Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 248/

Ședința publică din 5 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița

JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat

GREFIER: - -

S-au luat în examinare apelurile declarate de către reclamanții și de către pârâții apelanți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Direcția Generală a Finanțelor Publice T formulat, împotriva sentinței civile nr.1325 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul apelant avocat, iar pentru pârâții apelanți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Direcția Generală a Finanțelor Publice T consilier juridic.

Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA fiind reprezentat de către Procuror.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților asupra apelului.

Reprezentantul reclamantului apelant avocat solicită admiterea apelului lor astfel cum a fost formulat și motivat în scris, și concluzii de respingerea apelului declarat de către pârâții apelanți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâților apelanți consilier juridic solicită admiterea apelului lor, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, rejudecarea cauzei și respingerea capetelor de cerere ca inadmisibile și neîntemeiate privind obligarea la plata unor daune morale în sumă de 56.000 Ron și daune materiale în sumă de 8.984 Ron.

Reprezentanta Ministerului Public Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA arată că apelul declarat de către reclamantul apelant este nefondat și solicită respingerea acestuia, iar cu privire la apelul declarat de către pârâtul apelant Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice pune concluzii prin care solicită admiterea acestuia într-adevăr reclamantul apelant a fost privat de libertate dar cuantumul despăgubirilor solicitate sunt prea mari solicită micșorarea acestor despăgubiri.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civila înregistrata la Tribunalul Timiș, sub nr.3338/30, la data de 11.04.2008, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu paratul Statul R prin Ministerul Economiei si Finanțelor, obligarea acestuia din urma la repararea pagubei materiale si a daunei morale pentru privarea de libertate in mod nelegal in ce-l privește pe reclamant ca persoana fizica pentru perioada 07.04.1995 orele 1 si 35 min. pana in data 02.06.1995 orele 12.

Repararea pagubei materiale si a daunei morale in ce privește -.- SRL, pe care o reprezintă ca asociat unic si administrator, pagube materiale si daune morale legate de imposibilitatea desfășurării activitatii societatii din perioada de arest preventiv datorita faptului ca i-a fost confiscat autotrenul de transport mărfuri - cu nr. de înmatriculare 7 TM 6145 - - si blocarea activitatii de transport in legătura cu celalalt cu nr. de înmatriculare 7 TM 9193 - 7 TM 6921, intru-cat odată cu arestarea sa i-au fost ridicate si indisponibilizate toate documentele de înființare a societății, stampila, chitanțierele si facturierul, situație ce a dus așa cum a precizat si la imposibilitatea realizării de venituri pentru firma prin exploatarea celui de-al doilea, cu cheltuieli de judecata.

In motivare reclamantul a învederat instanței ca la data de 06.04.1995, spre seara a fost contactat de reprezentantul -. SRL din T pentru a efectua un transport cu cafea boabe din T, respectiv din satul com. jud.T către

Reclamantul a precizat că asemenea transporturi de marfa pentru societatea sus amintita a efectuat deseori, intre ei existând permanent o convenție de transport.

In acea seara s-a prezentat la locul precizat de client respectiv proprietarul cafelei si in timp ce efectua transbordarea cafelei din mașina cetățeanului, in mașina societatii pe care o reprezenta, la locului au sosit organele de politie si sub pretextul ca ar fi complice la infracțiunea de contrabanda si rupere de sigilii a fost mai întâi reținut si apoi arestat preventiv.

S-a precizat ca transbordarea mărfii respectiv a cafelei s-a făcut in seara de 06.04.1995 iar la orele 1 si 35 min. in ziua calendaristica 07.04.1995 a fost reținut la politia rutiera din T unde a depus si autotrenul de cafea fiind însoțit de organele politiei rutiere.

A stat la politie fară vreun document de reținere pana in după amiaza zilei de 08.04.1995 când organele politiei au emis pe numele sau o ordonanța de reținere pentru 24 de ore.

A mai menționat ca in dimineața zilei de 08.04.1995 la sediul politiei rutiere din Tas osit cadre din conducerea IPJ T, reporteri de televiziune si ziariști care au informat opinia publica despre "impresionanta afacere cu cafea de contrabanda in care a fost implicat".

După expirarea celor 24 de reținere, a fost prezentat Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș care a emis pe numele sau un mandat de arestare preventiva pentru 5 zile respectiv pentru perioada 09.04.1995-13.04.1995.

