Speta Legea 10/2001. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului T împotriva sentinței civile nr. 2397/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și cu intimații pârâți Statul Român prin Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul T - reprezentată prin Primarul municipiului T, Prefectura Județului T - Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001, și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Finanțelor Publice T, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul pârât, consilier juridic, iar pentru intimații reclamanți avocat, din Baroul Timiș, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții, Curtea acordă cuvântul în fond părților prezente.
Reprezentanta apelantului pârât solicită admiterea apelului acestuia conform formulării lui în scris, în sensul schimbării hotărârii atacate și respingerii în totalitate a contestației reclamanților, dezvoltând oral motivele invocate în scris, susținând că aceștia nu au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.
Avocatul intimaților reclamanți, solicită respingerea apelului pârâtului cu cheltuieli de judecată, dezvoltând oral motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar - la data de 20.04.2007, reclamanții -, și, prin împuternicit -, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 1052/19.03.2007 emisă de intimatul Primarul mun. T, prin care li s-a respins cererea de despăgubiri pentru construcțiile situate în T, Calea km 7-9, înscrise în CF nr.12413 T, nr. top 24779, și acordarea de despăgubiri pentru aceste construcții.
In motivare, se arată că dispoziția atacată este netemeinică și nelegală, deoarece aceste construcții se aflau în proprietatea părinților lor, fiind preluate în mod abuziv de către Statul Român și apoi demolate.
In cauză, intimatul Primarul Mun. Taf ormulat întâmpinare ( 28-29), solicitând respingerea prezentei contestații, ca netemeinică și nelegală, deoarece din înscrisurile depuse la dosar nu reiese preluarea abuzivă din proprietatea antecesorilor notificatorilor de către Statul Român a construcțiilor pentru care se solicită despăgubiri și nici demolarea acestora de către Stat.
La termenul de judecată din 12.06.2007, contestatorii -, și, și-au precizat acțiunea, arătând că înțeleg să cheme în judecată, în calitate de pârâții Primarul Mun. T, Statul Român, prin Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul T, reprezentată de Primarul Mun. T, Prefectura Județului T - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 și Ministerul Finanțelor Publice, prin T, în calitate de reprezentant al Statului Român, solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea dispoziției susmenționate, prin care li s-a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești, iar, în baza probelor ce urmează a fi administrate, în baza dispozițiilor art. 10 și 24 din Legea nr. 10/2001, să fie obligați pârâții 1 și 2 în solidar să la acorde despăgubiri bănești pentru construcțiile înscrise în CF nr. 12413 T, nr. top. 24778/3 și 24779, la valoarea stabilită printr-o expertiză tehnică judiciară în construcții ( filele 46-49).
În motivare, se arată că, în cartea funciară, imobilul este descris ca fiind compus din casă și C în, în același sens fiind și planurile de situație depuse. Ulterior preluării imobilului de către Statul Român, construcțiile au fost în întregime demolate, astfel că nu mai este posibilă restituirea lor în natură.
Este evident că doar Statul Român putea demola construcțiile, întrucât acesta a exercitat, în fapt, prerogativele de proprietar în intervalul de timp scurs de la data preluării abuzive și până în anul 2. Prin dispoziția contestată, s-au încălcat prev. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc pentru această situație acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, devenind aplicabile disp. art. 10.8 din HG nr. 498/2003.
În drept, se invocă dispozițiilor art. 10, 24 și 51 din Legea nr. 10/2001, HG nr. 498/2003, art. I din titlul al II-lea al OUG nr. 184/2002.
Instituția Prefectului Județului Tas olicitat, prin întâmpinarea depusă la filele 33-34, respingerea acțiunii formulate împotriva lor, deoarece prefecturile sunt abilitate să acorde despăgubiri bănești pentru construcțiile ce au fost înstrăinate cu respectarea prevederilor legale, iar, în speță, au transmis notificarea Primăriei Mun. T, spre competentă soluționare, măsură ce a rămas irevocabilă prin sent. civ. nr. 1315/PI/29.06.2005, astfel că ei nu au calitate procesuală pasivă, emitentul actului contestat fiind Primarul Mun.
