Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6167/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6167
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, împotriva sentinței civile nr. 82/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pricina a fost repusă pe rol din oficiu, recursul fiind declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 82/15.01.2009 a admis, în parte, acțiunea privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 12735 lei reprezentând diferențe de natură salarială dintre drepturile cuvenite potrivit art. 129 alin. 1 raportat la art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007 și cele efectiv primite pe perioada 20.12.2004 - 05.06.2008.
A respins cererea privind obligarea pârâtei la respectarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007, aplicabile la salarizare și acordarea diferențelor salariale în continuare.
A fost obligată pârâta, către reclamant la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamant este angajatul unității pârâte la diviziile de mentenanță de la în funcția de mecanic.
La data de 31.07.2008 această societate și-a schimbat denumirea în SA B astfel după cum rezultă din certificatul eliberat de ONRC B.
Pe perioada cât a lucrat la pârâtă, reclamantului nu i-au fost acordate salariile de baza conform prevederilor CCM pe anii 2005 - 2008 și anume:
- în art. 128 alin. 5 din CCM 2005 - februarie 2008 în cadrul SC SA și al sucursalelor, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie.
La salariul stabilit în condițiile articolului 128 alin. 5 din CCM se menționează că potrivit art. 129 CCM se mai aplică un coeficient de salarizare în funcție de categoria de personal angajat.
Dispozițiile privind această modalitate de salarizare au fost menținute în perioada 2005 - 2008, iar după data de 05.06.2008, salariul reclamantului trebuia calculat avându-se în vedere protocolul încheiat în aceiași data între sindicatul și unitatea pârâtă.
Instanța a reținut potrivit concluziilor raportului de expertiză că în perioada 20.12. 2004-05.06.2008, pârâta nu a acordat reclamantului salariul de bază minim prevăzut de art. 128 al. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă, iar diferențele salariale cuvenite reclamantului în această perioadă au fost calculate de expertul contabil.
Prin urmare având in vedere și dispozițiile art. 287 din Codul muncii potrivit, cărora deși îi revenea sarcina probei, pârâta nu a depus dovezi din care să rezulte că s-au achitat aceste drepturi bănești, instanța a admis in parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului sumele nete reprezentând diferențe salariale actualizate dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit și cel acordat efectiv pe perioada 20.12.2004-05.06.2008.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la respectarea prevederilor CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007 aplicabile la salarizare, deoarece pe de o parte această obligație este una convențională derivând din contractul colectiv de muncă aplicabil care constituie legea pârtilor, iar pe de altă parte formularea "dispozițiile aplicabile la salarizare" este prea generală.
S-a respinge cererea privind acordarea diferențelor salariale in continuare, deoarece obligația de plată a acestor drepturi își are izvorul în dispozițiile convenționale menționate anterior, iar aplicabilitatea acestora este limitată în timp, si totodată nu se poate reține o eventuală culpă viitoare a angajatorului legată de plata acestui spor.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta SC SA B criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea CCM deoarece expertiza stabilită luat în calcul art. 128, iar când a calculat conform art. 129, mai puțin alin. 4, care menționează "valoarea salariului minim pe SC SA se stabilesc prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă acesta se introduce (reașezarea salariilor) sau nu în grila stabilită conform Anexei 3 bis".
Că, instanța de fond s- pronunțat în mod greșit având în vedere raportul de expertiză care nu luat în calcul când a întocmit expertiza acest alineat al art. 129 din CCM la nivel de unitate.
Învederează că la nivel de unitate au fost stabilite adrese din care rezultă salariul minim mediu și brut pe acre, de asemenea expertul nu binevoit să le ia în calcul.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În drept, dispozițiile a căror aplicare a fost invocată de reclamant sunt dispoziții contractuale, respectiv art. 128 alin. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
sociali au convenit la negocierea anuală a contractelor colectiv de muncă astfel:
Art. 128 alin 5: "în cadrul SC și al sucursalelor salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Art. 129 (1) " de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC A (conform art. 128 din prezentul contract) a următorilor coeficienți minimi -
(2) stabiliți în alineatul precedent vor fi respectați pe tot parcursul derulării prezentului contract colectiv de muncă, dacă prin act adițional nu se convine altfel.
