Speta Legea 10/2001. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-.

DECIZIA NR. 190

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE: Panait Marilena

JUDECĂTOR 2: Marin Eliza

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 447/30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Elveția, 6 Av., Geneva 1203, prin procurator din Râmnicu S, str. -,.8,. B,. 7, județul

Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât Primăria Municipiului B, reprezentat de avocat, conform împuternicirii avocațiale cu nr.37/2009 din Baroul Buzău, intimata-reclamanta, prin procurator.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se invederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură de către apelantul-pârât originalul cererii de apel-motivare și de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de apel.

Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinare apărătorului apelantului-pârât, avocat.

Avocat și procurator, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.

Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, având cuvântul, arată că, în opinia sa, prima instanță a interpretat în mod greșit probele administrate și a admis contestația fără a arăta motivele de fapt și de drept pe care s-a fondat hotărârea. Prin notificarea formulată de autoarea contestatoarei( notificare pe care contestatoarea nu o putea prelua de la mama sa, decedată pe parcursul procedurii administrative, decât așa cum o formulase aceasta în termen legal, conform principiului disponibilității) s-a solicitat imobilul care a aparținut fostului soț al notificatoarei - -și s-a indicat în mod expres că imobilul solicitat a fost dobândit de soțul notificatoarei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25521/10 iulie 1937 la Tribunalul Ilfov și transcris sub nr. 8906/4 nov. 1937 la Tribunalul Buzău. De asemenea, au fost indicate în mod expres în notificare vecinătățile terenului solicitat, astfel cum a rezultat din același contract de vânzare-cumpărare nr. 8906/1937.

Prin urmare, prin notificare, mama contestatoarei nu a solicitat decât acest imobil principal denumit, cu anexele pe care acesta le-a deținut, imobil care a aparținut soțului său și care fusese dobândit anterior căsătoriei lor, menționând expres că este un imobil care s-a aflat în proprietatea soțului său,nemenționând nicidecum că ar solicita restituirea vreun imobil care s-a aflat în proprietatea sa. În aceste condiții,în mod corect Primăria nu propus acordarea de despăgubiri în echivalent și pentru o așa zisă construcție anexă a clădirii principale a sanatoriului, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2183/1942,construcție situată în B,-, acesta fiind un imobil distinct care avea destinația de locuință, astfel cu a reieșit din contractul de vânzare-cumpărare din anul 1942, precum și din foaia matricolă de impunere, imobil ce era în proprietatea exclusivă a notificatoarei

Mai arată avocat că în mod corect apelanta stabilit că intimata-contestatoare are dreptul la despăgubiri numai pentru cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra lui, întrucât imobilul cu destinația de sanatoriu a fost dobândit de împreună cu fosta sa soție dintr-o căsătorie anterioară - - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25521/10 iulie 1997 la Tribunalul Ilfov și transcris sub nr. 8906/4 nov. 1937 la Tribunalul Buzău, căsătoria dintre cei doi soți cumpărători ( și ) fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 58/21 iunie 1938, sentință prin care s-a atribuit copilului rezultat din căsătoria lor cota de 1/3 din averea soțului.

Nu s-a făcut nicio probă că fosta soție, coproprietară a imobilului notificat, i-ar fi cedat acestuia și Ja ei din sanatoriu, după cum nu există nicio probă că acea cotă de 1/3 din J din imobil, care fusese atribuită fiului lor, s-ar fi reîntors în vreun fel în patrimoniului lui, chiar dacă acest copil a decedat la scurt timp.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond,respingerea contestației ca neîntemeiată.

Procurator, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Solicită totodată ca la pronunțarea deciziei să se aibă în vedere concluziile puse în întâmpinare.

CURTEA,

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată la nr- din 13.02.2009 la Tribunalul Buzău reclamanta a chemat în judecată Primăria Municipiului B prin Primar, solicitând desființarea dispoziției nr. 33 din 16 ianuarie 2009, în sensul de a beneficia de despăgubirile în echivalent atât pentru imobilul principal denumit l particular dr., cât și pentru construcția anexă care face parte integrantă din imobilul principal, așa cum a fost definit în Decretul 302 din 3.11.1948, precum și pentru terenul aferent construcțiilor.

În motivarea contestației s-a arătat că în mod greșit s-au atribuit despăgubiri în cota de 1/3 din valoarea imobilului principal în suprafața construită de 476 mp și a terenului aferent în suprafață de 2053 mp și s-a exclus construcția anexă în suprafață construită de 430 mp, cu teren aferent de 2268 mp, imobil care face parte integrantă din l dr..