Ulterior începând cu data de 13.04.1995 pana la 07.05.1995 mandatul de arestare a fost prelungit pentru 25 de zile.

Înainte de expirarea termenului înscris in mandat astfel cum a fost prelungit, Judecătoria Timișoara, prin încheierea nr. 1940/28.04.1995 a dispus punerea sa in libertate.

După anunțarea acestei masuri, in sala de judecata procurorul a declarat verbal recurs împotriva încheierii de revocare a măsurii de încheiere a arestării preventive.

Deși mandatul de arestare expirase la 07.05.1995 rechizitoriul, a fost înaintat împreuna cu dosarul cauzei la instanța de judecata abia in data 11.05.1995.

de acest aspect a rezultat clar ca pentru perioada 07.05.1995 -11.05.1995 când a fost pus efectiv la dispoziția instanței sesizata prin rechizitoriu, acesta nu a fost arestat cu documente legale deși a viețuit in arestul IPJ

Judecarea recursului Parchetului de măsura revocării arestării preventive dispusa de Judecătoria Timișoara la 28.04.1995 s-a făcut la data de 02.06.1995 când prin decizia penala nr. 144/02.06.1995 data de Tribunalului Timișs -a respins recursul Parchetului si s-a dispus punerea efectiva a sa in libertate.

A rezultat ca a stat in arest preventiv in mod nelegal in perioada 07.04.1995 orele 1 si 35 min. pana in data de 02.06.1995 orele 12. Judecata pe fond a cauzei ce îl privea a început la 07.06.1995 si s-a finalizat după 13 ani la data de 25.02.2008.

Astfel, prin sentința penala nr.508/07.03.2007 a Judecătoriei Timișoara s-a dispus achitarea reclamantului, in baza disp.art.11 alin.2 lit. a raportat la art.10 lit.d pentru C.P.P. infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 raportat la art.215 al.2 cu aplicarea art.13 cp prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevazuta de art.26 raportat la art.229 al.2 cp.

De asemenea a fost achitat si pentru infracțiunea de rupere de sigilii prev. de art.243 cp in baza art.11 aln.2 lit. a raportat la art.10 lit. c cpp.

Apelul Parchetului precum si al parții civile au fost respinse prin decizia penala nr.377/A/16.11.2007 a Tribunalului

De asemenea, prin decizia penala nr.209/R/25.02.2008 au fost respinse recursurile declarate de Parchet si partea civila astfel ca hotărârea de achitare a reclamantului pentru cele doua infracțiuni puse in sarcina sa pentru care a fost arestat in perioada precizata si a fost tracasat timp de 13 ani cu judecata acestei cauze, a rămas definitiva la data de 25.02.2008.

Așadar, a rezultat in mod clar ca in perioada 07.04.1995 orele 1 si 35 min. si pana in data de 02.06.1995 orele 12 fost privat de libertate in mod nedrept si nelegal si in conformitate cu art. 504 alin.2 cpp are dreptul la reparații materiale si morale din partea Statului

In ceea ce privește pretențiile reclamantului ca persoana fizica pentru arestarea nelegala in perioada precizata mai sus, pretinde Statului R daune morale in cuantum de 150.000 lei RON.

In ceea ce privesc daunele materiale de persoana sa acestea reprezintă neîncasarea salariului pentru munca de administrator desfășurata in cadrul - - SRL pentru perioada aprilie - mai 1995, in valoare de 200 lei RON. Aceste sume trebuie reactualizate in raport cu rata inflației.

De asemenea se constituie in daune materiale si dividentelor rezultate din activitatea societatii raportate la cele doua luni in care a fost privat de libertate, in valoare de 200 lei RON, aceste sume fiind si ele reactualizate.

In ceea ce privește daunele materiale suferite de -.- SRL pe care o reprezintă, acestea constau in veniturile ce ar fi provenit din activitatea comerciala a societatii, in situația in care aceasta si-ar fi desfășurat in mod normal activitatea prin folosirea tirului indisponibilizat de organele Politiei, in perioada 07.04.1995 - 30.06.1995 precum si din veniturile nerealizate cauzate de staționarea celui de-al doilea in aceeași perioada pentru ca documentele societatii stampila, facturierul si foile de parcurs au fost ridicate si reținute de organele Politiei odată cu arestarea sa.

