Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 729
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă - SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 344 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta - SA - Membru Grup; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurentă depune împuternicirea avocațială la dosar.
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar atât pe excepție cât și pe fond, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că dreptul la acțiune trebuia exercitat în termen de 6 luni și nu de 3 ani. Drepturile pretinse au fost acordate de Paști și de C, fiind incluse în salariul de bază al angajaților. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.344 din 27 februarie 2009 Tribunalului Bacăus -a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SA, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale în valoare de 6950 lei, reprezentând prime de Paști și de C, aferente ultimilor 3 ani introducerii acțiunii, în valoare reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată pârâta pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate în valoare actualizată cu indicele de inflație.
S-a reținut că, CCM pe societate pentru anul 2004 stabilește în art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, iar alin.2 al aceluiași articol stipulează că pentru anul 2003 suplimentările precizate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În raport de textul menționat și de CCM la nivel de SNP pentru anii următori, s-a apreciat că părțile semnatare ale contractului de muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzut de art.168 alin.1 și pentru anii 2004-2006.
De asemenea, s-a apreciat că întrucât pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de a achita reclamanților suplimentările salariale în discuție, acțiunea este admisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din legea nr.146/1997.
În motivarea recursului se arată, în esență, că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, iar termenul de prescripție în raport de natura drepturilor solicitate este de 6 luni de la data nașterii dreptului, conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii.
A susținut recurenta că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de muncă, drepturile solicitate fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în următorii ani după anul 2003.
Arată recurenta că voința părților, în sensul menționat, a fost consemnată în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31 august 2007 și 3793/18 iunie 2007 și au făcut obiectul actului adițional la CCM, act adițional înregistrat sub nr.1090/22 februarie 2008.
De asemenea, mai susține recurenta că, în situația în care s-ar găsi întemeiată acțiunea să se aibă în vedere faptul că au fost calculate greșit sumele pretinse, pornind de la nivelul salariului mediu pe - indicat de reclamanți.
Examinând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs privind prescripția dreptului la acțiune, deși instanța nu s-a pronunțat asupra unei astfel de excepții, fiind o excepție de fond absolută va fi analizată de instanță, întrucât privește încălcarea unor norme imperative, putând fi invocate de orice parte interesată, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a procesului, deci chiar direct în apel sau recurs.
Astfel, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se va aprecia că acest motiv este nefondat.
Aceasta întrucât, prin art.168 din se stipulează că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Rezultă, astfel că, dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constantă, conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 alin.1 Codul Muncii și nu în cel de 6 luni prevăzut de art.283 alin.1 lit.e al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea clauzelor
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs privind fondul litigiului se va aprecia că nu este fondat și că soluția instanței de fond este corectă.
Contractul Colectiv de muncă prevede la art.168 alin.1 că salariații SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP. Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, prevăzând, totodată faptul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Deși s-a susținut că textul alin.2 al articolului menționat a fost modificat în anul 2005, se observă că modificarea are în vedere tot o referire la suplimentările din anul 2003, care se menționează că au fost incluse în salariile primite de angajați.
Se va aprecia, de aceea că drepturile stipulate în art.168 alin.1 din CCM, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005-2007, pentru care, în CCM dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
De asemenea, se constată că salariul mediu de bază prevăzut în art.168 alin.1 al contractelor colective de muncă este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neprobând în niciun mod acest fapt.
În ce privește adresele nr.5140/31 august 2007 și 3793/18 iunie 2007 al Comisie Paritare și actul adițional la. înregistrat sub nr.1090 din 22 februarie 2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea alin.1 și 2 al art.168 din nu prezintă relevanță în cauză, întrucât actul adițional este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile din prezenta cauză.
Cu privire la al treilea motiv de recurs se va aprecia că nu este întemeiat întrucât, recurenta nu a făcut în niciun mod dovada că s-ar fi efectuat calcule greșite ale sumelor solicitate de intimați, necontestând la instanța de fond sumele solicitate și nesolicitând probatoriu în acest sens, respectiv o expertiză contabilă care ar fi putut verifica corectitudinea sumelor solicitate.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel, în baza art.3041Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACEASTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă - SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 344 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- AA./
red.dec.rec. - / 01.07.2009
tehnored- BC/ 2 ex/ 08.07.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