Imobilul principal a fost dobândit de tatăl reclamantei conform contractului de vânzare cumpărare nr. 25521/10.07.1937, transcris la nr. 8906/4.11.1937 la Tribunalul Buzău, iar construcția anexă a fost dobândită prin contract de vânzare cumpărare nr. 2183/31 august 1942, situată în B- și datorită schimbării denumirii străzii, ambele construcții figurând pe-. La naționalizare, în baza Decretului nr. 302/3 noiembrie 1948, în procesul verbal de predare - preluare nr. 1 din data de 6 noiembrie 1948, din eroare, anexa a fost trecută ca având nr. de imobil nr. 22 în loc de nr. 20.

Dovada erorii a rezultat și din precizarea din Decretul de demolare nr. 110/28.03.1984 când la anexa de la pagina 2, toate construcțiile aparținând părinților reclamantei, ce urmau a fi demolate figurau pe-.

S-a mai arătat în continuare că dispoziția a stabilit incorect cota de 1/3 a despăgubirilor, deoarece părinții reclamantei au devenit proprietari deplini ai imobilului la 4 febr. 1946, iar ai anexei la 31.08.1942.

Pentru dovedirea contestației s-au depus la dosar următoarele acte:

- copie xerox Dispoziția nr. 33/16 ian. 2009-07-09

- copie xerox act vânzare - cumpărare nr. 25521/10 iulie 1937

- copie xerox act vânzare - cumpărare nr. 2183/31.08.1942

- copie xerox Hotărârea de Divorț Nr. 58 din 21 iunie 1938

- copie xerox Certificat deces

- copie xerox Certificat Căsătorie din 17 iulie 1938

- copie xerox Certificat de moștenitor

- copie xerox prin care împuternicesc pe Dl.

- copie xerox Decret nr. 302 din 3 nov. 1948

- copie xerox Proces - verbal nr. 1 din 6 noiembrie 1948 cu anexele nr. 2 și nr. 15

- copie xerox Matricolă nr. 2 privind impozitul pe clădiri

- copie xerox a Planului de situație a celor două imobile - l, anexa și terenurile aferente acestora

- copie xerox Decret nr. 110 din 28 martie 1984 privind demolarea imobilelor din-.

Prin sentința civilă nr.447/30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a admis contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, având ca obiect legea 10/2001.

A fost modificată dispoziția nr. 33 din 16 ianuarie 2009 emisă de Primarul Municipiului B, în sensul că la art. 1 s-a dispus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru întreg imobilul cu anexă în suprafață de 916 mp construită și teren aferent de 4321 mp situat în B,-.

A fost menținută restul dispoziției.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că nu se poate pune în discuție legitimitatea reclamantei privind acordarea despăgubirilor, aceasta fiind de necontestat. Problema a fost a cuantumului acestor despăgubiri și a anexei la imobilul principal.

Susținerile reclamantei au fost apreciate ca fondate pentru considerentele că atât imobilul principal cât și anexa au intrat în proprietatea autorilor la date diferite, dar oricum, în timpul căsătoriei lor, astfel că acordarea a numai 1/3 din valoarea despăgubirilor a apărut ca nefondată, contrară probatoriului (Decretul de demolare din 1984, Decretul de naționalizare, actele de vânzare cumpărare).

Față de aceste împrejurări, dovedite cu suficiență, tribunalul a admis contestația și a modificat dispoziția nr. 33 din 16 ianuarie 2009 emisă de Primarul Municipiului B, în sensul că la art. 1 a dispus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru întreg imobilul și anexă în suprafață de 916 mp construită și teren aferent de 4321 mp situat în B,-. S-a menținut restul dispoziției contestate.

Împotriva sentinței civile nr.447/30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, a declarat apel în termen legal pârâtul Primăria Municipiului B, susținând în esență că prima instanță a interpretat în mod greșit probele administrate și a admis contestația fără a arăta motivele de fapt și de drept pe care s-a fondat hotărârea. De asemenea, nu a avut în vedere că prin notificarea formulată de autoarea contestatoarei( notificare pe care contestatoarea nu o putea prelua de la mama sa a, decedată pe parcursul procedurii administrative, decât așa cum o formulase aceasta în termen legal, conform principiului disponibilității) s-a solicitat imobilul care a aparținut fostului soț al notificatoarei - -și s-a indicat în mod expres că imobilul solicitat a fost dobândit de soțul notificatoarei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25521/10 iulie 1937 la Tribunalul Ilfov și transcris sub nr. 8906/4 nov. 1937 la Tribunalul Buzău. De asemenea, au fost indicate în mod expres în notificare vecinătățile terenului solicitat, astfel cum a rezultat din același contract de vânzare-cumpărare nr. 8906/1937.