(3) individuale se stabilesc prin negocieri, cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în prezentul contract la anexa nr. 3 bis".
Același mod de reglementare convențională a modalității de stabilire a salariului de bază se regăsește pentru întreaga perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Se constată din analiza textelor mai sus enunțate că partenerii sociali au stabilit în primul rând nivelul salariul minim la nivelul unității, acesta fiind de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat. Acesta reprezintă pragul minim, sub care nici un salariu nu poate scădea și totodată reprezintă salariul de bază al angajaților al căror coeficient de salarizare este 1,00 (respectiv muncitori necalificați).
După stabilirea salariului de bază minim pe unitate (art. 128 alin. 5), partenerii sociali au precizat la art. 129 că salariul stabilit la art. 128 alin. 5 reprezintă baza de calcul pentru toate salariile stabilite la nivelul unității, reglementând la art. 129 alin. 1 coeficienții minimi aplicabili pentru stabilirea salariului de bază pe niveluri și funcții.
stabiliți la art. 129 alin. 1 sunt însă stabiliți cu valoare de principiu, ca nivel minim de la care părțile contractante trebuie să pornească la negociere pe parcursul derulării contractului colectiv de muncă, astfel cum rezultă din redactarea art. 129 alin. 2.
de salarizare este stabilită în concret conform anexei nr. 3 bis la contractul colectiv de muncă, unde sunt stabiliți distinct coeficienții de salarizare pe funcții și niveluri, coeficienți care se aplică la salariul minim de bază stabilit conform art. 128.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că salariul de bază al reclamanților nu a fost stabilit conform dispozițiilor art. 128 și art. 129 din contractul colectiv de muncă, această stare de fapt rezultând din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Este nefondată critica recurentei care a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de fondul de salarii stabilit și alocat în funcție de situația financiară a firmei.
Pe de o parte, chestiunea stabilirii fondului de salarii este reglementată expres prin dispozițiile contractuale, părțile stabilind conform art. 128 alin. 6 din contractul colectiv de muncă că "negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional ce va face parte din prezentul contract". Cu alte cuvinte, în lipsa stabilirii de comun acord de către partenerii sociali fondului de salarii, negocierile nu puteau avea loc.
Pe de altă parte, prin negocierea contractului colectiv de muncă, respectiv a grilelor de salarizare aplicabile la nivelul unității, angajatorul și-a asumat o obligație necondiționată, astfel că alocarea sau nealocarea de fonduri pentru executarea acestei obligații de către angajator nu este relevantă.
Este nefondată și critica legată de existența negocierilor individuale și semnarea de către angajați a contractelor individuale de muncă și actelor adiționale, deoarece drepturile negociate colectiv și stabilite prin contractele colective de muncă au caracter minimal, potrivit art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individual de muncă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Este nefondată și susținerea recurentei referitoare la faptul că angajatorul nu avea obligația de a respecta dispozițiile din grila prevăzută la anexa nr. 3 bis.
Interpretarea recurentei în sensul ca aplicarea grilei de salarizare din anexa nr. 3 este facultativă nu are nici un suport în dispozițiile contractului colectiv de muncă.
Dimpotrivă, partenerii sociali au reglementat expres faptul că anexa nr. 3 bis este cea care să la baza stabilirii salariilor individuale, dreptul astfel reglementat nefiind afectat de nicio condiție.
Art. 129 alin. 4 din contractul colectiv de muncă se referă la stabilirea valorii salariului minim pe unitate prin negociere semestrială, părțile contractante menționând obligația partenerilor sociali de a menționa expres dacă valoarea salariului minim astfel stabilit se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3 bis.
Se constată astfel că dispozițiile art. 129 alin. 4 nu afectează în niciun fel obligația de stabilire a salariului de bază conform grilei de salarizare negociate la anexa nr. 3 și nu face ca aplicarea acestei anexe sa devina facultativă, cum în mod greșit susține recurenta.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, împotriva sentinței civile nr. 82/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn./2ex/25.11.2009
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
