Anulare act. Decizia 733/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 733
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 319/AC/4 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurenta, intimatul asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat depune la dosar delegația de substituire a apărătorului titular, avocat, chitanța de plata a onorariului de avocat și dovada efectuării procedurii de citare cu intimata, respectiv pagina 40 din Ziarul Adevărul.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul, a susținut oral motivele de recurs, arătând că recurenta este o persoană în vârstă, neștiutoare de carte și, chiar dacă declarația i-a fost citită totuși aceasta nu a înțeles despre ce este vorba și semnat-o, punând degetul. Mai mult pârâții s-au prezentat la notar declarând că ei sunt singurii moștenitori după defunctul G. Toate acestea nu fac decât să arate reaua-credință a acestora. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că recursul nu a fost motivat în drept, mergându-se doar pe situația de fapt. Recurenta a semnat declarația de renunțare în cunoștință de cauză, primind bani și alimente, situație confirmată chiar de cei doi fii ai ei și de martorii audiați în cauză. Reclamanta a arătat chiar prin acțiune că a citit actul la notar și i s-a explicat despre ce este vorba. În cursul judecății a fost citată cu mențiunea " personal la interogatoriu" dar nu s-a mai prezentat. Solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform notei pe care o depune la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 319AC/4.12.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1441/24.02.2008 a Judecătoriei Roman.
A fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a declarației de renunțare, autentificată sub nr. 802/2006 la.; au fost obligați pârâții la 514 lei în loc de 1022 lei cheltuieli de judecată către reclamantă; au fost respinse cererile de intervenție formulate de intervenienții și și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1441 din 24.04.2008, Judecătoria Romana admis, așa cum a fost precizată, acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și și a constatat nulitatea absolută a declarației de renunțare la succesiune autentificată sub nr.802/11.05.2006 la., R și a certificatului de moștenitor (cu partaj voluntar) nr.7/10.04.2006 întocmit de, Prin aceeași sentință au fost respinse cererile de intervenție formulate de și, iar pârâții au fost obligați să plătească în solidar reclamantei suma de 1.022 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut din probele administrate că reclamanta și pârâții sunt nepoți de soră predecedată (, decedată la data de 25.01.2005) ai defunctului G, decedat la data de 25.03.2006 fără descendenți, și că pârâții și s-au prezentat la biroul notarial, unde au declarat mincinos că sunt singurii moștenitori ai defunctului și că nu există renunțători sau străini de moștenire, obținând, astfel, certificatul de moștenitor supus controlului judecătoresc, eliberat înainte de expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art.700 alin.1 din Codul civil, care cuprinde mențiuni necorespunzătoare adevărului, făcute în baza declarațiilor nesincere ale celor doi pârâți. Că, mai mult, o lună mai târziu, aceiași pârâții au dus-o pe reclamantă la un alt notar, unde aceasta a fost determinată să semneze, prin punere de deget, o declarație de renunțare la moștenire, succesiunea de evenimente constatată evidențiind în mod clar atât intenția celor doi pârâți de a frauda și a induce în eroare, cât și, implicit, cauza ilicită urmărită de aceștia, întărită de depozițiile martorilor și G, care au declarat că reclamanta nu a avut reprezentarea consecințelor juridice ale actului pe care l-a semnat.
Prima instanță a mai arătat că, nici dacă în mod real pârâții și ar fi suportat cheltuielile pentru înmormântarea defunctului și praznicele tradiționale, această împrejurare nu le conferea dreptul de a elimina de la succesiune pe ceilalți moștenitori, deoarece ei puteau să-și recupereze pretinsele cheltuieli pe calea ieșirii din indiviziune, solicitând obligarea celorlalți moștenitori la suportarea pasivul succesoral proporțional cu cota - parte cuvenită fiecăruia din moștenire. De asemenea, instanța a subliniat faptul că reclamanta a revocat declarația de renunțare la succesiune tot printr-o declarație autentică (nr. 1442/7.08.2006), dată la același birou notarial ceea ce face ca cele două acte anterioare să fie lovite de nulitate absolută.