Prin urmare, prin notificare, mama contestatoarei nu a solicitat decât acest imobil principal denumit, cu anexele pe care acesta le-a deținut, imobil care a aparținut soțului său și care fusese dobândit anterior căsătoriei lor, menționând expres că este un imobil care s-a aflat în proprietatea soțului său,nemenționând nicidecum că ar solicita restituirea vreun imobil care s-a aflat în proprietatea sa. În aceste condiții,în mod corect Primăria nu propus acordarea de despăgubiri în echivalent și pentru o așa zisă construcție anexă a clădirii principale a sanatoriului, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2183/1942,construcție situată în B,-, acesta fiind un imobil distinct care avea destinația de locuință, astfel cu a reieșit din contractul de vânzare-cumpărare din anul 1942, precum și din foaia matricolă de impunere, imobil ce era în proprietatea exclusivă a notificatoarei

A mai susținut că în mod corect stabilit că intimata-contestatoare are dreptul la despăgubiri numai pentru cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra lui, întrucât imobilul cu destinația de sanatoriu a fost dobândit de împreună cu fosta sa soție dintr-o căsătorie anterioară - - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25521/10 iulie 1997 la Tribunalul Ilfov și transcris sub nr. 8906/4 nov. 1937 la Tribunalul Buzău, căsătoria dintre cei doi soți cumpărători ( și ) fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 58/21 iunie 1938, sentință prin care s-a atribuit copilului rezultat din căsătoria lor cota de 1/3 din averea soțului.

Nu s-a făcut nicio probă că fosta soție, coproprietară a imobilului notificat, i-ar fi cedat acestuia și Ja ei din sanatoriu, după cum nu există nicio probă că acea cotă de 1/3 din J din imobil, care fusese atribuită fiului lor, s-ar fi reîntors în vreun fel în patrimoniului lui, chiar dacă acest copil a decedat la scurt timp.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond,respingerea contestației ca neîntemeiată.

Procurator pentru intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. A mai solicitat totodată ca la pronunțarea deciziei să se aibă în vedere concluziile puse în întâmpinare.

Curtea, examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză,constată că apelul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin dispoziția nr. 33 din 16 ianuarie 2009 emisă de Primarul Municipiului B (fila 8 -dosar fond ) s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru 1/3 din valoarea construcțiilor în suprafață de 476 mp și a terenului aferent acestora în suprafață de 2053 mp,imobil situat în mun. B,str. -,fost nr. 20, naționalizat în baza Decretului nr. 302/1948,parte din imobil dobândită de autorul contestatoarei,- împreună cu fosta sa soție prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25521/10.07.1937 al Tribunalului Ilfov,ulterior partajată prin sentința de divorț nr. 58/31.06.1958 a Tribunalului Județului

Din notificarea nr. 3530/08.02.2002 (fila 42 dosar fond ) reiese că autoarea contestatoarei,defuncta - a, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul l Dr. -,situat în B-,imobil dobândit de soțul acesteia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25521/10.07.1937 al Tribunalului Ilfov,transcris sub nr. 8906/04.11.1937 la Tribunalul Buzău,imobil identificat cu vecinătățile:." în față cu Gh.,la dreapta cu proprietatea și cu,la stânga cu proprietatea,iar în fund cu proprietatea, și ".Imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii este identificat întocmai în actul de vânzare-cumpărare susmenționat,a cărui copie se află la dosarul de fond la fila 11,din acesta reieșind că a fost dobândit de autorul contestatoarei în timpul căsătoriei acestuia cu numita, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința de divorț nr. 58/21.06.1938 a Tribunalului Județului B (filele 16-17 dosar fond ) din care reiese că minorului rezultat din căsătoria acestora i-a fost atribuită o treime din averea numitului,adică din J din imobilul situat în orașul B,str. - -,în care e instalat l.

Raportat la mijloacele de probă susmenționate reiese că în mod corect apelanta-intimată a propus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru 1/3 din valoarea construcțiilor în suprafață de 476 mp și a terenului aferent acestora în suprafață de 2053 mp,imobil situat în mun. B,str. -,fost nr. 20, naționalizat în baza Decretului nr. 302/1948, parte din imobil dobândită de autorul contestatoarei,- împreună cu fosta sa soție prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25521/10.07.1937 al Tribunalului Ilfov,ulterior partajată prin sentința de divorț nr. 58/31.06.1958 a Tribunalului Județului B,în condițiile în care notificarea făcută potrivit Legii 10/2001 nu privește și imobilul dobândit de notificatoarea prin contractul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2183/31.08.1942 (filele 14-15 dosar fond ).

În consecință,sentința apelată apare ca netemeinică în raport de probatoriul administrat,astfel încât în baza art. 296 proc.civ. Curtea va admite apelul declarat de intimata Primăria Mun. B împotriva sentinței nr. 447/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și o va schimba în tot,în sensul că va respinge contestația ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 447/30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Elveția, 6 Av., Geneva 1203, prin procurator din Râmnicu S, str. -,.8,. B,. 7, județul

Schimbă în tot sentința civilă nr. 447/30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în sensul că respinge contestația ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red./

Tehnored./grefier

4 ex/25.11.2009

f-- Tribunalul Buzău

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare3120

Președinte:Panait Marilena
Judecători:Panait Marilena, Marin Eliza

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Ploiesti