Speta Legea 10/2001. Decizia 245/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
9 ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 245/
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții Primarul municipiului T și Consiliul Local al municipiului împotriva sentinței civile nr. 614 PI/9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâții apelanți consilier juridic iar pentru reclamanta intimată avocata .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților.
Reprezentanta pârâților apelanți, consilier juridic solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în sensul schimbării sentinței civile atacate și respingerii cererii reclamantei.
Reprezentanta reclamantei intimate avocata solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin contestația înregistrata la Tribunalul T in dosarul nr. 2278/30/27.02.2008, contestatoarea a solicitat anularea dispoziției nr. 243/29.01.2008 emisa de Primarul Municipiului T, in parte, referitor la respingerea cererii de restituire in natura a boxelor constând din 3 încăperi de la subsolul corpului B al imobilului situat in T, Bd. - (fosta ) nr. 14, înscrise in CF 747 col. T, restituirea în natura a acestor boxe si a terenului aferent lor; intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit in 747 col. si obligarea intimaților PRIMARUL MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI T la cheltuieli de judecata.
Contestatoarea susține ca este unica moștenitoare a defunctei de la care s-a preluat imobilul în litigiu, că nevalabilitatea titlului statului s-a stabilit irevocabil prin dec.civ. 441/R/11.02.2005 a Curții de Apel Timișoara, decizie prin care s-a constatat si nulitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate in baza Lg. 112/1995 pentru apartamentele nr. 1 si 6 din imobil.
Prin dispoziția atacata, Primarul Municipiului T, soluționând notificarea depusa in baza Lg. 10/2001, a dispus sa fie restituite in natura apartamentele nr. 1,4,5 si 6 din imobil cu terenul aferent si garajul nr. 1 cu terenul aferent. Pentru apartamentul nr.2 situat in corpul A de clădire si boxele constând din 3 încăperi de la subsolul corpului B cu terenul aferent, s-a propus acordarea de despăgubiri. In motivarea acestei soluții, Primarul a reținut ca.2 si boxele nu pot fi restituite in natura întrucât s-ar fi vândut in baza Lg. 112/1995, insa boxele de la subsolul corpului din clădire si terenul aferent lor nu au format obiectul vreunui contract de vânzare cumpărare si in momentul de fata Statul este înscris ca proprietar asupra boxelor si terenului aferent.
Contestatoarea susține ca refuzul Primarului Mun. T de a restitui in natura imobilul este neîntemeiat fata de dispozițiile art. 1 alin.1 si art. 9 din Lg. 10/2001 republicata, cat si fata de dispozițiile pct. 1 lit.a din capitolul I al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG 250/2007.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației arătând ca restituirea in natura a boxelor nu a fost posibila întrucât acestea au fost cumpărate de proprietarii.2, împrejurare ce a determinat acordarea de despăgubiri, solicitând sa se constate ca dispoziția contestată este legala.
Contestatoarea a formulat și-a precizat contestația solicitând anularea dispoziției 243/29.01.2008, in parte, restituirea in natura a terenului (159/601 mp) si intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara nr. 744 cu titlu de restituire in baza Legii 10/2001 si efectuarea unei expertize topografice în acest sens.
Prin sentința civilă nr.614/PI/9.02.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timiș - secția civilă - admite contestația precizata formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI T, și CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI
Anulează in parte Dispoziția nr. 243/29.01.2008 emisa de paratul Primarul Municipiului T si, in consecinta:
Dispune restituirea in natura către contestatoare a boxelor constând in 3 încăperi de la subsolul corpului B al imobilului situat in T, B-dul -(fost ) nr. 14, înscrise in CF nr.747 col. T, nr.top 67/VIII si a terenului aferent acestora.
Dispune intabularea dreptului de proprietate al contestatoarei asupra acestor boxe si asupra terenului aferent acestora in CF nr. 747 col.
Dispune restituirea in natura a terenului aferent apartamentului nr. 2, respectiv a suprafeței de 159/601 mp si intabularea dreptului de proprietate al contestatoarei asupra acestuia in cartea funciara mai sus menționata.
Obliga intimații sa plătească contestatoarei suma de 1504,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata ( onorariu expertiza).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, reține în fapt și drept, în esență, că potrivit extrasului de carte funciară nr. CF 747 T, nr.top 67, fost proprietatea numitei și a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.92/1950.
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr.114/19.12.2002, contestatoarea este moștenitoarea fostei proprietare tabulare în calitate de nepoată de frate predecedat.
Cu notificarea nr.3089/10.05.2001, contestatoarea a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului identificat mai sus.
Prin dispoziția nr.243/29.01.2008, au fost restituite în natură apartamentul 1 cu 25,31 % din g și 40, 815 % din corp A și 142/601 mp teren, apartamentul 4 cu 8.31 g, 13, 41 % i corp A și 47/601 mp teren, apartamentul 5 cu 21, 65 % din g, 56, 99 % i corp B și 125/601 mp teren, apartamentul 6 cu 7, 333 % din g, 19, 29 % i corp B și 121/601 mp teren, garajul nr.1 cu 20/601 mp teren și terenul în suprafață de 20/601 mp ocupat de garajul nr.2.
