Speta Legea 10/2001. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 109/
Ședința publică din 14 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.78 din data de 24.03.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind contestatoarea, domiciliată în Pitești, strada - -, -.1,.C,.6, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic a, pentru apelanții-intimați, în baza delegației de la dosar și avocat, pentru intimata-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.2470 din data de 12.05.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-contestatoare, depune la dosar întâmpinare, care a fost comunicată, în copie, reprezentantei apelanților-intimați.
Consilier juridic a, pentru apelanții-intimați, arată că nu solicită amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic a, având cuvântul pentru apelanții-intimați, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și motivat în scris. Precizează că a criticat sentința de fond cu privire la stabilirea despăgubirilor, competentă în acest sens fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-contestatoare, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar contractul de asistență juridică, în copie. Precizează că dispoziția atacată este din iunie 2006, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile OG81/2007, cu privire la faptul că instanța nu ar fi competentă să stabilească despăgubirile. De asemenea, arată că, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, intimata era obligată să conteste dispoziția, îmn termen de 30 de zile, iar potrivit art.21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției și nicio lege nu poate îngrădi acest drept. Precizează că din dispozitivul sentinței atacate rezultă că intimata-contestatoare are dreptul la despăgubiri, astfel că această hotărâre nu poate fi executată silit, titlul executoriu urmând a fi hotărârea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 19.07.2006, pe rolul Tribunalului Argeș, a formulat contestație împotriva dispoziției nr.2107/16.06.2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, solicitând în contradictoriu cu acesta, cu Primăria Municipiului Pitești și cu Municipiul Pitești, prin primar, desființarea dispoziției de mai sus și acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 362 preluată de stat și pentru construcțiile existente pe acest teren în suprafață de 201,57 ce au fost demolate în 1980, imobile situate în Pitești, str.A - nr.12, județul A, ținând seama de standardele internaționale de evaluare.
În motivare s-a arătat că la data de 19.06.1967 a cumpărat împreună cu soțul său, terenul în suprafață de 362 și construcțiile existente pe acesta, așa cum rezultă din actul autentic de vânzare-cumpărare nr.1716 și anexei acestuia, respectiv planul de situație al proprietății cumpărate.
În anul 1980, în baza Decretului de expropriere nr.385/1980 a fost preluată de către stat întreaga suprafață de teren de 362 și construcțiile existente pe acesta, construcțiile fiind ulterior demolate. La preluare s-a menționat în documente doar terenul de 200 ca fiind expropriat, deși conform titlului de proprietate terenul avea 362, diferența de suprafață fiind preluată abuziv fără nici un fel de titlu. Se susține că au fost acordate și plătite despăgubiri în valoare de 80.450 lei vechi, deși starea tehnică a construcției era bună și beneficia de toate instalațiile și dotările necesare.
La apariția Legii nr.10/2001 a formulat notificare, solicitând acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, iar prin dispoziția nr.2107/16.06.2007 Primarul Municipiului Pitești a respins cererea, motivat de faptul că Legea nr.10/2001 nu ar conține norme privitoare la acordarea de despăgubiri bănești, iar pentru suprafața de 262 nu pot fi acordate despăgubiri deoarece această suprafață nu ar fi fost expropriată, neexistând dovezi în acest sens.
Se susține că notificarea a fost depusă în anul 2001, iar nerezolvarea în timp util a acestei notificări nu poate constitui un argument în sensul respingerii solicitării pentru acordarea de despăgubiri bănești, Legea nr.10/2001, în forma sa inițială, prevăzând posibilitatea acordării acestora dacă retrocedarea în natură a devenit imposibilă.
În ce privește suprafața de 162, diferență față de cea menționată în actele de preluare, se susține că aceasta a fost preluată abuziv, fără nici un titlu, iar la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, acest teren se afla în deținerea Primăriei Municipiului Pitești, terenul făcând parte din patrimoniul public al orașului.
Pentru evaluarea cuantumului despăgubirilor, a solicitat efectuarea unor expertize de specialitate care să stabilească această valoare potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005.
La data de 16.10.2006 cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Reclamanta și-a precizat acțiunea inițială la data de 12.02.2007, arătând că solicită anularea dispoziției atacate și retrocedarea în natură a terenului de 162 preluat abuziv din proprietatea sa, fără a exista act de expropriere și numai în subsidiar, în măsura în care nu mai este posibilă retrocedarea în natură, să se acorde despăgubiri bănești (54).
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, respectiv expertiză topo și construcții.
