Speta Legea 10/2001. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.130
Sedința publică din 21 mai 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de contestatoarele și împotriva sentinței civile nr.2834/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului și Primarul Municipiului T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pârâții intimați prin consilier juridic și reclamanta apelantă personal personal și asistată de avocat A, aflat și în reprezentarea reclamantei apelante.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantelor apelante a solicitat amânarea cauzei pentru a i se comunica poziția procesuală a intimaților formulată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta pârâților intimați a procedat la comunicarea întâmpinării reprezentantului reclamantelor apelante.
Instanța respinge cererea de amânare, ca neîntemeiată, lăsând cauza la a doua strigare pentru ca reprezentantul reclamantelor apelante să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare au răspuns pârâții intimați prin consilier juridic și reclamanta apelantă personal personal și asistată de avocat A, aflat și în reprezentarea reclamantei apelante.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantelor apelante, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii apelante, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, fiind incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă, sens în care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere și faptul că nu s-a ținut cont de probele administrate în dosar.
Reprezentanta pârâților intimați, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2834/21.12.2007, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de reclamantele și împotriva pârâtului primarul mun. T, privind anularea Dispoziției nr.847/2007, prin care s-a respins notificarea reclamantelor vizând restituirea în natură a suprafeței de teren de 1.000 mp, situată în T,-, teren ce a intrat în proprietatea statului în baza 58/1974.
În urma administrării probatoriului, tribunalul a constatat că imobilul din T,-, evidențiat în CF 16903 T este compus din două parcele, identificate topografic cu nr.22795, în suprafață de 193 mp, respectiv nr.22794/2/6, în suprafață de 807 mp și au aparținut inițial domnului. Prin contractul autentificat sub nr.13048/1982, fostul proprietar tabular a transmis antecesorilor reclamantelor - cumpărătorii și - dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate de prima parcelă, iar în temeiul aceluiași contract, întregul teren aferent, de pe ambele parcele, a trecut în proprietatea statului, în baza 58/1974.
Ulterior, familia a donat construcțiile în favoarea reclamantei, prin contractul de donația autentificat sub nr.1810/1983, în actul de donație menționându-se că donatara devine beneficiara dreptului de proprietate exclusiv asupra construcțiilor, menționându-se că terenul aferent este deja în proprietatea statului, ca efect al primului contract.
Procedura administrativă declanșată de cele două reclamante în baza 10/2001 a fost finalizată prin Dispoziția nr.874/2007, prin care s-au respins cererile de restituire, reținându-se că reclamantele nu justifică calitatea de persoane îndreptățite întrucât terenul revendicat s-a naționalizat de la vânzătorul, instantaneu, în momentul în care acesta a transmis dreptul de proprietate asupra construcțiilor în favoarea cumpărătorilor și.
Tribunalul a mai arătat că prevederile art.3 alin.1 lit. a din 10/2001-republicată statuează că sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, condiția aceasta nefiind îndeplinită în mod evident de către niciuna dintre cele două reclamante, câtă vreme terenul din litigiu a intrat în proprietate Statului în baza 58/1974, de la.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, reclamantele și, susținând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță arf in interpretat greșit disp. art. 3 alin.1 lit. din 10/2001-republicată, în raport cu disp.art.17 alin.2 coroborat cu art.8 din 58/1974, potrivit cu care dobânditorul unei construcții, prin cumpărare, dobândea drept de proprietatea asupra a 250 mp teren, de sub casă, în timp ce pentru restul terenului, același dobânditor dobândea un drept de folosință, în schimbul unei chirii.
Or, în baza acestui raționament, în opinia apelantelor, dobânditorii construcției, respective moștenitorii acestora au calitate de persoană îndreptățită, în sensul art.3 alin.1 lit. a din 10/2001, câtă vreme ei au fost cei care au folosit terenul, până la momentul la care a intervenit demolarea construcției.
În legătură cu demolarea casei, apelantele au reproșat primei instanțe că au omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere din acțiunea introductivă, prin care s-a solicitat nu numai acordarea de despăgubiri pentru terenul naționalizat în baza 58/1974, ci și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea soluției tribunalului, arătând că reclamantele, prin notificările înregistrate au solicitat despăgubiri doar pentru terenul de 1.000 mp, nu și pentru construcțiile demolate, iar în privința terenului, prima instanță a interpretat corect că reclamantele nu îl pot revendica întrucât cei 1.000 mp teren au trecut în proprietatea Statului în baza 58/1974, nu de la familia, ci de la.
Curtea, analizând apelul reclamantelor, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. rap.la art.296 pr.civ. va constata că aceasta este neîntemeiat.
Astfel, curtea va constata în primul rand că tribunalul nu se face răspunzător de nicio omisiune cu privire la capetele de cerere ale acțiunii reclamantelor. Acțiunea introductivă se află în manuscris la 2, 3 și 4 din dosarul de fond al Tribunalului Timiș cu nr.3320/30, fiind înregistrată la data de 20 aprilie 2007. Nicăieri în cuprinsul acestei contestații nu se menționează de către reclamante că ar solicita acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate, solicitându-se doar anularea Dispoziției nr.847/26.02.2007 emisă de primarul mun.
În plus, în notificarea înregistrată la data de 18.01.2002 /fila 117 dosar fond), reclamanta solicită doar "recunoașterea" dreptului de proprietate asupra celor 1.000 mp teren din T,-, fără a preciza ceva despre construcții.
În acest context, curtea va constata că sentința tribunalului nu este afectată de "minus petita" întrucât prin prezenta contestație, instanțele nu au fost investite și cu analiza unei cereri privind acordarea de măsuri reparatorii, în baza 10/2001, pentru construcții expropriate și demolate.