În subsidiar, se arată că, potrivit art. 33 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, au fost abrogate disp. art. 34-40 din Legea nr. 10/2001, astfel încât Instituția Prefectului nu mai are competențe în soluționarea dosarelor administrative.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T, a solicitat, prin întâmpinarea depusă la filele 55-56, să se constate lipsa calității lor procesual pasive, iar, pe fond, să fie respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că nu au calitate procesual pasivă întrucât nu sunt emitentul dispoziției contestate, precum și față de disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 modif. Legea nr. 247/2005 a abrogat prev. art. 33 alin. 2 din Legea nr.10/2001, privind obligația Ministerului Economiei și Finanțelor să își dea avizul în urma verificărilor. Titlul VII, art. 13 din Legea nr. 247/2005 prevede că analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se vor acorda se efectuează de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La termenul de judecată din 17.04.2008, reclamanții -, și și-au precizat acțiunea, solicitând instanței să dispună anularea Dispoziției Primarului nr. 1052/19.03.2007, să constate că au calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, să constate că, pe terenul situat în T, Calea km 7-9 înscris în CF nr. 12413 T, nr. cadastral 24778/3 și 24779, au existat construcții constând în case de locuit și anexe gospodărești, să constate că aceste construcții au fost preluate abuziv la data de 24.03.1947, fapt ce rezultă din adresa nr. 78/24.03.1947, și demolate ulterior de către Statul Român, să oblige Primarul Mun. T să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților, prin care să propună despăgubiri în echivalent bănesc pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, respectiv să trimită dosarul pentru actualizarea și stabilirea cuantumului final al acestor despăgubiri la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr.2397/PI/4.06.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite în parte contestația formulată de contestatorii -, și, prin împuternicit -, în contradictoriu cu pârâții Primarul Mun. T, Statul Român, prin Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul T, reprezentată de Primarul Mun. T, Prefectura Județului T - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, și Ministerul Finanțelor Publice, prin T, în calitate de reprezentant al Statului Român.
Anulează dispoziția nr. 1052/19.03.2007 emisă de intimatul Primarul mun. T, în soluționarea notificării cu nr. 336/10.08.2001 depusă de contestatorii -, și, prin împuternicit -, privind acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile situate în T, Calea km 7-9, înscrise în CF nr. 12413 T, nr. top 24779.
A obligat intimatul Primarul mun. T la emiterea unei noi dispoziții motivate prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru construcțiile preluate de Statul Român și demolate de acesta, construcții aflate pe terenul susmenționat, în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, respectiv trimiterea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, constatând calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001 rep.
A respins în rest contestația, respectiv în ceea ce îi privește pe ceilalți intimați.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept că potrivit cărții funciare 12413 T, nr. top 24778/3 și 24779, imobilul constând în arabil în în suprafață de 19 ha și 2297 mp, precum și casă și C în cu teren în suprafață de 1 ha și 1219 mp. a fost proprietatea numitului, cu titlu de cumpărare din anul 1931 ( 15-16). La data de 26.08.2004, contestatorii -, și și-au înscris dreptul de proprietate asupra imobilului descris anterior, cu titlu de moștenire, fiecare deținând câte o cotă de 2/6 parte.
La data de 16.04.1946, a fost emisă adresa nr. 313 de către Comitetul Local de Reformă Agrară T, prin care numitul din era somat oficial să părăsească de îndată terenurile deținute în hotarul Comunei T și care au fost declarate expropriate ( fila 104). Statul Român a făcut demersuri pentru preluarea imobilului în litigiu, inclusiv prin contestarea exceptării antecesorului reclamanților de la expropriere ( fila 87).
Prin notificarea nr. 336/10.08.2001 depusă prin BEJ B și înregistrată la Prefectura Județului T cu nr. 7243/17.08.2001, contestatorii -, și, prin împuternicit -, au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile situate în T, Calea km 7-9, înscrise în CF nr. 12413 T, nr. top 24779.
