Speta Legea 10/2001. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr. 855+/33/2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 24/A/2010
Ședința publică din data de 5 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
-a luat în examinare, în rejudecare, după casare, prin decizia nr. 6162/22 octombrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție din dosarul nr-, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, G, precum și cererea de aderare la apel formulată de reclamanții - și, împotriva sentinței civile nr.501/ 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul CONSILIUL LOCAL C-N, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 26 ianuarie 2010, pârâții apelanți G și au depus la dosar concluzii scrise.
De asemenea reclamanții intimați și, au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 28 ianuarie 2010, concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 501 din 28 iunie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului C-N, G și.
În consecință:
A fost respinsă în temeiul excepției autorității de lucru judecat cererea reclamanților având ca obiect constatarea preluării fără titlu a imobilului situat în municipiul C-N,-, înscris în CF nr. 55212 C-N, precum și cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți cu privire la imobilul situat în-.
A fost anulată dispoziția nr. 1407 din 17.01.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-
A fost obligat Primarul municipiului C-N la a emite pe seama intimaților dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 192 mp. din-, înscris în CF nr. 55212 cu nr. top 2666/2/2 și propunere pentru acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția având destinația, casă de cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu Ť. compusă din: centrală termică, garaj, hol și pivniță la subsol, cameră, bucătărie, hol, loc de luat masa, de alimente și baie la parter, apoi 3 camere hol, duș cu wc la etaj, imobil situat in- și terenul în suprafață de 111 mp. ce formează parcela cu nr. top 2666/2/1, înscrisă inițial în CF nr. 55212 și ulterior transcrisă în CF nr. -, despăgubiri din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor de 40.000 lei achitată petiționarei.
Au fost obligați pârâții G și să plătească reclamanților cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Imobilul înscris în CF nr. 55212 C-N nr. top 2666/2 (casă din cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu Ť. și teren în suprafață de 303 mp.), situat în-, a constituit proprietatea tabulară a reclamanților și, înscrisă sub, 2.
Prin decizia nr. 200/1988 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al județului C cota de a reclamantului a trecut în proprietatea Statului fără despăgubire, făcându-se aplicarea prevederilor Decretului nr. 223/1974.
Prin decizia nr. 26/1989 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al județului C cota de ce îi aparținea reclamantei a trecut în proprietatea Statului, cu plata unei despăgubiri de 40000 lei pentru construcție, fără însă a se acorda despăgubiri și aferent terenului, deoarece acesta a trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr. 59/1974.
Prin încheierea de carte funciară nr. 7754 din 13 mai 1997, imobilul înscris în CF nr. 55212 C sub nr. top 2666/2 a fost dezmembrat în două imobile noi, respectiv cel cu nr. 2666/2/1 (compus din construcție și suprafață de 111 mp. teren) și cel cu nr. top 2666/2/2 (teren în suprafață de 192 mp.), acesta din urmă rămânând și el înscris în CF nr. 55212 C, sub.
Imobilul înscris sub nr. top nou 2666/2/1 a făcut obiectul vânzării către 2/1 pârâții G și, în temeiul Legii nr. 112/1995, vânzător fiind Consiliul Local al municipiului C-
Acest contract de vânzare-cumpărare a fost atacat în justiție de către reclamanții, acțiunea lor în nulitate fiind însă respinsă în mod irevocabil în anul 1999.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții au promovat o nouă acțiune, având ca obiect constatarea nevalabilității titlului Statului și a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, și aceasta fiind respinsă în mod irevocabil în anul 2004.
Așa fiind, rezultă că asupra cererilor având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu și a nulității absolute a actului de dobândire al pârâților au fost pronunțate hotărâri irevocabile, existând autoritate de lucru judecat în sensul prevederilor art. 1201.civ.
Plângerea împotriva dispoziției nr. 1407 din 17.01.2007 a Primarului municipiului C-N este însă întemeiată, această dispoziție fiind parțial nelegală, deoarece prevederile art. 1 pct. 1.4 lit. B din nr.HG 498/2003, de care Primarul s-a prevalat, sunt vădit nelegale în raport cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, petiționara este îndreptățită la a obține măsuri reparatorii pentru cota de parte din imobilul în litigiu.