Pe de altă parte, legat de cel de-al doilea motiv de apel, curtea va constata că tribunalul a interpretat corect disp.art.3 alin.1 lit.a din 10/2001, atunci când a observat că reclamantele nu au calitatea de persoane îndreptățite. Astfel, imobilul din T,-, evidențiat în CF 16903 T este compus din două parcele, identificate topografic cu nr.22795, în suprafață de 193 mp, respectiv nr.22794/2/6, în suprafață de 807 mp și au aparținut inițial domnului. Prin contractul autentificat sub nr.13048/1982, fostul proprietar tabular a transmis antecesorilor reclamantelor - cumpărătorii și - dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate de prima parcelă, iar în temeiul aceluiași contract, întregul teren aferent, de pe ambele parcele, a trecut în proprietatea statului, în baza 58/1974.
Ulterior, familia a donat construcțiile în favoarea reclamantei, prin contractul de donația autentificat sub nr.1810/1983, în actul de donație menționându-se că donatara devine beneficiara dreptului de proprietate exclusiv asupra construcțiilor, menționându-se că terenul aferent este deja în proprietatea statului, ca efect al primului contract, iar mai apoi restul imobilului a fost expropriat.
Prevederile art.3 alin.1 lit. a din 10/2001-republicată statuează clar că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, doar persoanele fizice care au fost proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, condiția aceasta nefiind îndeplinită în mod evident de către niciuna dintre cele două reclamante, câtă vreme terenul din litigiu a intrat în proprietate Statului în baza 58/1974, de la.
De altfel, jurisprudența instanțelor române sub acest aspect s-a consolidate în ultimii ani și în acest sens prezintă relevanță decizia civilă nr.4357/30.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (www.scj.ro), instanța supremă statuând irevocabil, mutatis mutandis că reclamanta din acea cauză este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat de către stat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, iar instanțele inferioare au înlăturat în mod greșit incidența la speță a normelor Legii nr. 10/2001.
Astfel, în respectiva cauză s-a stabilit că reclamanta a fost proprietară asupra terenului ce face obiectul litigiului, în suprafață de 640 mp, și că preluarea acestuia de către stat, ca efect al înstrăinării construcției, către o terță persoană, survenită în anul 1985, s-a realizat în mod abuziv.
O astfel de statuare a instanței trebuia să aibă din punct de vedere juridic consecința reglementată de art.3 alin.(1) lit. a din Legea nr.10/2001, respectiv, recunoașterea calității de persoană îndreptățită a persoanei care a vândut construcțiile, la măsuri reparatorii.
Excluderea de la aplicabilitatea Legii nr.10/2001, cu motivarea că situația juridică a terenului ar fi reglementată de legile fondului funciar (în sensul art.8 din actul normativ menționat), ignoră faptul că textul de lege nu acoperă și situația persoanelor al căror teren a fost preluat de către stat în perioada în care acestea erau scoase din circuitul civil, interzicându-se înstrăinarea prin acte juridice între vii.
Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 reglementează într-adevăr, în favoarea dobânditorilor construcției, dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente.
Nici în acest text și nici în vreo altă dispoziție a legilor fondului funciar nu se prevede însă nimic în legătură cu situația foștilor proprietari de imobile - terenuri, preluate de stat prin aplicarea art.30 din Legea nr.58/1974, ca transpunere a interdicției de înstrăinare a unor astfel de imobile.
Or, reținându-se pe de o parte, calitatea de proprietar a reclamantei și preluarea abuzivă a bunului de către stat, iar pe de altă parte, faptul că situația unei asemenea deposedări nu intră în sfera de reglementare a legilor fondului funciar (din punct de vedere al titularului deposedat), rezultă că nu poate fi înlăturat beneficiul măsurilor reparatorii în persoana reclamantei.
O interpretare în sens contrar nesocotește dispozițiile art.3 alin.(1) lit.a din Legea nr.10/2001, iar susținerea că art.8 din acest act normativ ce îl înlătură de la aplicabilitate în concurs cu legile fondului funciar, nu își are incidență în speță.
Astfel, cum s-a menționat, situația proprietarilor deposedați de terenurile aferente construcțiilor, ca efect al înstrăinării acestor din urmă imobile, nu își găsește reglementare în legile fondului funciar, pentru a se putea susține suprapunerea a două acte normative de reparație în privința aceluiași imobil.
În același timp, nefiind posibilă o restituire în natură (întrucât asupra terenului s-a eliberat deja titlu de proprietate în favoarea dobânditorului construcției, conform art.36 din Legea nr.18/1991), trebuia să se constate, în aplicarea dispozițiilor art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001, îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu alte cuvinte, curtea va constata că persoană îndreptățită pentru acordarea de măsuri reparatorii ar fi putut fi doar vânzătorul sau moștenitorii acestuia, întrucât terenul de 1.000 mp din- a fost preluat de la acesta în baza 59/1974 și nu de la antecesorii reclamantelor - apelante, prejudiciul naționalizării abuzive fiind suferit de vânzătorul construcției întrucât în caz contrar, ar fi putut de exemplu să obțină un preț mai mare la vinderea imobilului, dacă ar fi putut înstrăina și terenul de 1.000 mp. alături de construcții.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.296 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de contestatoarele și împotriva sentinței civile nr.2834/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarele și împotriva sentinței civile nr.2834/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 MAI 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.P/23.05.2008
DACT.S/7ex/26.05.2008
INST.FOND- - Tribunalul Timiș
Se comunică:
Pârâții intimați:
-Primarul Municipiului -
-Primăria Municipiului -
Reclamante apelante:
- -T,-,. B,. 5,. 2-
- prin - T,-,. B,. 5,. 2
-T,-, jud.
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup
