Speta Legea 10/2001. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5/A/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâtul Primarul municipiului D în calitate de reprezentant al Comisiei locale de fond funciar împotriva sentinței civile nr. 161 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr.unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu reclamanții intimați și și pârâții intimați Consiliul local al municipiului D, intimat și Comisia județeană de fond funciar
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și scutit de taxă, cauza fiind amânată de la termenul anterior pentru comunicarea motivelor de apel.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură: cerere de judecarea cauzei în lipsă din partea intimatei Comisia Județeană H pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precizări din partea mandatarei reclamantului intimat, întâmpinare din partea reclamanților intimați și -, întâmpinare din partea intimatului Consiliul local al municipiului Totodată s-a mai trimis prin fax din partea apelantului adresă având atașate OP 2372 în cuantum de 2.142 lei și tichetul de recomandată cu care a fost trimis originalul acesteia la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin sentința civilă nr. 161/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins ca inadmisibilă, în temeiul Legii nr. 10/2001, acțiunea precizată formulată de reclamanții și - împotriva Hotărârii emise de Consiliul local al Mun. D și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii precizate, formulate de reclamanți împotriva pârâților Comisia Locală de Fond Funciar D și Comisia Județeană de Fond Funciar H în favoarea Judecătoriei Deva.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanții nu au depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care să solicite restituirea imobilelor ce au aparținut antecesorilor lor.
Nedepunerea notificării este sancționată de legiuitor cu decăderea persoanei îndreptățite de a mai solicita prin justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent pentru respectivele imobile în temeiul acestei legi.
Pe cale de consecință, neexistând dovada notificării pentru imobilele menționate în acțiune, tribunalul a apreciat că nu poate analiza nici o împrejurare vizând fondul dreptului reclamanților.
Văzând însă că cererea reclamanților vizează terenuri al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991, precum și în considerarea deciziei nr. XXXIII/2008 a ÎCCJ, tribunalul a constatat că acțiunea formulată de reclamanți în revendicarea unor terenuri arabile este inadmisibilă în condițiile Legii nr. 10/2001, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a acesteia către Judecătoria Deva, în a cărei rază de jurisdicție se află imobilele revendicate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul Primarul Mun.
Prin apelul declarat s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a obliga contestatorii la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea în fond a cauzei.
Se arată că aceste cheltuieli de judecată au fost solicitate și prin întâmpinarea depusă la termenul din 15.04.2009, cât și prin nota de cheltuieli depusă în termenul de pronunțare, astfel că în mod greșit instanța a reținut că aceste cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Intimata Comisia județeană H pentru stabilirea dreptului de proprietate a depus note scrise prin care lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului.
, în calitate de . al reclamantului, a depus un înscris prin care arată că nu a apelat la nici un avocat pentru promovarea acțiunii în justiție.
Reclamanții intimați au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului având în vedere că apelul nu a fost motivat în termen, și este lipsit de temei în drept.
Mai mult, la termenul din 17.06.2009 reprezentanta apelantului fiind prezentă la ședința publică nu a solicitat aceste cheltuieli de judecată ci doar a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, iar din considerentele sentinței rezultă că tribunalul a soluționat cauza pe această excepție și nu pe fond, astfel că nu este îndreptățit la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul Consiliul Local Dad epus întâmpinare prin care lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Curtea, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse, reține următoarele:
în calitate de reprezentantă a reclamantului a invocat faptul că nu a mandatat nici un avocat pentru a reprezenta interesele acestuia, motiv pentru care solicită instanței să oblige avocatul să depună contractul de asistență juridică.
Instanța nu a considerat necesar să dea curs acestei solicitări mai întâi că aceste critici trebuiau invocate pe calea apelului, la care .a nu a înțeles să recurgă, iar pe de altă parte, la dosar, fila 31 dosar de fond este depus mandatul dat de reclamantul însuși avocaților și.
În ceea ce privește excepția tardivității motivării apelului invocată de reclamanții intimați, instanța reține că în materia apelului legiuitorul nu a prevăzut ca și în cazul recursului o sancțiune expresă pentru nemotivarea în termen a apelului, situația în care acestea ar fi depuse mai târziu de prima zi ce înfățișare fiind reglementată de dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă.
În speță însă, motivele nu sunt depuse tardiv, deoarece la primul termen de judecată a fost lipsă de procedură cu intimata Comisia locală de fond funciar, iar reclamanții intimați prin apărător au depus o cerere de amânare.
La al doilea termen de judecată apelantul depune motivele de apel care sunt comunicate de instanță părților, acesta fiind de altfel și prima zi de înfățișare.
Pe fondul cauzei, apelul este fondat.
Acțiunea cu care a fost inițial investită instanța a fost o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, aspect ce rezultă cu claritate din cuprinsul acțiunii.
La termenul din 13 mai 2009 tribunalul lasă cauza în pronunțare, amânând pronunțarea pentru termenul din 20 mai 2009.
În termenul de pronunțare pârâtul prin reprezentant depune concluzii scrise prin care solicită respingerea precizării de acțiune ca tardiv formulată și ca inadmisibilă în forma inițială. Se menționează că se solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune nota de cheltuieli - fila 122 și factura fiscală - fila 123.
În același termen de pronunțare reclamanții depun note prin care solicită repunerea cauzei pe rol, față de care instanța redeschide dezbaterile.
După repunerea cauzei pe rol, reclamanții depun o precizare de acțiune, care în realitate este o completare de acțiune, în raport de care pârâtul invocă excepția necompetenței materiale, instanța rămânând în pronunțare pe această excepție.
Este adevărat că instanța nu a mai acordat încă o dată cuvântul părților și pe acțiunea inițial formulată, astfel că părțile puteau avea reprezentarea că instanța a rămas în pronunțare numai pe precizarea de acțiune.
Prin soluția pronunțată, instanța soluționează atât acțiunea așa cum a fost formulată și precizată inițial, cât și completarea de acțiune, în sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea întemeiată pe Legea nr. 10/2001 și declină competența de soluționare a completării de acțiune întemeiată pe legea fondului funciar.
Strict procedural, instanța fondului nu a respectat dispozițiile art. 132 raportat la art.165 Cod procedură civilă.
Mai întâi că "precizarea de acțiune" reprezintă o acțiune nouă, prin care se schimbă obiectul acțiunii inițiale și temeiul de drept.
În aceste condiții instanța trebuia să dispună disjungerea acestei cereri, formarea unui dosar nou și după citarea părților cu exemplarul de acțiune să pună în discuție competența materială a tribunalului în judecarea cauzei.
Cum aceste neregularități nu au fost relevate pe calea apelului, instanța nu este sesizată să verifice legalitatea și temeinicia sentinței sub acest aspect și întrucât nu sunt de ordine publică nici nu pot fi puse în discuție din oficiu de instanță.
Prin prezenta cale de atac pârâtul Primarul Municipiului Dai nvocat încălcarea de către instanță a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă cu privire la care instanța reține:
Dispozițiile mai sus menționate prevăd că partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pentru a fi incidente aceste dispoziții este necesar ca partea care a câștigat procesul să facă dovada efectuării unor cheltuieli de judecată și să solicite instanței obligarea părții "căzute în pretenții" la plata acestora.
Aceste condiții sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește acțiunea așa cum a fost formulată inițial a fost de respingere ca inadmisibilă, deoarece partea reclamantă nu a făcut dovada formulării notificării la Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu poate solicita măsuri reparatorii în temeiul acestei legi.
Cum nota de cheltuieli a fost depusă de către pârât la momentul la care instanța a rămas în pronunțare pe acțiunea inițială este evident că aceste cheltuieli sunt în legătură cu procesul derulat în temeiul Legii nr. 10/2001, partea neavând de unde să cunoască împrejurarea că dosarul va fi repus pe rol, ocazie cu care se va depune o nouă acțiune.
Având în vedere că partea pârâtă a făcut dovada cheltuielilor de judecată cu înscrisurile depuse și le-a cerut atât prin întâmpinare cât și prin concluziile scrise, dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă sunt incidente în cauză, motiv pentru care instanța de fond trebuia să acorde pârâtului cheltuielile de judecată dovedite.
Față de aceste considerente, constatând că în ceea ce privește cererea referitoare la cheltuielile de judecată, instanța de fond a omis să se pronunțe, apreciind greșit că "nu sunt cheltuieli de judecată", în temeiul art. 296 Cod procedură civilă se impune admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate numai sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă reclamanții să plătească pârâtului Primarul Municipiului D suma de 1785 lei cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariul avocațial.
(continuarea deciziei civile 5/A/2010)
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu au făcut obiect al apelului.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimații și - să plătească apelantului suma de 2142 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial - fila 49.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului D împotriva sentinței civile nr.161/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamanții să plătească pârâtului Primarul Municipiului D suma de 1785 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimații și - să plătească apelantului suma de 2142 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored.
8ex/20.01.2010
Jud.fond
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