Respingerea ca neîntemeiate a cererilor de intervenție formulate în cauză nu a fost motivată, reținându-se doar că intervenienții au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că aceasta a renunțat de bună voie la succesiunea autorului în discuție și că nu s-au folosit manopere dolosive pentru inducerea sa în eroare, ea având reprezentarea consecințelor declarației de renunțare.
Hotărârea judecătoriei a fost apelată de pârâții și, care au făcut aceleași susțineri, ca și în întâmpinarea depusă la dosar la instanța de fond, potrivit cărora înainte de deces de cujus-ul a fost îngrijit în permanență doar de apelant, tot el fiind cel care s-a ocupat și a cheltuit pentru toate cele necesare înmormântării, inclusiv cu autopsia, cumpărarea sicriului și praznicele tradiționale ulterioare. Că renunțarea intimatei la moștenire a intervenit la mult timp de la deschiderea succesiunii și după ce a pretins în acest scop suma de 30.000.000 lei (ROL) și alimente în valoare de 25.000.000 lei (ROL) și că îi sunt aplicabile dispozițiile art.696 din Codul civil, ea pierzând prin renunțarea expresă, cu efect retroactiv și cu opozabilitate erga omnes, vocația succesorală, devenind străină de succesiunea fratelui său, ceea ce impune schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii deduse judecății.
Tribunalul a găsit întemeiat apelul declarat de cei doi pârâți, dar numai în parte. Aceasta, deoarece acțiunea reclamantei este neîntemeiată doar în ceea ce privește declarația prin care a renunțat la moștenirea defunctului său frate. Renunțarea la o succesiune este un act juridic unilateral, expres și solemn prin care succesibilul declară, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, că nu își însușește titlul de moștenitor, desființând cu efect retroactiv vocația sa succesorală. Este adevărat că, deși în principiu renunțarea la moștenire, ca și acceptarea, este un act irevocabil, în intenția de a se evita vacanța succesorală, legiuitorul permite - în mod excepțional - retractarea (revocarea) renunțării, dar numai dacă sunt îndeplinite două condiții cumulativ prevăzute de art.701 Cod civil: să nu se fi împlinit, în privința renunțătorului, termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală și să nu fi fost acceptată moștenirea până în momentul retractării de un alt succesibil, comoștenitor sau moștenitor subsecvent, cu vocație legală sau testamentară, universală sau cu titlu universal.
În litigiul de față, în mod evident, s-a reținut că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții, deoarece, pe de o parte, doi dintre succesibilii defunctului, și anume apelanții - pârâți, au acceptat expres, succesiunea unchiului lor matern, formulând cererea pentru deschiderea procedurii succesorale înregistrată la Primăria municipiului R sub nr.22777/5.04.2006 și urmând procedura notarială de obținere a certificatului de moștenitor, iar pe de altă parte, declarația de retractare a renunțării a fost făcută de intimată abia la 7.08.2006, iar succesiunea defunctului G s-a deschis la data de 25.03.2006.
Cât privește invocarea nulității absolute a declarației de renunțare, tribunalul reține că această sancțiune nu este incidentă în cauză, deoarece respectivul act juridic nu este afectat de niciun motiv de natură a atrage această sancțiune, și nici chiar anulabilitatea lui. Reclamanta și-a motivat cererea introductivă de instanță prin aceea că, la momentul prezentării la notarul public, a avut o falsă reprezentare a realității, influențată fiind de nepoții săi, care au dezinformat-o cu privire la natura actului ce urma a fi întocmit, ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului. În realitate, nu numai că nu au fost dovedite cu certitudine și în concret împrejurările de fapt pretins a fi fost create intenționat de către apelanți pentru a-i altera voința juridică și aod etermina să semneze declarația dată, dar ea însăși face afirmații confuze și contradictorii, care îi evidențiază nesinceritatea: susține că, întrucât a mers la notariat cu ceilalți moștenitori cu vocație succesorală, a crezut că o face în scopul clarificării situației moștenirii rămase după fratele său, însă numai ea și cei doi apelanți au fost prezenți la notar, deși aveau vocație succesorală și celelalte două fiice ale surorii sale, care nu au fost de față. În plus, reclamanta face precizarea că notarul public i-a citit actul întocmit, dar că ea nu i-a înțeles conținutul, din cauza neștiinței de carte. Asemenea susțineri nu pot determina, în niciun caz, desființarea înscrisului autentic a cărui autoare este, cu atât mai mult, cu cât și intervenienții, care sunt doi dintre fiii săi, au făcut referiri detaliate asupra condițiilor și împrejurărilor în care mama lor a ajuns să renunțe la succesiunea fratelui ei, referiri care îi contrazic în totalitate susținerile.