S-a propus contestatoarei acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru apartamentul 2 cu 28, 39 % din g, 45, % i corp A, boxele de la subsolul corpului B, cu 9,01 % g, 23, 72 % i corp B, vândute în baza Legii 112/1995, pentru terenul în suprafață de 159/601 aferent apartamentului 2 și pentru terenul în suprafață de 51/601 mp aferent boxelor.
Pentru identificarea părților din imobil cu privire la care contestatoarea solicită a-i fi restituite în natură, prima instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice ale cărei concluzii au fost însușite de către părțile litigante care nu au înțeles să formuleze obiecțiuni.
Potrivit concluziilor specialistului topograf, boxele situate la subsolul corpului de clădire B, identificate prin nr.top 67/VII, sunt și în prezent proprietatea statului cu titlu de naționalizare.
datele de carte funciară cu releveele apartamentelor din documentația de apartamentare a imobilului, expertul a stabilit că cele 3 boxe care intră în componența apartamentului 2 sunt situate la subsolul corpului de clădire A și aparțin de nr.top 67/II, fiind distincte de cele revendicate de contestatoare, care sunt situate la subsolul corpului de clădire B și care se identifică prin nr.top 67/VIII, specialistul conchizând că boxele situate la subsolul corpului de clădire B, identificate prin nr.top 67/VIII, constituie o unitate locativă distinctă de boxele care intră în componența apartamentului 2, apartament care se află în corpul de clădire A, identificat sub nr.top 67/II în documentația de apartamentare și înscris în CF ind. -
Cu privire la terenul aferent apartamentului 2, cumpărat în baza Legii nr.112/1995, din datele de carte funciară rezultă că și în prezent terenul respectiv se află în proprietatea statului și ca atare, acesta poate fi restituit potrivit art.1 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, contestatoarea este îndreptățită la restituirea în natură a celor trei boxe constând in 3 încăperi de la subsolul corpului B al imobilului situat in T, B-dul - (fost ) nr. 14, înscrise in CF nr.747 col. T, nr.top 67/VIII, cu terenul aferent acestora, precum și a terenului aferent apartamentului nr. 2, respectiv a suprafeței de 159/601 mp.
Pe cale de consecință, în temeiul art.34 din Legea nr.7/1996 se va dispune intabularea dreptului de proprietate al contestatoarei in cartea funciară asupra imobilelor mai sus identificate.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel, în termen legal pârâții Primarul municipiului T și Consiliul Local al municipiului T, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul respingerii cererii reclamantei privind restituirea în natură a terenului aferent apart.2, respectiv a suprafeței de 159/601 mp, precum și respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate al contestatoarei asupra acestei suprafețe în cartea funciară.
În motivarea apelului, pârâții arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală neținând cont de situația reală și interpretând greșit probatoriul administrat în cauză, în ce privește atribuirea contestatoarei în natură a ternului aferent apartamentului nr.2(respectiv alin 5 din dispozitivul hotărârii instanței de fond, vizând restituirea în natură a terenului aferent apartamentului nr.2, respectiv a suprafeței de 159/601 mp, cu intabularea acestui drept în cartea funciară), acest teren neputând fi restituit în natură, deoarece restituirea către proprietarul deposedat, în mod abuziv de stat, poate privi doar cota de teren neaferentă locuinței chiriașului cumpărător, respectiv numiții și iar prin raportul de expertiză nu a fost determinat terenul aferent acestui apartament nr.2.
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererii de apel și în raport de probele de la dosar administrate în fața primei instanțe, coroborate și cu dispozițiile art. 282 raportat la art.295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul de față al pârâților de mai sus este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă.
Într-adevăr, prin analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că sentința civilă apelată este temeinică și legală, întrucât prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev.de de. 1,9 alin.1 și 26 al.3 din Legea nr.112/1995, pct.1 lit.a Cap.I din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, art.38 alin.2 lit.f din Legea nr. 215/2001, art.12 alin.5 din Legea nr. 213/1998 și art.34 din Legea nr.7/1996, când a admis contestația reclamantei în modul arătat, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă desființarea sau schimbarea, în tot sau în parte a sentinței civile atacate, bine și cu temei fiind așadar admisă contestația reclamantei în sensul de mai sus și pentru considerentele expuse judicios și pe larg de către prima instanță, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticele formulate în apel nefiind întemeiate.
Astfel, din studiul tuturor probelor dosarului, Curtea constată că în mod corect, prima instanță a admis în tot contestația reclamantei formulată împotriva Dispoziției nr. 243/29.01.2008 a Primarului municipiului T, dispunând restituirea în natură a boxelor, constând din 3 încăperi de la subsolul corpului B al imobilului din T str.-, înscrise în CF nr. 747 col. nr.top. 67/VIII, a terenului aferent acestora și a terenului de 159/601 mp aferent apartamentului nr. 2 din același imobil, înscris în CF nr. - ind. T nr. top. 67/II și în CF nr. 747 col.