Prefectura Județului Tat ransmis notificarea Primăriei mun. T, spre competentă soluționare, prin adresa nr. 418//d1/19.01.2004, întrucât, potrivit Legii nr. 10/2001, era abilitată să acorde despăgubiri bănești pentru construcțiile ce au fost înstrăinate cu respectarea prevederilor legale. Deși notificatorii au contestat această adresă, Tribunalul Timișa menținut măsura dispusă prin sent. civ. nr. 1315/PI/29.06.2005 pronunțată în dosarul nr. 4069/C/2004 ( filele 35-37).
Prin procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului întocmit la data de 08.12.2005, s-a constatat că imobilul revendicat înscris în CF nr. 12413 T, nr. top 24779 "se prezintă sub formă de teren arabil, iar construcțiile nu mai există" ( fila 14).
Prin dispoziția nr. 1052/19.03.2007, Primarul mun. Tar espins notificarea cu nr. 336/10.08.2001 depusă de contestatorii -, și, prin împuternicit -, privind acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile situate în T, Calea km 7-9, înscrise în CF nr. 12413 T, nr. top 24779, cu motivarea că autorii notificării nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat, în sensul că nu au probat că imobilul revendicat a fost preluat abuziv și demolat de Statul Român ( fila 14).
Procedând la analizarea cu prioritate a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Județului T și a Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, excepții invocate prin întâmpinările depuse în cauză, conform art. 137 alin.1 proc.civ. față de prevederile Legii nr. 10/2001, precum și ale Legii nr.247/2005, tribunalul constată că aceste excepții sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Având în vedere că obiectul prezentei cauze, așa cum a fost precizat, îl constituie anularea dispoziției emise de Primarul mun. T în finalizarea procedurii administrative prev. de Legea nr.10/2001 și obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul revendicat, Primarul Mun. T fiind emitentul actului contestat, este evident că acestuia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză.
Legea specială de reparație prevede o anumită procedură de urmat pentru obținerea măsurilor reparatorii și anumite competențe în sarcina unor persoane juridice, iar, în speță, nici Prefectura Județului T, nici Ministerul Economiei și Finanțelor nu au calitate procesuală pasivă, deoarece legea nu prevede în sarcina lor nici un fel de atribuții legate de acordarea măsurilor reparatorii în cauză, și nici nu au emis dispoziția contestată.
Primarul este cel învestit cu soluționarea notificării, aspect tranșat irevocabil prin sent. civ. nr. 1315/PI/2005 a Tribunalului Timiș, iar, în situația în care instanța va aprecia că prezenta contestație este întemeiată, reclamanții având dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, față de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul despăgubirilor cuvenite urmează a fi stabilit de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor.
În consecință, pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale invocate coroborate cu prev. art.137 alin.1 proc.civ. tribunalul constată că excepțiile invocate sunt întemeiate, motiv pentru care le va admite și va constata că doar Primarul Mun. T justifică legitimare procesual pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând dispoziția contestată, în raport de motivele invocate și de probatoriul administrat în cauză, raportat la disp. Legii nr. 10/2001 rep. tribunalul constată că prezenta contestație este parțial întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin.1 lit. i din Legea nr. 10/2001 rep. constituie imobile preluate în mod abuziv, orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
În speță, la dosar nu au fost depuse înscrisuri care să probeze preluarea imobilului deținut de antecesorul contestatorilor de către Statul Român, iar cartea funciară nu evidențiază înscrierea vreunui drept real în favoarea Statului, fiind menținută situația de CF de la data cumpărării imobilului de către, în anul 1931.