Pentru expertiza topografică s-au fixat ca obiective transpunerea în teren a actului aflat la fila 9, a schiței aflată la fila 10, identificarea terenului în schiță cu vecinătăți și dimensiuni, expertul va preciza regimul juridic actual după verificarea mențiunilor existente în registrele pârâtei, va preciza dacă pe teren există construcții, urmând a le identifica în schiță, dacă este afectat terenul de detalii de sistematizare și dacă poate fi restituit în natură și cât poate fi restituit în natură, să prezinte și evaluarea terenului funcție de standardele internaționale de evaluare, va avea în vedere și actul aflat la fila 19, precum și procesul-verbal aflat la fila 13 în dosar.
Expertiza construcție a avut ca obiective evaluarea imobilelor construcții situate în Pitești, str.- nr.12, în prezent demolat, ținând cont de actele întocmite la demolare.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.78 din 24 martie 2008, a dmis în parte contestația, a anulat în parte dispoziția și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale pentru imobilele preluate abuziv din Pitești, str.- nr.12, județul A, anume: teren de 362 la valoarea de 900 euro/ conform raportului de expertiză tehnică (122) și construcții de 201,57 demolate la valoarea de 255.833,7 lei conform raportului de expertiză tehnică (109), din care se scade valoarea primită la expropriere de 80.450 lei vechi.
Totodată, a fost menținută dispoziția în ce privește despăgubirile bănești.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1716/19.06.1967, și au dobândit prin cumpărare de la un teren în suprafața de 362 și o casă de locuit, compusă din 4 camere și dependințe, în act făcându-se mențiune asupra faptului că parte din curtea imobilului este în folosință comună pentru a asigura drum de trecere spre strada - pentru proprietatea.
În act s-a făcut precizarea că imobilul a intrat în proprietatea vânzătorului prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1697/700/6.08.1957.
Prin Decretul de expropriere nr.385/1980 imobilul casă și teren au fost preluate de către stat, iar construcțiile în suprafață de 201,57 au fost demolate pentru edificarea unor blocuri de locuințe.
La expropriere s-a achitat reclamantei și soțului acesteia suma de 80.450 lei vechi, reprezentând 450 lei contravaloarea terenului de 200 și 80.000 lei contravaloarea construcțiilor.
La apariția Legii nr.10/2001 reclamanta a formulat notificare, prin care a solicitat despăgubiri în echivalent pentru imobilul preluat de stat, teren de 362, împreună cu construcția demolată, fiind astfel emisă dispoziția nr.2107/16.06.2007 de către Primarul Municipiului Pitești.
Prin această dispoziție s-a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești motivat de faptul că măsura nu este prevăzută de lege, s-a respins acordarea oricăror măsuri reparatorii pentru terenul de 162 întrucât nu se face dovada preluării acestuia de către stat din proprietatea reclamantei și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 200 și construcții de 201,57, demolate, ținând seama de valoarea despăgubirii acordate la expropriere în anul 1980, anume, 80.450 lei vechi. Soluția a fost justificată de faptul că terenul este afectat de construcția blocului 6A, zonă funcțională a acestuia și carosabilul străzii -.
Față de precizarea cererii formulată la data de 12.02.2007, instanța a considerat că, în raport de modificările aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, este posibilă reaprecierea situației pentru a se constata dacă restituirea este posibilă în natură, deși prin notificare au fost solicitate doar despăgubiri în echivalent.
A fost întocmit astfel raportul de expertiză care a identificat terenul menționat în actul de vânzare-cumpărare, constatând că terenul în litigiu se află situat în str.-, sub construcția blocului 6A în zona funcțională a acestuia, pe carosabilul străzii - și trotuarul dintre bloc și stradă.
În consecință, s-a menționat că terenul nu este liber, fiind în totalitate afectat de construcții noi, stradă și trotuare, astfel că, față de dispozițiile art.11 alin. 4 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură nefiind posibilă, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate justificat de către reclamantă, s-a constatat că dispoziția atacată este nelegală deoarece a ținut seama numai de documentele întocmite cu ocazia preluării terenului de către stat. Într-adevăr, potrivit proceselor-verbale și planurilor de situație întocmite cu ocazia exproprierii (13-20), terenul preluat de către stat a fost menționat ca având o suprafață de 200, iar construcțiile de 201,57
Potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, n absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
S-a reținut că în cauză nu se poate vorbi despre absența unor probe contrare, dimpotrivă, reclamanta justificându-și dreptul de proprietate potrivit unui titlu primar, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr.1716/19.06.1967.
În acest contract de vânzare-cumpărare se arată că reclamanta, împreună cu soțul ei, dobândesc o suprafață de 362 în proprietate, parte din aceasta fiind în folosință comună spre a servi ca drum de trecere str.- în favoarea proprietății.