Contrar criticilor exprimate în apel cu privire la terenul de 159/601 mp aferent apartamentului nr. 2 din imobil, prima instanță a reținut în mod corect că acesta se află în proprietatea Statului și că, în condițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 (republicată) se justifică restituirea în natură. La data emiterii dispoziției atacate, în 29.01.2008 nu exista nici un impediment la restituirea în natură a terenului în discuție, așa cum corect a reținut prima instanță.
Susținerea apelanților, în sensul că acesta nu ar fi fost identificat prin expertiza topografică administrată în cauză sunt lipsite de temei. Terenul aferent apartamentului nr. 2 din imobil s-a stabilit ca fiind de 159/601 mp la apartamentare și s-a intabulat ca atare în cartea funciară, întinderea lui nefiind contestată de către niciuna din părți. Expertiza topografică a fost utilă pentru identificarea celor 3 boxe de la subsolul corpului B de clădire despre care apelanții, au susținut fără temei că ar aparține tot apartamentului nr. 2.
Poziția exprimată în apel, în sensul că terenul aferent acestui apartament nr. 2 le-ar reveni numiților și în proprietate, conform dispozițiilor art. 33 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 este contrară poziției pe care aceleași autorități ale administrației publice locale o exprimă în mod constant în litigiile privind recunoașterea dreptului de proprietate al cumpărătorilor în temeiul Legii nr.112/1995 asupra terenului aferent construcțiilor astfel dobândite.
În speță susținerea apelanților în sensul că terenul de 159/601 mp ar fi proprietatea numiților și este nefondată. La dosarul cauzei nu s-a depus niciun înscris care să ateste transmiterea dreptului de proprietate de către aceștia, iar evidența de carte funciară atestă că proprietatea terenului îi revine Statului Român, așa cum corect a reținut prima instanță.
Cât privește practica Înaltei Curți de Casație și Justiție la care se referă apelanții Curtea observă că instanța supremă (Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală) s-a pronunțat prin decizia civilă nr.215/16.01.2008, în sensul că transmiterea dreptului de proprietate asupra construcției dobândite conform Legii nr. 112/1995 este una convențională, neputând opera de drept, cadrul normativ doar permite ca, o dată cu imobilul construcție, să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de vânzare - cumpărare cumpărare. S- reținut că aprecierea în sens contrat ar conduce la reținerea unei situații juridice eronate cu privire la teren, al cărui proprietar ramâne în continuare Statul Român. Totodată, instanța supremă a mai arătat că, în vederea stabilirii măsurilor reparatorii ce se cuvin pentru teren, urmează a se ține seama de principiul restituirii în natură, care este prioritar și de modalitatea în care acesta este compatibil cu situația deținerii proprietății construcției de pe teren de alte persoane care au un drept de folosință asupra acestuia ( drept de superficie), dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției.
Rezultă astfel că sentința civilă pronunțată de Tribunalul Timiș este concordantă cu practica instanței supreme cu privire la măsurile reparatorii cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul aferent construcțiilor înstrăinate în baza legii nr. 112/1995.
În speță, cumpărătorii apartamentului nr. 2 din imobil au un drept de folosință asupra terenului aferent acestuia, intabulat în cartea funciară. Drept consecință, restituirea în natură a terenului este posibilă, fără ca această măsură să îngrădească în vreun fel exercitarea dreptului de proprietate asupra apartamentului vândut conform Legii nr. 112/1995.
Soluția pronunțată de prima instanță este în concordanță și cu dispoziției paragrafului nr. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În contextul în care, la data emiterii dispoziției atacate, restituirea în natură a terenului de 159/601 mp în discuție era posibilă, fiind conformă principiului prevalenței restituirii în natură, instituit de art. 1 din Legea nr. 10/2001 ( republicată), intimata contestatoare are o speranță legitimă la o asemenea măsură reparatorie, în înțelesul textului invocat și al practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticele formulate în apel nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest apel și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat acest apel al pârâților de mai sus, menținând în vigoare sentința civilă apelată, pe care verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele administrate în cauză și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, apelanții nedovedind, în speță, temeiuri de fapt și de drept, care să determine schimbarea ori desființarea hotărârii atacate, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, aflați în culpă procesuală, ca părți căzute în proces, apelanții pârâți sus-menționați vor fi obligați să plătească intimatei contestatoare - la cererea acesteia - suma de 1800 lei (Ron), cheltuieli de judecată, în apel, reprezentând onorar avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr.-/31.08.2009 și chitanța aferentă nr.- din aceeași dată ambele ale Baroului T, aflate la fila 11 și 12 dosarul cauzei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții Primarul municipiului T și Consiliul Local al municipiului împotriva sentinței civile nr. 614 PI/9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
Obligă apelanții pârâți să plătească, în solidar, intimatei contestatoare suma de 1800 lei cheltuieli de judecată, în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red TP/ 10.11.2009
Dact. NF/11.11.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș Președinte
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