Cu toate acestea doctrina juridică și practica judiciară au relevat faptul că au existat situații în care un imobil a fost preluat în fapt de către Stat, acesta exercitând prin organele sale toate atributele dreptului de proprietate, neglijând, însă, să înscrie preluarea imobilului în evidențele de carte funciară. Pentru această situație, de preluare faptică a unui imobil, s-a decis să se procedeze la analizarea cererii de revendicare a imobilului, ca și când preluarea faptică ar fi fost urmată de o preluare juridică, considerându-se că, în ceea ce privește aceste imobile, se poate apela la beneficiile legislației speciale reparatorii, cu analizarea concretă a situației pentru fiecare caz în parte, în acest sens fiind prev. art. 1 lit. e din HG nr. 250/2007.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că antecesorul contestatorilor a fost somat să predea imobilul deținut, care a fost expropriat, în baza art. 3 al. a-g din Legea de reformă agrară ( filele 87 și 104). Declarațiile extrajudiciare depuse la dosar confirmă preluarea faptică a imobilului de către Statul Român în anul 1947, în același sens fiind și probatoriul testimonial administrat în cauză ( filele 122 și 137), astfel că, față de temeiul preluării imobilului în litigiu de către Statul Român, se reține aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 10/2001 rep. Faptul că în cartea funciară a imobilului nu este evidențiată această preluare, nu este de natură să obstaculeze accesul reclamanților la beneficiul Legii nr. 10/2001, pentru a obține repararea prejudiciului cauzat prin preluarea imobilului și demolarea construcțiilor de către Statul Român.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite a notificatorilor, potrivit art. 3, alin. 1, lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 rep. sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Lg. 10/2001 republicată persoanele fizice, proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii lor legali sau testamentari.
sunt moștenitori legali ai proprietarului tabular al imobilului de la momentul preluării abuzive a acestuia de către Statul Român, respectiv ai numitului, această situație fiind confirmată și de faptul că, în prezent, ei figurează înscriși în CF ca titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului, cu titlu de moștenire.
Pentru a stabili, însă, dacă notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001 rep. cu privire la construcțiile situate în T, Calea km 7-9, înscrise în CF nr. 12413 T, nr. top 24779, este necesar a verifica dacă aceste construcții au existat la momentul preluării abuzive a imobilului, dacă la acel moment, se aflau în proprietatea antecesorului contestatorilor, respectiv dacă au fost demolate de către Statul Român, prin organele sale.
Din probele administrate în cauză rezultă că imobilul în litigiu, înscris în CF nr. 12413 T, nr. top 24779, avea în componență casă și C în, cu teren în suprafață de 1 ha și 1219 mp. Imobilul avea această componență încă din anul 1931, când a intrat în proprietatea numitului, cu titlu de cumpărare ( 15-16).
Declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cele extrajudiciare depuse la dosar confirmă atât existența construcțiilor la momentul preluării faptice a imobilului, în anul 1947, cât și ulterior acestui moment, respectiv în anii 1948-1949, când martorul a fost dus de contestatori în zona respectivă și a perceput cu propriile simțuri componența imobilului, respectiv existența construcțiilor ( filele 122 și 137).
Prin procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului întocmit la data de 08.12.2005, s-a constatat că imobilul revendicat înscris în CF nr. 12413 T, nr. top 24779 "se prezintă sub formă de teren arabil, iar construcțiile nu mai există" ( fila 14).
Analizând prin coroborare aceste probe, tribunalul conchide că, la momentul preluării faptice a imobilului de către Statul Român, pe terenul nr. top. 24779, se afla o casă cu anexe gospodărești, construcții ce se aflau în proprietatea antecesorului contestatorilor, că acestea au fost preluate de către Statul Român, care le-a demolat.
Faptul că preluarea abuzivă a imobilului nu este evidențiată în CF, nu prezintă nici o relevanță în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu evidență faptul că imobilul a avut în compunere, la momentul preluării, și construcții.
În ceea ce privește măsurile reparatorii cuvenite, inițial, contestatorii au solicitat ca instanța să dispună acordarea de despăgubiri bănești în mod direct, prin hotărâre judecătorească, în cuantumul stabilit printr-o expertiză judiciară în specialitatea construcții, însă, tribunalul, față de dispozițiile art.1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 rep. conform cărora măsurile reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, de prevederile art. 26 alin. 1 din actul normativ arătat, potrivit cărora, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, precum și de disp. Titlului VII din Legea nr. 247/2005, tribunalul a respins proba solicitată, ca neutilă cauzei.
