată.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 46 (2) din CCM/unitate pe anul 2008 - 2009 care stipulează: "orele prestate peste programul normal de 8 ore/zi sau 40 de ore/săptămână sunt considerate ore suplimentare".
Articolul 47 din același CCM stabilește: "orele suplimentare se compensează cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile de la efectuarea lor, ținând cont nu numai de nevoile celui în cauză, dar și de cele ale serviciului care nu au putut fi compensate până la sfârșitul acestui termen, se plătesc sub forma de spor prevăzut în anexa nr. 5".
Din acest punct de vedere soluția instanței de fond se bazează pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale, motiv pentru care hotărârea va fi modificată în sensul obligării societății pârâte la plata contravalorii orelor lucrate peste program, respectiv câte 2 ore zilnic în perioada 01.04.2008-30.09.2008.
2. Cererea privind plata primei din beneficiul /2007 nu este întemeiată având în vedere că în Contractul individual de muncă al reclamantei și CCM/unitate nu este reglementată obligația angajatorului de repartizare a profitului obținut de societate, iar din listele depuse de societate în recurs, rezultă că din profitul obținut în 2007 și 2008 au fost repartizate salariaților prime dar acestea diferă de la un an la altul în sensul că nu apar aceleași persoane în fiecare an. (ex: în 2007 s-au acordat prime și pentru 2 muncitori de la SZ T, iar în 2008 aceștia nu au mai fost premiați, după cum diferă și numărul de persoane premiate din cadrul Departamentului comercial).
Aceasta conduce la concluzia că în lipsa unei reglementări anume, privind profitul obținut de societate, rămâne la latitudinea conducerii stabilirea criteriilor de repartizare și sumele acordate cu acest titlu, neputându-se imputa pe această cale încălcarea vreunei obligații față de salariați.
Articolul 36 din CCM stabilește doar "posibilitatea" de a acorda prime și nicidecum o obligație, ceea ce face ca cererea reclamantei de a obliga pârâta la plata unei prime reprezentând 50% din salariul de încadrare să fie lipsită de temei legal.
3. Celelalte critici formulate de recurentă sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1169 Cod civil, "cel care face o propunere înaintea judecății este ținut să o dovedească".
Chiar dacă reclamanta a depus la dosar mai multe chitanțe prin care face dovada că a încărcat butelia de aragaz, că a achitat costul benzinei sau al reparațiilor la autoturismul personal, acestea nu sunt suficiente pentru a angaja răspunderea angajatorului deoarece acesta nu poate fi obligat decât la ceea ce s-a angajat prin contractul încheiat cu reclamanta după cum nici reclamanta nu este răspunzătoare pentru alte sarcini de serviciu în afara celor prevăzute în fișa postului.
Articolul 67 din CCM/unitate prevede că "salariații care folosesc autoturisme proprietate personală în interesul institutului pot deconta carburanții sau anumite piese de schimb, cuantumul de decontare fiind stabilit de administrație pentru fiecare caz în parte".
Prin urmare, reclamanta trebuia să aibă în prealabil acordul pârâtei pentru a folosi autoturismul proprietate personală în interes de serviciu și un acord de decontare a benzinei și a eventualelor reparații pentru acest autoturism.
În lipsa unui astfel de acord, reclamanta nu poate pretinde decontarea cheltuielilor suportate în acest scop.
De asemenea nu s-a făcut dovada unei dispoziții din partea conducerii pârâtei pentru încărcarea/descărcarea stupilor în pastoral, astfel că nici contravaloarea cheltuielilor făcute în acest scop nu poate fi pretinsă de la angajator.
Cât privește cererea privind plata cheltuielilor aferente delegațiilor, instanța constată că aceasta nu este însoțită de ordinele de deplasare corespunzătoare delegărilor la care se face referire, având în vedere că atât art. 39 din CCM/unitate cât și art. 43 din Codul muncii condiționează exercitarea atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă, de dispoziția angajatorului.
Așadar, documentele privind efectuarea acestor deplasări nu sunt suficiente pentru a atrage răspunderea angajatorului pentru plata cheltuielilor din moment ce acesta nu a dispus efectuarea respectivelor deplasări și în acest sens s-a pronunțat și instanța de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă și va admite recursul, modificând în parte sentința recurată, cu privire la capătul de cerere care privește plata orelor suplimentare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata către recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului recurs, respectiv cheltuieli de deplasare la instanță, în valoare de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-, bloc 2,. D,. 8, județul T, împotriva sentinței civile nr. 480/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata "INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU AGRICULTURĂ", cu sediul în-, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâta să-i plătească reclamantei contravaloarea a 2 ore/zi lucrate suplimentar peste programul de lucru, în perioada 1.04.2008-30.09.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata către recurentă la 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
jud. -/28.10.2009
/ 4 ex./ 2.11.2009.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