Cât privește certificatul de moștenitor atacat, corect s-a constatat că este lovit de nulitate, întrucât el conține mențiuni neconforme cu realitatea, cel puțin sub aspectul persoanelor care au calitatea de succesibili ai defunctului G, și, mai mult, a fost întocmit fără citarea acestora, pe baza unor declarații mincinoase, atât ale apelanților, cât și ale martorilor audiați de notar la propunerea acestora, declarații conform cărora numai ei sunt moștenitorii și nu există renunțători sau străini de succesiune. Desigur, certificatul în sine are valoarea unui certificat de calitate de moștenitor în ceea ce îi privește pe apelanții - pârâți.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs reclamanta.
Aceasta a criticat hotărârea tribunalului susținând că a fost dată cu ignorarea probatoriului administrat în cauză.
Chiar dacă s-ar ignora declarațiilor martorilor și răspunsurile pârâților la interogatoriu, susține recurenta, înscrisurile depuse la dosar sunt suficiente, prin ele însele, pentru demonstra reaua credință a pârâților și caracterul mincinos al mențiunilor cuprinse în certificatul de moștenitor, aspect din care decurg logic și concluziile legale de valabilitatea declarației de renunțare la succesiune.
care decurg din derularea evenimentelor, susține recurenta, sunt de neignorat și dovedesc temeinicia susținerilor sale.
Criticile aduse de recurentă hotărârii recurate se circumscriu motivelor de legalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de aceste critici precum și din oficiu, constată recursul nefondată.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, renunțarea la o succesiune este un act juridic unilateral, expres și solemn prin care succesibilul declară, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de abținere succesorală, că nu își însușește titlul de moștenitor, desființând cu efect retroactiv vocația sa succesorală.
renunțării este permisă în mod excepțional, respectiv numai în situația în care sunt îndeplinite condițiile impuse prin art. 701 Cod civil, respectiv să nu se fi împlinit, în privința renunțătorului, termenul de prescripție a dreptului de obținere succesorală și să nu fi fost acceptată moștenirea până în momentul retractării de un alt succesibil, comoștenitor sau moștenitor subsecvent.
Din probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada existenței a nici uneia din condițiile impuse prin art. 701 Cod civil, iar nulitatea absolută a declarației de renunțare, corect a apreciat instanța de apel, că nu poate fi primită în contextul în care poate nu s-a dovedit existența vreunui motiv de natură să atragă această sancțiune.
Privitor însă la certificatul de moștenitor, atât timp cât s-a făcut dovada incontestabilă a faptului că acesta cuprinde mențiuni ce nu corespund realității în ceea ce privește persoanele care au calitatea de succesori ai defunctului G, precum și faptul că a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor procedurale în materie cu privire la citarea părților, corect apreciat instanța de apel ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond privind constatarea nulității acestuia.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 274 Cod pr. civilă recurenta să fie obligată să plătească intimatului cheltuielile de judecată făcute în recurs, reprezentând onorariul avocat și cheltuielile de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 319/AC/4 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatului 1203 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.
red.apel /
red.recurs /15.07.
tehnored. / 2 ex./15.07.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