Ulterior,contestatorii și-au precizat cererea, solicitând obligarea intimatului Primarul Mun. T să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților, prin care să propună despăgubiri în echivalent bănesc pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, respectiv să trimită dosarul pentru actualizarea și stabilirea cuantumului final al acestor despăgubiri la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere ce apare a fi întemeiată, față de considerentele expuse anterior.
Pentru aceste motive, instanța constată că prezenta contestație este întemeiată în parte, respectiv în ceea ce privește calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată, pentru construcțiile existente pe terenul situat în T, Calea km 7-9 înscris în CF nr. 12413 T, nr. cadastral 24778/3 și 24779, constând în case de locuit și anexe gospodărești, construcții ce au fost preluate abuziv la data de 24.03.1947 și demolate ulterior de către Statul Român. Aceste din urmă solicitări, respectiv să se constate că pe teren au existat construcții, că au fost preluate abuziv în 24.03.1947 și că au fost demolate ulterior de către Statul Român, nu constituie petite distincte ale cererii de chemare în judecată, cu o individualitate proprie, ci argumente în sprijinul temeiniciei contestației de față, astfel că ele nu vor fi menționate în dispozitivul prezentei hotărâri.
În consecință, pentru considerentele arătate și în baza dispozițiilor legale invocate coroborate cu disp. art. 10, art. 11 alin. 5 și 6 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 rep. instanța va admite în parte contestația formulată de contestatorii -, și, prin împuternicit -, respectiv în ceea ce îl privește pe intimatul Primarul mun. T, va anula dispoziția nr. 1052/19.03.2007 emisă de intimatul Primarul mun. T, în soluționarea notificării cu nr. 336/10.08.2001 depusă de contestatorii -, și, prin împuternicit -, privind acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile situate în T, Calea km 7-9, înscrise în CF nr. 12413 T, nr. top 24779, și va obliga intimatul Primarul mun. T la emiterea unei noi dispoziții motivate, prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri bănești pentru construcțiile preluate de Statul Român și demolate de acesta, construcții aflate pe terenul susmenționat, în condițiile art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, constatând calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite, în sensul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din actul normativ arătat, și, respectiv trimiterea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respingând în rest contestația, respectiv în ceea ce îi privește pe ceilalți intimați, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului T, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii în totalitate a contestației reclamanților, invocând în drept art. 282 și Legea nr. 10/2001 și motivând în esență că prima instanță nu a ținut seama de dispozițiile legale în materie, și că notificatorii reclamanți nu ar fi făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului lor de proprietate invocat și nici că imobilul revendicat a fost preluat abuziv și demolat de Statul Român.
Intimații reclamanți prin întâmpinare solicită respingerea apelului pârâților iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T - a solicitat menținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui minister iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Verificând sentința civilă apelată,în limitele cererii de apel, în raport de probele de la dosar administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art. 282 raportat la art.295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul de față al pârâtului de mai sus este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă, întrucât această instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut și o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art. precitate, neconstatându-se din oficiu, nici motive de ordine publică de natură să atragă nulitatea hotărârii apelate, bine și cu temei fiind admisă acțiunea reclamanților, în modul arătat, pentru considerentele expuse judicios și pe larg de către instanța de fond, însușite în totalitate și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în apel nefiind întemeiate.
Astfel, din studiul întregului material probator de la dosar, Curtea constată că rezultă în mod clar că prima instanță a reținut just și cu temei că antecesorul contestatorilor a fost somat că predea imobilul deținut, care a fost expropriat, în baza art.3 al.a-g din Legea de reformă agrară. Declarațiile extrajudiciare depuse la dosar a confirmat preluarea faptică a imobilului de către Statul Român în anul 1947, în același sens fiind și probatoriul testimonial administrat în cauză, astfel că față de temeiul preluării imobilului în litigiu de către Statul Român, în mod judicios prima instanță a reținut aplicabilitatea prevederilor Legii 10/2001 republicată.
În mod legal, Tribunalul Timișa reținut că "faptul că în cartea funciară a imobilului nu este evidențiată această preluare nu este de natură să obstaculeze accesul la beneficiul legii 10/2001, pentru a obține repararea prejudiciului cauzat prin preluarea imobilului și demolarea construcțiilor de către Statul Român".