Prin urmare, din acest act de vânzare-cumpărare rezultă că întregul teren de 362 a intrat în proprietatea reclamantei și a soțului său, faptul că parte din curtea imobilului se afla în folosință comună pentru asigurarea ieșirii la calea publică pentru alte proprietăți nefiind de natură să determine pierderea proprietății asupra acestuia, ci reprezentând numai o servitute care afecta imobilul. De asemenea, din planul de situații care a însoțit actul de vânzare-cumpărare (10) și din certificatul fiscal nr.127/14.04.1967 eliberat cu ocazia înstrăinării imobilului (12) rezultă că terenul cumpărat avea o suprafață totală de 362 Și în actul de vânzare-cumpărare prin care vânzătorul către reclamantă dobândea în anul 1957 dreptul de proprietate asupra imobilului menționat este trecută aceeași suprafață de 362, făcându-se precizarea că asupra curții imobilului vândut se va exercita folosință comună pentru a-i servi ca drum de trecere la stradă în favoarea restului proprietății vânzătoarei, rămasă la apus de imobilul vândut.
În consecință, față de imposibilitatea restituirii în natură a vreunei suprafețe de teren se impunea ca la emiterea dispoziției atacate să se țină seama de actele primare de proprietate, măsurile reparatorii în echivalent urmând să fie stabilite pentru întreaga suprafață de teren de 362, iar nu numai pentru suprafața de 200 menționată la expropriere.
Valoarea terenului a fost determinată în raportul de expertiză la 900 de Euro/, ținând seama de faptul că imobilul este situat într-o zonă ultracentrală a orașului (122), iar valoarea construcțiilor a fost determinată de expertul la suma de 255.833,7 lei (109 dosar), la această valoare urmând să se țină seama de suma de 80.450 lei vechi primită de reclamantă, urmare exproprierii la data de 22.04.1982 (16-17).
Referitor la solicitarea subsidiară, după precizarea făcută la data de 12.02.2007, coroborat cu cererea inițială în ce privește restul de teren, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită față de dispozițiile art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001 și de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
După modificarea Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, măsurile reparatorii constând în despăgubiri bănești nu au mai fost cuprinse în textul legii. Legea nouă este de imediată aplicare din momentul intrării sale în vigoare, faptul că îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii își are izvorul în faptul preluării abuzive de către stat a imobilului nefiind de natură să înlăture efectele principiului aplicării imediate a legii noi.
Așadar, Legea nr.247/2005 a adus modificări normelor de drept substanțial ale Legii nr.10/2001, în sensul limitării sferei măsurilor reparatorii prin echivalent ce pot fi acordate pentru imobilele preluate abuziv, astfel că, deoarece nu mai sunt prevăzute de lege despăgubirile bănești nu mai pot fi acordate.
Împotriva sentinței civile nr.78/24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen apel Municipiul Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Primarul Municipiului Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând apelul, pârâții critică sentința având în vedere prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, ce privește regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în conformitate cu care, cuantumul despăgubirilor se stabilește de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, de către evaluatori autorizați, și nu de către instanța de judecată.
Se mai invocă și dispozițiile nr.OG81/2007 care modifică și completează Titlul VII din Legea nr.247/2005, în conformitate cu care, "notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor, dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor".
În contextul celor de mai sus se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Examinând criticile formulate, se constată că nu sunt întemeiate, iar apelul nu este fondat.
Prin criticile formulate, ar transpare faptul că instanțele de judecată nu ar mai avea competență în soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise conform Legii nr.10/2001, și în ce privește posibilitatea stabilirii de către instanță a cuantumului despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari.
O asemenea susținere nu poate fi primită, întrucât actele emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, respectiv deciziile sau dispozițiile, rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atâta timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art.24 (26) din Legea nr.10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului. Refuzul de a se da curs căii de atac legal exercitate în temeiul art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, împotriva deciziei sau, după caz, a dispoziției de respingere a notificării ar constitui o ingerință nepermisă în dreptul celor având vocația de a primi despăgubirea, incompatibilă cu reglementarea dată protecției proprietății prin art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în limitele investirii lor, în baza principiului plenitudinii de competență. Instanța de fond nu a făcut decât să constate dreptul reclamantei de a primi despăgubiri pentru imobile, urmând ca ulterior toate actele să fie înaintate Comisiei Centrale, pentru emiterea titlului în condițiile Legii nr.247/2005.
Nici a doua critică nu este întemeiată, întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile nr.OG81/2007, în condițiile în care decizia contestată a fost emisă la 16 iunie 2006, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ mai sus citat, acțiunea reclamantei aflându-se deja pe rolul tribunalului.
Așa fiind, pentru toate cele ce preced, se apreciază ca neîntemeiate criticile formulate.
Pe cale de consecință, în baza art.296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
Conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga pe pârâți la 1500 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă, reprezentând onorariu de avocat, în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL P, prin primar, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.78 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- (număr în format vechi 3556/Cv/2006), intimată fiind contestatoarea, domiciliată în Pitești, str.- -, -.1,.C,.6, județul
Obligă pe recurenții-intimați Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin primar, să plătească contestatoarei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./30.05.2008
Jud.fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