Pentru construcția și terenul în suprafață de 111 mp. reclamanții sunt îndreptățiți numai la despăgubiri în condițiile legi speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În schimb, suprafața de teren de 192 mp. individualizată sub nr. top 2666/2/2 în CF nr. 55212 nu a fost înstrăinată, situația ei faptică fiind identică cu aceea de la data preluării. Împrejurarea că prin restituirea în natură a suprafeței de 192 mp. ar deveni parcela cu nr. top 2666/2/1, și s-ar impune instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea acesteia nu împiedică restituirea în natură.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primarul municipiului C-N, pârâții G și, formulând aderare la apel reclamanții și, toate acestea fiind respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 29/A din 16 ianuarie 2009 Curții de APEL CLUJ.
Motivând decizia, instanța de apel a confirmat în totul starea de fapt și drept avută în vedere de prima instanță.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții Primarul municipiului C-N, G și, recursurile astfel declarate fiind admise prin decizia civilă nr. 6169 din 22 octombrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunându-se casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași C de Apel.
S-a arătat în motivarea deciziei că prima instanță și cea de apel și-au întemeiat hotărârile pe o expertiză extrajudiciară, încălcându-se astfel principiul nemijlocirii și vătămându-se drepturile procesuale ale părților. Totodată, instanțele nu s-au preocupat de analizarea apărărilor pârâților legate de incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, fiind necesar a se lămuri dacă terenul în litigiu este liber, prin raportare la poziționarea lui față de imobilul cu nr. top 2666/2/1 cumpărat de pârâții și dacă, într-adevăr, are ieșire la calea publică. Acest aspect trebuia cu atât mai mult lămurit cu cât anterior preluării imobilul proprietatea reclamanților terenul în suprafață de 192 mp. era integrat în nr. top 2666/2 formând cu terenul în suprafață de 111 mp. curtea construcției proprietatea pârâților.
Instanța era datoare să se aplece cu atenția cuvenită și să acorde semnificația ce se impunea căii de acces instituite pe parcela învecinată înscrisă în CF nr. 9013 C aparținând tot reclamanților, pentru a da o rezolvare pertinentă litigiului.
Se impune a se verifica și aspectele legale de admisibilitate măsurii dispuse de instanță de a se pronunța direct asupra naturii măsurii reparatorii pentru care Primarul este obligat să emită dispoziția și în privința legitimării pârâților de a critica măsurile reparatorii întreprinse prin dispoziția contestatorilor față de prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, deoarece aceste aspecte de ordine publică nu au fost puse în discuția părților, iar excepția lucrului judecat nu face inutilă examinarea excepției inadmisibilității.
Procedând la rejudecarea apelurilor, precum și a cererii de aderare la apel, potrivit celor dispuse prin decizia dată în recurs, prezenta instanță are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, rămânând însă ca în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă să fie stabilite măsuri reparatorii în echivalent.
Sunt de observat și prevederile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 (în conținutul lor anterior modificării aduse de Legea nr. 1/2001), conform cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat conform dispozițiilor legale.
În fine, au însemnătate în cauză și prevederile art. 10 alin. 2 din evocata lege, în raport de care suprafețele de teren afectate servituților legale nu pot fi restituite în natură, persoanele îndreptățite urmând a primi, în acest caz, măsuri reparatorii în echivalent.
Rezultă din cele ce preced că deși regula care, fundamental, caracterizează vocația reparatorie a Legii nr. 10/2001 este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, cu caracter de excepție se află stabilite și situații în care, constatându-se că restituirea în natură nu apare ca posibilă, măsurile reparatorii se acordă în echivalent. În sensul evocatelor prevederi, imobilele legal înstrăinate către chiriași în condițiile Legii nr. 112/1995 nu pot face obiectul restituirii în natură, după cum nu sunt susceptibile de restituire nici terenurile afectate de servituți legale.
În prezentul proces este de avut în vedere că, așa cum și prima instnață a arătat, din examinarea copiei CF nr. 55212 C rezultă că parcela cu nr. top 2666/2 reprezentând casă și teren în suprafață de 303 mp. în municipiului C-N,-, a fost dezmembrată, rezultând două parcele cu nr. topografice noi, respectiv parcela cu nr. top 2666/2/2 (reprezentând teren în suprafață de 192 mp.) reînscrisă în vechea carte funciară în favoarea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al municipiului C-N sub, 5, precum și parcela cu nr. top nou 2666/2/1 (reprezentând casă și teren în suprafață de 111 mp.) transcrisă în CF nr. - C-N în proprietatea Statului Român și administrarea Consiliului Local al municipiului C-N, iar după cumpărare de către pârâții G și în favoarea acestora.