In urma blocării activitatii societatii pagubele pricinuite însumează suma 1.800 lei reactualizate.

La acest capitol se încadrează plata salariilor muncitorilor si G precum si a contribuțiilor la bugetul consolidat, însumând 150 lei RON sume deasemeni ce trebuie reactualizate.

Mai menționează reclamantul faptul ca prin excesiva publicitate făcuta in presa si la televiziunea publica de " activitatea infracționala a subsemnatului si a societatii" pe care a reprezentat-o i-a fost grav afectata imaginea firmei pe care o reprezintă intru-cât a constatat personal ca foștii colaboratori nu i-au mai menținut ofertele de colaborare cu firma sa cu motivarea ca firma nu prezinta încrederea necesara in derularea corecta a afacerilor.

Pentru afectarea a prestigiului firmei solicita daune morale de 50.000 lei RON.

Face mențiunea ca in afara de argumentul suprem al achitării pentru inexistenta faptei pentru care a fost arestat mai menționează si faptul ca familia sa, soția si copiii au fost stigmatizați de vecini, cunoscuți si chiar de prieteni pe toata perioada arestării sale precum si după aceea, a nu se uita ca perioada de judecata, a fost nici mai mult nici mai puțin decât 13 ani.

Achitarea unui inculpat prin ea însăși nu reprezintă o reparație echitabila si suficienta mai ales atunci când a fost privat de libertate.

Acordarea reparației morale trebuie făcuta cu luarea in considerare a atingerii grave a demnitatii persoanei reclamantului, a suferințelor personale si a celor apropiați acestuia precum si a dificultăților de integrare sociala ulterioara cauzata de privarea de libertate.

Caracterul reparației morale trebuie stabilit astfel incat dreptul reclamantului sa nu fie unul teoretic si iluzoriu ci unul concret si efectiv in acest sens pronunțându-se si jurisprudența CEDO.

Paratul Statul R prin Ministerul Economiei si Finanțelor, reprezentant prin Direcția Generala a Finanțelor Publice T prin intampinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibila, întrucât reclamantul nu se încadrează in nici una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art.504 Cod Procedura penala.

In privința despăgubirilor solicitate de reclamant in calitate de asociat al - - SRL, prin intampinare se arata ca acestea nu au fost dovedite, ca societatea a funcționat in aceasta perioada, neîncetându-si activitatea, astfel încât sa poată solicita daune materiale si morale.

In cauza s-au formulat probe cu acte, s-a incuviintat efectuarea unei expertize contabile si a fost atașat dosarul penal nr- al Judecătoriei T, din analiza cărora instanța retine următoarele:

Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 1325/PI/12.05.2009 pronunțată în dosar nr- admis in parte acțiunea formulata de reclamantul, in contradictoriu cu paratul Statul R prin Ministerul Economiei si Finanțelor

A obligat paratul Statul R prin Ministerul Economiei si Finanțelor sa-i plătească reclamantului suma de 56.000 lei, cu titlu de daune morale si suma de 8984 lei, reprezentând daune materiale.

A respins in rest acțiunea.

A obligat același parat la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 4500 lei, reprezentând onorariu de expert si onorariu avocațial.

Tribunalul a reținut următoarele:

Din conținutul dosarului de urmărire penala nr.-, rezulta ca pe numele reclamantului s-a emis la data de 08.04.1995 o ordonanța de reținere pentru 24 de ore de către organele de politie, apoi după expirarea termenului Parchetul de pe langa Tribunalul Timișa emis pe numele acestuia mandat de arestare preventiva pentru 5 zile, respectiv 09/04.1995 - 13.04.1995, prelungit ulterior pentru o perioada de 25 zile din 13.04.1995 pana la 07.05.1995.

Măsura arestării preventive a fost revocata la data de 28.04.1995, împotriva acesteia declarându-se recurs, iar punerea in libertate a reclamantului s-a realizat la data de 02.06.1995.