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor notificatori la fel în mod întemeiat, Tribunalul Timișa reținut că potrivit art. 3 alin.1 lit.a și art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 persoanele fizice, proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii lor legali sau testamentari.
Contestatorii notificatori sunt moștenitori legali ai proprietarului tabular al imobilului de la momentul preluării abuzive a acestuia de către Statul Român, respectiv ai numitului, această situație fiind confirmată și de faptul că, în prezent aceștia figurează înscriși în CF, ca titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului, cu titlu de moștenire.
Pentru a stabili dacă reclamanții notificatori au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 cu privire la construcțiile situate în Calea km 7-9, înscrise în CF nr. 12413 T nr. top. 24779, în mod corect prima instanță a reținut că este necesar a verifica dacă "aceste construcții au existat la momentul preluării abuzive a imobilului dacă la acel moment, se aflau în proprietatea contestatorilor, respectiv dacă au fost demolate de către Statul Român, prin organele sale".
Din probele administrate în cauză, în mod judicios Tribunalul Timiș a reținut, de asemenea că imobilul în litigiu înscris în CF nr. 12413 nr. top.24779, avea în componență casa și C în, cu teren în suprafață de 1 ha și 1219 mp. Imobilul avea această componentă încă din anul 1931 când a intrat în proprietatea numitului cu titlu de cumpărare (fila 15 și 16 dosar fond). Așa cum corect a reținut prima instanță " declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cele extrajudiciare depuse la dosar, confirmă existența construcțiilor la momentul preluării faptice imobilului. În anul 1947, cât și ulterior acestui moment, respectiv în anii 1948-1949, când martorul a fost dus de către contestatori în zona respectivă, acesta a perceput cu propriile simțuri componenta imobilului, respectiv existența construcțiilor.(filele 122 și 137 dosar primă instanță).
Prin procesul - verbal privind starea de fapt a imobilului întocmit la datat de 8.12.2005, s-a constatat că imobilul revendicat înscris în CF 12413 T nr.top.24779 " se prezintă sub forma de teren arabil, iar construcțiile nu mai există".(fila 14 același dosar).
Analizând prin coroborare aceste probe, în mod corect, prima instanță conchide că, "la momentul preluării faptice imobilului de către Statul Român, pe terenul nr. top.24779, se află o casă cu anexe gospodărești, construcții ce se aflau în proprietatea antecesorului contestatorilor, și că acestea au fost preluate de către Statul Român, care le-a demolat".
Faptul că preluarea abuzivă a imobilului nu este evidențiată în CF, nu prezintă nici o relevanță juridică, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu evidență faptul că imobilul a avut compunere, la momentul preluării și construcții.
În consecință, Curtea conchide că prin vastul probator administrat în cauză de către prima instanță, intimații contestatori au făcut pe deplin dovada calității lor de persoane îndreptățite și a dreptului lor de proprietate invocat, precum și a faptului că acest imobil în litigiu, revendicat a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, care l-a și demolat, încât astfel criticile formulate în apel sunt total nefondate și în vădită contradicție cu întreg materialul probator existent în dosarul primei instanțe, fiind cazul respingerii acestui apel al pârâtului de mai sus, ca nefondat.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile invocate în apel nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest apel al pârâtului de mai sus, menținând în vigoare sentința civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele de la dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, potrivit tuturor argumentelor expuse pe larg, mai sus de
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, apelantul pârât va fi obligat să plătească intimaților reclamanți de mai sus suma de 1500 lei,RON, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicire avocațială nr.- din 16.10.2008 și chitanța aferentă nr. - din 28.10.2008, ambele ale Baroului T, aflate la fila 22 și 35 din dosarul cauzei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului T împotriva sentinței civile nr. 2397/PI/4.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-.
Obligă apelantul pârât de mai sus să plătească intimaților reclamanți, și suma de 1500 lei RON, cheltuieli de judecată, în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/26.01.2009
Dact. NF/27.01.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș Președinte.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