Urmare a celor dispuse prin decizia pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, în rejudecarea apelurilor a fost efectuată o expertiză tehnică ( 45 și urm.) în cadrul căreia au fost identificate imobilele aferente nr. top 2666/2/1 și 2666/2/2, stabilindu-se poziționarea lor faptică (inclusiv în relația dintre ele), precum și suprafața lor, totodată, cu determinarea lungimii laturilor fiecăreia dintre aceste parcele.
A arătat expertul, între altele, că parcela cu nr. top 2661/2/2 reprezentând teren aflat, potrivit înscrierilor tabulare, în proprietatea Statului Român și administrarea Consiliului Local al municipiului C-N, are o suprafață reală de 180 mp. deci mai mică decât aceea de 192 mp. menționată în cartea funciară.
Această suprafață faptică de 180 mp. a alcătuit la origini, așa cum s-a menționat mai sus, o parcelă unită cu aceea de 111 mp. aferentă nr. top 2662/2/1, aceasta din urmă reprezentând exclusiv terenul pe care se află edificată construcția înstrăinată pârâților. Faptul că cele două parcele au alcătuit inițial una singură explică de ce, în prezent, terenul în suprafață de 180 mp. ce corespunde parcelei cu nr. top 2666/2/2 se află dispus în jurul parcelei cu nr. top 2666/2/1, deci în jurul casei cumpărate de pârâții G și.
Astfel cum se poate observa din planul de situație întocmit de expert ( 42), accesul în casa aflată în proprietatea pârâților se face de pe terenul aferent parcelei de 192 mp. (real 180 mp.), fiind necontestat în cauză și că sub construcție se află amenajat un garaj auto la care accesul se face, de asemenea, prin traversarea parcelei cu nr. top 2666/2/2, ceea ce corespunde unei veritabile servituți de trecere, în condițiile în care expertiza a conchis că imobilul cu nr. top 2666/2/1 este loc înfundat.
Este de observat, totodată, că urmare a faptului că parcela de 111 mp. aferentă nr. top 2666/2/1 este formată exclusiv din terenul de sub construcție, construcția este lipsită, juridic, de o minimă suprafață de teren aferent destinată întreținerii ei exterioare și efectuării reparațiilor periodic necesare.
Astfel fiind, Curtea conchide că privită de sine- stătător, parcela în suprafață de 192 mp. (faptic 180 mp.), asupra căreia este întabulat Statul Român, nu poate fi exploatată economic sau urbanistic, fiind de considerat, în raport cu întinderea ei redusă și amplasarea ei efectivă, totodată în condițiile în care în ea înconjoară construcția proprietatea pârâților, că nu poate fi considerată liberă și, deci, nu poate fi restituită în natură către reclamanți.
Altfel, normala utilizare de către pârâții a construcției ar fi serios periclitată, aducându-le atingere exercițiului dreptului lor de proprietate.
De aceea, este necesar a considera că singura soluție firească sub aspect economic și urbanistic, totodată sub aspectul nevoii de a le garanta pârâților un exercițiu normal al dreptului lor de proprietate asupra imobilului aferent nr. top 2666/2/1, este aceea de a le oferi reclamanților măsuri reparatorii în echivalent și corespunzător imobilului cu nr. top 2666/2/2, iar nu restituirea în natură a acestui imobil.
În caz contrar, s-ar ajunge atât la prejudicierea reclamanților, ca urmare a punerii lor în imposibilitate de a exploata ori valorifica terenul în mod adecvat, cât și la prejudicierea pârâților, în sensul celor deja amintite mai sus.
În ce privește imobilul casă și teren aferent nr. top 2666/2/1, acesta nu poate, nici el, să le fie restituit în natură reclamanților, fiind vorba despre un imobil înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995, ceea ce face incidente prevederile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Nu poate fi admisă nici solicitarea reclamanților de a li se atribui în compensare o altă construcție echivalentă valoric, arhitectural ca mărime cu cea preluată abuziv, căci pentru aceasta era necesar ca Primarul municipiului C-N să aibă la dispoziție, în sensul prevederilor art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, un asemenea imobil. Or, o asemenea dovadă nu s-a făcut, fiind de văzut, pe de o parte, că Primarul municipiului C-N a comunicat că nu deține bunuri sau, după caz, servicii care să poată fi oferite în compensare, iar pe de altă parte că nici reclamanții nu au indicat ei înșiși vreun alt imobil echivalent care să le poată fi oferit.
Așa fiind, cererea de aderare la apel trebuie considerată nefondată.