Prin sentința penala nr.508-7.03.2007, - reclamantul din prezenta cauza a fost achitat pentru infracțiunile de complicitate la inselaciune si de rupere de sigilii, hotărârea ramanand definitiva prin respingerea apelurilor de către Tribunalul Timiș si respectiv a recursurilor de către Curtea de Apel

Referitor la condițiile de admisibilitate de admisibilitate ale acțiune, instanța retine ca potrivit dispozițiilor art.504 Cod Procedura Penala "Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitiva de achitare. Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea in mod nelegal. Privarea sau restrângerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, după caz, prin ordonanța a procurorului, de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanța a procurorului de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instantei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitiva de achitare sau prin hotărâre definitiva de încetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. J). Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privata de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei", ca reclamantul din prezenta cauza a fost privat de libertate in perioada 08.04.1995 - 02.06.1995, si ca nelegalitatea acestei masuri rezulta din faptul ca acesta a fost achitat prin hotărârea înainte menționata.

La determinarea întinderii reparației cuvenite reclamantului vot fi avute in vedere dispozițiile art.505 Civ. conform cărora "La stabilirea întinderii reparației se tine seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum si de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsa. Reparația consta in plata unei sume de bani sau, ținându-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsa sa fie încredințat unui institut de asistenta sociala si medicala.

Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau încadrate in munca, li se calculează, la vechimea in munca stabilita potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate. Reparația este, in toate cazurile, suportata de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice" i concluziile raportului de expertiza contabila efectuata in cauza de expert contabil.

Apreciind ca prin privarea reclamantului de libertate in perioada menționata i-au fost lezate drepturile si libertățile fundamentale, ca o astfel de măsura generează suferințe de ordin fizic si psihic ce se impune a fi reparate prin acordarea unei despăgubiri, stabilita la nivelul sumei de 56.000 lei, la stabilirea ei instanța raportându-se la durata acestei masuri si la valorile morale nesocotite, valori ce privesc existenta fizica a reclamantului, sănătatea, cinstea, demnitatea, onoarea si prestigiul câștigat in mediul in care isi desfasoara activitatea.

Având in vedere ca reclamantul a deținut calitatea de asociat unic al - - SRL, astfel cum rezulta din certificatul constatator emis de T, sub nr.3789/2008 si ca prin raportul de expertiza contabila s-a constatat ca prejudiciul material cauzat reclamantului prin măsura dispusa in suma reactualizata, este de 8.984 lei, reprezentând contravaloare difidente neîncasate, va fi obligat paratul la plata acestei sume.

Va fi respins petitul privind drepturile salariale pretinse de reclamant pentru perioada in discuție, reținându-se ca nu avea aceasta calitate, ci cea de asociat unic.

Referitor la prejudiciul material si moral pretins a fi fost produs prin privarea sa de libertate - SRL, al cărui asociat unic era reclamantul, instanța a apreciat ca fiind inadmisibila aceasta cerere, întrucât dispozițiile art.504 Civ. indreptateste la despăgubiri pentru acest motiv (al privării de libertate in mod nelegal), doar persoana cu privire la care s-a aplicat măsura, societatea comerciala menționata fiind persoana juridica distincta, iar eventualele pierderi ce ar fi suferit se resfrange asupra reclamantului doar in privința diminuării profitului si respectiv dividentelor încasate, celelalte daune ce ar fi fost cauzate acesteia (societatii comerciale), nu pot fi pretinse pe acesta cale.

Împotriva sentinței civile de mai sus în termen legal și motivat au declarat apel reclamantul și - SRL solicitând mărirea cuantumului daunelor morale la suma de 150.000 lei; repararea integrală a prejudiciului cauzat persoanei juridice - SRL, ca urmare a afectării imaginii și prestigiului firmei și acordarea de despăgubiri inclusiv pentru cei 13 ani de judecată, respectiv din aprilie 1995 până în februarie 2008.

În susținerea apelului s-a făcut trimitere la expertiza contabilă întocmită precum și la starea de fapt descrisă inclusiv în dosarele penale atașate.

Aspectele privind acordarea despăgubirilor legate de prejudiciul cauzat Societății Comerciale sunt descrise în același apel la punctele 4-5.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând schimbarea sentinței și înlăturarea obligării Statului Român prin Ministerul Finanțelor la plata daunelor morale de 56.000 Ron și daune materiale de 8.984 Ron.

În motivarea apelului DGFP Taa rătat că în speță nu sunt incidente dispozițiilor art. 504 alin.1 Cod procedură penală deoarece reclamantul nu a fost condamnat definitiv, ci dimpotrivă, după un ciclu de judecată a fost achitat.

S-a mai arătat că nici daunele materiale nu sunt justificate deoarece acest prejudiciu nu s-ar fi produs.

Examinând ambele apeluri Curtea reține următoarele:

Apelul declarat de către reclamantul este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta mai jos.

Reclamantul a făcut obiectul unei judecăți penale, care a debutat, chiar cu arestarea sa, iar în final, după mai multe cicluri procesuale, în anul 2008, a fost achitat pentru infracțiunea de care a fost învinuit în temeiul disp.art. 10 lit.d Cod pr. Pen.

Pornind de la această stare de fapt, reținută în mod corect de către prima instanță, instanța de apel a ajuns la concluzia că reclamantul are dreptul la o reparație morală, ca urmare a represiunii penale la care a fost supus pe nedrept, iar cuantumul acestei reparații morale trebuie ridicat de la suma de 56.000 lei la suma de 66.000 lei.

În justificarea acestei majorări instanța de apel a ținut seama inclusiv de starea psihică și psiho afectivă de disconfort pe care reclamantul a trebuit sa o suporte, atât pe perioada arestării preventive în anul 1995, dar și în continuare până în anul 2008 dată la care soluția de achitare a rămas definitivă.

Este neîndoielnic că o parte a acestui prejudiciu moral nici nu poate fi cuantificat, el fiind determinat de starea de frământare, de tensiune și inadaptabilitate a subiectului, aflat permanent sub imperiul temerii că soluția finală ar putea sa nu fie aceea de achitare.

Această stare emoțională și de tensiune interioară a încetat în ceea ce îl privește pe reclamant doar în luna februarie 2008, dată la care hotărârea de achitare a instanței penale a rămas definitivă.

De aceia Curtea va aprecia că reclamantului i se cuvine o majorare a cuantumului despăgubirilor la suma de 66.000 lei, potrivit raționamentului arătat mai sus.

Celelalte critici formulate de către reclamant în nume propriu sau ca reprezentant al - SRL nu sunt întemeiate, prima instanță stabilind în mod corect cuantumul prejudiciului material, incident în cauză.

De aceia instanța de apel va menține restul dispozițiilor sentinței.

Referitor la apelul declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP și apelul - SRL T, Curtea va reține că acestea sunt nefondate.

Apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat în mod neîntemeiat soluția primei instanțe, fiind de principiu, în orice stat membru al Uniunii Europene că în caz de eroare judiciară, statul trebuie să răspundă, în numele prepușilor săi respectiv organele judiciare penale care au greșit.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene și Normelor Comunitare răspunderea pentru eroarea judiciară intervine chiar dacă aceasta a fost reparată prin căile de atac, deoarece cel puțin asupra psihicului și stării emoționale a reclamantului efectul dăunător ale acestei erori se produce la data la care eroarea judiciară s-a comis, neavând importanță remedierea acesteia, tardivă, cum este cazul în speță, la peste 13 ani de la data luării măsurii arestări.

În baza acestui raționament juridic apelul declarat de către Ministerul Finanțelor Publice B prin DGFP este în afara conținutului principiilor jurisprudenței Curții Europene și chiar a dispozițiilor art.504 - 506 Cod pr.pen. motiv pentru care acest apel va fi respins.

Va fi respins și apelul - SRL deoarece chestiunile privind prejudiciul material efectiv suferit de către persoana fizică au fost corect soluționate de către prima instanță iar pretinsul prejudiciul material al persoanei juridice nu se află în legătură de conexitate directă cu situația parcursă de către reclamant activitatea economică a persoanei juridice fiind supusă unor norme comerciale și fiscale independente de situația personală a asociatului .

Față de cele arătate, apelurile declarate de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și - SRL T vor fi respinse, hotărârea primei instanțe fiind schimbată în parte, prin admiterea apelului reclamantului, doar în sensul obligării Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 66.000 lei cu titlu de daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de către reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1325 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că obligă Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 66.000 lei (șaizecișișasemiilei) cu titlu de daune morale.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge apelul declarat de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva aceleiași sentințe.

Respinge apelul declarat de către - - SRL T, cu privire la aceiași sentință.

DEFINITIVĂ.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red LL/ 23.11.2009

Dact. NF/23.11.2009

Ex.2

Tribunalul Timiș Președinte

Președinte:Trandafir Purcărița
Judecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Timisoara