Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 9608/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9608
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta Primăria Municipiului C, împotriva sentinței civile nr.4633/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4633 din 05 septembrie 2008, Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Primăria
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anii 2005, 2006 și 2007.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, reclamanta este salariata Primăriei Municipiului C în funcția de asistent personal, așa cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
În anii 2005, 2006, 2007 nu a beneficiat de plata celui de-al 13-lea salariu-premiu anual, deși în conformitate cu dispozițiile legale privind salarizarea personalului din unitățile bugetare era îndreptățită să primească acest drept de natură salarială.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 4 din Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea OUG nr. 102/1999, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap care a fost în vigoare până la 01.01.2007 "salarizarea personalului instituțiilor de protecție specială a persoanelor cu handicap se stabilește potrivit legislației aplicabile salariaților din sistemul bugetar".
Sediul reglementărilor legale privind salarizarea salariaților din sistemul bugetar îl constituie Legea nr. 154/1998 modificată și completată prin mai multe acte normative de-a lungul timpului printre care Ordonanța 9/2005 - art. 12, Ordonanța nr. 3/2006-art. 16 și Ordonanța nr. 10/2007 - art. 17 care prevăd că "personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare".
Legea nr. 154/1998 se completează cu dispozițiile HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, așa cum rezultă din penultima dispoziție a anexei Xa L egii nr. 154/1998 potrivit căreia "reglementările cuprinse în HG nr. 281/1993 privind stabilirea salariilor de bază se mențin în vigoare în vederea salarizării personalului încadrat în activitățile cărora nu li se aplică prevederile prezentei legi".
Conform art. 14 din HG 281/1993 "pentru activitatea desfășurată personalul din unitățile bugetare, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar, stagiunii, etc. de un premiu anual, de până la salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata". Plata acestuia se face în conformitate cu dispozițiile din legile bugetului de stat adoptate anual.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 4 din Legea 512/2004 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 "plata premiului anual aferent anului 2005 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2006, începând cu luna ianuarie 2006" și potrivit art. 5 alin. 3 din Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 "plata premiului anual aferent anului 2006 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2007, începând cu luna ianuarie 2007".
Având în vedere aceste dispoziții legale, faptul că reclamanta are un contract individual de muncă cu o instituție bugetară, este salariată în conformitate cu legislația specifică sectorului bugetar, legislație care prevede dreptul la al 13-lea salariu (premiu anual), s-a constatat că reclamanta angajată ca asistent personal al unei persoane cu handicap, are calitatea de bugetar și are dreptul la acordarea și plata celui de-al 13-lea salariu pentru anii 2005-2006 în cuantumul prevăzut de HG 281/1993.
Angajatorul nu a respectat acest drept al reclamantei prevăzut de lege și a încălcat obligația ce îi revenea potrivit art. 40 alin. 2 lit. "c", aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil sau din Contractul individual de muncă.
Prin încălcarea drepturilor reclamantei și nerespectarea obligațiilor sale angajatorul a produs salariatului un prejudiciu constând în contravaloarea premiului anual cuvenit pe anii 2005, 2006, 2007, prejudiciu pe care va fi obligat să îl acopere în conformitate cu prevederile art. 269 Codul Muncii, potrivit căruia "angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Începând cu 01.07.2007 drepturile asistentului personal sunt reglementate de Legea 448/2006 care în art. 36 lit. "a" prevede că "pe perioada îngrijirii și protecția persoanei cu handicap, pe baza contractului individual de muncă asistentul personal are dreptul la n salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii di unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și sporul de vechime și alte sporuri aferente în condițiile legii", iar în art. 39 prevede că "autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii".
Se mențin astfel și celelalte drepturi de natură salarială acordate personalului contractual bugetar, în condițiile legii, deci inclusiv premiul anual (al 13-lea salariu) reglementat expres de /1993 și se stabilește în sarcina angajatorului obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă plata tuturor drepturilor cuvenite.
Rezultă deci că, dreptul de a primi al 13-lea salariu este în continuare reglementat și i se cuvine reclamantei plata acestuia urmând să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând următoarele motive:
Se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că angajatorul reclamantei este Primăria C deoarece, in raport de prevederile art.61 alin.3 și 4 si art. 63 alin.5 lit. e, primarul numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de munca pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate.
Pe fond, se arată ca dispozițiile art.36 din 448/2006 prevăd drepturile asistentului personal pe perioada de activitate, printre care nu se regăsește si dreptul la premiul anual.
Ca prevederile acestei legi au intrat in vigoare în luna decembrie 2006, fiind aplicabil principiul neretroactivității legilor.
Ca in raport de prevederile art.37 Codul Muncii, așa cum se observa din conținutul clauzelor cuprinse intre contractele încheiate între parți, dreptul cu privire la premiul anual nu este prevăzut.
Cu privire la motivele de recurs, nu s-a depus întâmpinare de către reclamantă.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței prin prima motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și, din oficiu, potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite.
Astfel, reclamanta este salariata instituției pârâte, așa cum rezultă din contract individual de munca depus in copie la dosar, în funcția de asistent personal al persoanei cu handicap grav.
Potrivit rt. 37 (1), din 448/2006, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii. Potrivit rt. 40(1) din lege, autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii. Dispoziții asemănătoare erau cuprinse si-n textul legal anterior nr.OUG 102/1999.
Astfel, potrivit celor doua acte normative, salarizarea asistenților personali s-a realizat, in perioada solicitata prin acțiune, in conformitate cu grilele de salarizare specifice sectorului bugetar, având ca element de referința salarizarea asistentului social.
In consecință, Curtea constată că instanța de fond in mod temeinic si legal a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează salarizarea personalului din sistemul bugetar cu privire la acordarea premiului anual( 154/1993, HG 281/1993). Prin urmare, dat fiind caracterul de drept legal, premiul anual se cuvenea salariatei indiferent de existenta unei clauze contractuale inserate sau nu in contractul individual de munca, așa cum rezulta din interpretarea dispozițiilor art.157(2) Codul Muncii si art.8 din 130/1996. Nu se pune problema încălcării principiului retroactivității in condițiile in care dreptul salariatului a fost reglementat prin cele doua acte normative mai sus enunțate cu aplicare in perioada solicitată prin acțiune.
Neexistând nici motive de casare sau modificare din cele prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod pr. civilă și nici motive de ordine publică, care în baza art. 306 alin. 2 Cod pr. civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului C, împotriva sentinței civile nr.4633/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
27.11.2008
Jud.fond
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