Nu poate fi primită excepția tardivității cererii de aderare la apel, căci prima zi de înfățișare în apel, în sensul prevederilor art. 134.proc.civ. a fost reprezentată de termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2007, iar nu de acela din data de 17 octombrie 2007 ( 26 dosar apel, prim ciclu procesual), căci la acesta din urmă termen nu s-a putut intra în dezbateri judiciare, dispunându-se doar amânarea judecății sub motivul că este necesară comunicarea cu reclamanții a motivelor de apel depuse chiar la acel termen de judecată. Or, sensul prevederilor art. 134.proc.civ. (care fac referire la părți legal citate și care se află, procesual, în situația de a putea "pune concluzii") nu poate fi decât acela că, depășindu-se etapa inițială scrisă caracterizată prin informarea reciprocă a părților cu privire la cererile și apărările lor, se poate trece la dezbaterea propriu-zisă, în ședință publică, a cauzei.
Rămâne, așadar, că prin depunerea cererii de aderare la apel în data de 19 octombrie 2007 ( 27 dosar apel, prim ciclu procesual), adică anterior termenului de judecată din 14 noiembrie 2007, ca termen valorând prima zi de înfățișare în apel, reclamanții au respectat termenul stabilit de prevederile art. 293 alin. 1 teza finală proc.civ.
Este reală susținerea pârâților potrivit căreia instanțele de judecată învestite cu soluționarea unei plângeri întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001 pot dispune în mod direct măsurile reparatorii ce li se cuvin persoanelor îndreptățite, însă numai atunci când autorul plângerii solicită aceasta.
Când însă autorul plângerii, ca persoană îndreptățită, invocă principiul disponibilității și solicită ca instanța să-l oblige pe Primar la a emite o nouă dispoziție, această opțiune a lui trebuie respectată câtă vreme nu se încalcă o normă legală imperativă sau nu se tinde la fraudarea intereselor unor terți.
Legal a apreciat prima instanță că excepția autorității de lucru judecat se impunea a fi soluționată înaintea excepțiilor inadmisibilității capetelor de cerere nr. 3 și 4 și cererea de chemare în judecată, căci în acest fel a fost evitat riscul de a se fi pronunțat hotărâri contradictorii, în măsura în care soluția dată acestor capete de cerere ar fi fost diferită de acea dată în procesele anterioare, având același obiect promovate de reclamanți.
Este fondată apărarea reclamanților ( 51 dosar apel prim ciclu procesual), potrivit căreia pârâții nu aveau calitatea procesuală pentru a pune în discuție în cadrul apelului lor (pct. 3) inclusiv aspecte privitoare la natura măsurilor reparatorii ce le-ar putea fi acordate reclamanților, căci asemenea aspecte pot fi aduse în judecată doar de către aceia care au calitatea de părți în raportul juridic creat în procedura de soluționare a notificării, adică de către reclamanți și/sau Primarul municipiului C- Or, pârâții sunt terți față de acest raport juridic, astfel că ei nu pot face susțineri străine de calitatea lor juridică. Această constatare nu schimbă însă modalitatea de soluționare a apelului, celelalte aspecte deja învederate fiind îndestulătoare în planul soluționării pe fond a căilor de atac și a acțiunii, așa cum rezultă din cele ce preced.
În raport cu toate cele de mai sus, se va admite apelul declarat de Primarul municipiului C-N, precum și cel declarat de pârâții, urmând a se anula în parte dispoziția atacată și a se emite de către primar o nouă dispoziție, care să prevadă acordarea de despăgubiri inclusiv aferent terenului cu nr. top 2666/2/2, deducându-se valoarea actualizată a sumei de 40000 lei primită de reclamanta la data preluării imobilului.
În baza art. 274.proc.civ. văzându-se măsura admiterii acțiunii reclamanților în corelație cu soluția dată apelurilor principale, respectiv cererii de aderare la apel, va fi obligat pârâtul Primarul municipiului C-N la a plăti reclamanților suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Vor fi obligați reclamanții intimați la a plăti apelanților suma de 4470 lei cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, precum și apelul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr. 501 din 28 iunie 2007 Tribunalul Cluj, dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul celor ce urmează:
Anulează în parte dispoziția nr. 1407/17.01.2007, emisă de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Obligă pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N să propună acordarea unor despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 303 mp. situat în C-N,-, identificat cu nr. top inițial 2666/2, în CF nr. 55212 C, despăgubiri din care se va deduce valoarea actualizată a sumei de 40.000, lei achitată reclamantei la data preluării imobilului.
Obligă pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N să plătească reclamanților - și - 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de reclamanții - și -.
Obligă intimații - și - să plătească apelanților G și 4.470 (patru mii și patru sute șaptezeci) lei, cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.VM/dact.MM
11ex./29.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean
