Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 858/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 858
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul T împotriva sentinței civile nr. 431/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Grup Școlar " ", Consiliul Local al Orașului și Primarul Orașului, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, vicepreședinte prof., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta sindicatului recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii și față de pârâții Consiliul Local și Primarul Orașului, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
Deliberând asupra celor două recursuri constată următoarele.
Prin Sentința civilă nr. 431/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr- a fost admisă in parte acțiunea reclamantului Sindicatul Liber din Învățământul Preuniversitar " ", împotriva pârâților Grup Școlar " ", Consiliul Local al Orașului și Primarul Orașului, a fost obligată pârâtul Grup Școlar " " să plătească reclamantului primele de vacanță pentru perioada 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație, a fost respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Local al Orașului și Primarul Orașului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut in esență că reclamanții sunt angajați ai pârâtului Grup Școlar " " T, în funcții de cadru didactic, având vechimi în funcție cuprinse între 7 luni și 13 ani și 7 luni, dovedite cu adeverințele depuse la dosar. Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2007.
In continuare,instanța de fond a apreciat că sunt întemeiate pretențiile reclamanților deoarece,conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
Tribunalul a înlăturat susținerile pârâtului Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, potrivit cărora Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996.
În schimb, instanța de fond a constatat că sunt întemeiate argumentele invocate în apărare de către pârât, conform cărora contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, contrar susținerilor făcute de către reprezentantul reclamanților în ședința publică din 16.12.2008, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții de 2 și 3, chemați în judecată în procesul de față.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâtul Grup Școlar " "T este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Astfel fiind, se poate conchide că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2007, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâta Grup Școlar " " T, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local și Primarul Orașului nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
În aplicarea art. 161 alin. 4 Codul muncii, Tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor astfel datorate reclamanților, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamantul Sindicatul " " din T, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 13.03.2009, solicitând modificarea parțială a sentinței supusă reformării, in sensul admiterii cererii de chemare in judecată și in contradictoriu cu Consiliul Local și Primarul Orașului, persoane juridice ce au calitate procesual pasivă in prezentul litigiu in temeiul art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001,norme potrivit cărora începând cu anul 2001,finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Analizând recursul declarat in cauză, prin prisma motivelor invocate, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin1/pr.civ., Curtea reține că este întemeiat, cu următoarele argumente.
Salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat este reglementată în Legea nr. 128/1997, dispoziții care se coroborează cu prevederile art. 36 alin. 5 din contractul colectiv de muncă în ceea ce privesc drepturile de care beneficiază salariații din învățământ, din această sferă făcând parte și membrii de sindicat, precum și dreptul pe care îl reclamă.
Așa fiind, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001, potrivit cărora finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, drept consecință pârâții Consiliul Local și Primarul Orașului au legitimitate procesuală pasivă în cauză.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin aceea că a considerat, prin aplicarea greșită a legii respectiv a dispozițiilor art. 16, 17 din HG nr. 2191/2004 că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și pârâții împrocesuați în cauză.
În considerarea celor de mai sus, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul T împotriva sentinței civile nr. 431/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Se va modifică în parte hotărârea recurată în sensul că se va admite acțiunea și față de Consiliul Local și Primarul Orașului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul T împotriva sentinței civile nr. 431/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite acțiunea și față de pârâtul Consiliul Local, Primarul Orașului.
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE p., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. /03.07. 2009
Tehnored /03.07.2009/2 ex
Prima instanță: și - Trib. T
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Aurelia Schnepf, Ioan Jivan
