Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2113
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC, cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1 - prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, -7,.A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1215 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți a, escu, -, HG, scu, -, -, și în propriu și ca reprezentant al celorlalți intimați-reclamanți, cu domiciliul ales în,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâta, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, a, escu, -, HG, scu, -, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, în prezent SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale dintre salariul încasat și cel cuvenit ca urmare a salarizării lor sub nivelul minim prevăzut în CCM la nivel de societate pe anii 2005-2008, precum și a contravalorii diferenței rezultate ca urmare a aplicării sporurilor de care au beneficiat la salariul calculat conform CCM, precum și munca efectuată peste programul normal de lucru, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, iar în perioada 2005-2008 au fost salarizați cu un salariu sub nivelul salariului minim prevăzut de CCM la nivel de societate-art.128, 129 și anexa 3, respectiv 3 bis.
S-a mai arătat că potrivit art.128 din CCM, salariul minim acordat salariaților din cadrul pârâtei este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar conform art.129 din CCM, salariile minime de bază pe niveluri de funcție sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe societate a unor coeficienți minimi, în funcție de pregătirea profesională, angajatorul având obligația de a respecta toate clauzele negociate în CCM.
De asemenea, s-a susținut că pârâta nu a achitat reclamanților drepturile cuvenite conform CCM, pe perioada indicată și nu a plătit niciodată contravaloarea orelor lucrate peste programul normal de lucru.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză de specialitate salarizare-normare, prin sentința civilă nr. 1215 din 5 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel cuvenit, în cuantumul expres indicat pentru fiecare reclamant, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, si, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit.art.155 și urm. Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, inclusiv sporurile pentru ore suplimentare, de muncă grea, de noapte, de tură, iar prin art.128 și urm. din CCM se stabilește că salariul de bază minim în cadrul SA este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, salariații beneficiind și de sporurile pentru condiții grele de muncă și de alte sporuri prevăzute în CCM.
S-a mai reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2008 aceștia nu au încasat toate drepturile salariale ce li se cuveneau cu titlu de diferențe salariale, ore suplimentare, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților cu titlu de diferențe drepturi salariale nete actualizate, calculate în baza raportului de expertiză efectuat în cauză, inclusiv muncă suplimentară, neexisând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Așa fiind, instanța, în baza dispozițiilor contractelor colective de muncă, mai sus menționate și a disp.art.161 și urm. Codul muncii, a admis acțiunea în parte în sensul celor sus-arătate.
Totodată, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și expertiza salarizare efectuată în cauză de expert, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții, și, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și completată prin Legea nr.277/2009, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor și, deși la data judecării pricinii, ulterioară datei de deschidere a procedurii insolvenței, s-au depus documente doveditoare din care rezultă că societatea se află în procedura de insolvență, solicitându-se suspendarea judecății în baza textului de lege amintit, instanța a nesocotit dispozițiile Legii nr.85/2006 procedând la judecarea pe fond a cauzei.
Într-un alt motiv de recurs se susține că drepturile reclamanților sunt prescrise în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia, în speță pretinzându-se încălcarea unor prevederi din CCM.
O altă critică se referă la soluționarea greșită a fondului cauzei, arătându-se că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât drepturile acordate prin sentința atacată nu se cuvin reclamanților, în condițiile în care potrivit art.129 alin.4 din CCM valoarea salariului minim pe societate se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila de salarizare stabilită conform anexei nr.3 din CCM, iar în lipsa negocierii dintre sindicat și patronat, conform art.129 alin.4, grila de salarizare prevăzută de anexa 3 devine inoperabilă, societății revenindu-i altă obligație decât aceea de a acorda drepturile salariale prevăzute de art.128 din CCM.
De asemenea, se arată că interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, neținându-se cont de CCM pe unitate și nici de dispozițiile Codului civil, conform căruia contractul este legea părților.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului în raport de criticile aduse prin motivele de recurs, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă și depunându-se la dosar, în copie, sentința comercială nr.1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
La termenul din data de 24.04.2009, tribunalul a respins cererea pârâtei prin care se solicita ca în temeiul art.36 din Legea insolvenței nr.85/2006, să se dispună suspendarea cauzei întrucât împotriva societății s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, argumentul tribunalului fiind acela că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.36 din Legea nr.85/2006 întrucât reclamanții au solicitat drepturi salariale pentru a se înscrie la masa credală.
Potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Textul respectiv a fost modificat ulterior pronunțării sentinței atacate, prin Legea nr.277/2009, publicată în Monitorul Oficial nr.486/14.07.2009, pentru aprobarea OUG nr.173/2008, de modificare și completare a Legii nr.85/2006, statuându-se, în actuala reglementare, că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.
Din cuprinsul certificatului depus în copie la dosarul de fond, rezultă că prin sentința nr.1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, a fost deschisă, la cererea unei societăți creditoare, în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, procedura generală împotriva debitoarei SC SA- chemată în judecată în calitate de pârâtă în prezenta cauză, fiind numit în calitate de administrator judiciar al societății.
Prima instanță a respins cererea de suspendare a cauzei deși acțiunea creditorilor era o acțiune în realizarea unei creanțe împotriva debitoarei SC SA, urmărind obligarea societății la plata unor drepturi bănești.
Textul art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare, vizează toate acțiunile pentru realizarea creanțelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acțiuni judiciare propriu-zise, cât și la executări silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor și eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.
Articolul de lege sus-menționat se referă atât la acțiunile judiciare începute înainte de deschiderea procedurii, cât și la cele începute după deschiderea procedurii, precum și la toate creanțele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat în procedura insolvenței, inclusiv creanțele de natură salarială, iar suspendarea instituită de acest text de lege operează prin efectul legii, instanța de judecată trebuind doar să o constate la cererea debitoarei, textul conținând o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic.
Pentru aceste considerente, rezultă că în mod greșit tribunalul a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, astfel încât Curtea privește recursul ca fondat, motiv pentru care, în conformitate cu art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va casa sentința și, în baza art. art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificările și completările ulterioare, va admite cererea de suspendare și va constata suspendată de drept judecarea cauzei în fața instanței de fond.
Întrucât primul motiv de recurs a fost apreciat ca întemeiat, pronunțându-se soluția sus-menționată, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, ce vizează modalitatea de soluționare a pricinii pronunțată prin sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC, cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1 - prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, -7,.A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1215 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți a, escu, -, HG, scu, -, -, și în propriu și ca reprezentant al celorlalți intimați-reclamanți, cu domiciliul ales în,-, județ P și în consecință:
Casează sentința recurată și în baza disp.art. 36 din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare admite cererea de suspendare și constată suspendată de drept judecarea cauzei în fața instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -
Fiind în concediu medical Fiind în concediu fără plată
Se semnează de Se semnează de
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Tehnored.5ex/ 08.12. 2009
/VS
.fond nr- Trib.P,
Jud. fond R,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
