Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 16/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător - - - președinte secție
Grefier
Pe rol se află soluționarea contestației la titlu formulată de către contestatorii, și, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul asistat de avocat, și avocat pentru contestatorii -, și și, lipsind contestatorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea este motivată și scutită de taxă.
Instanța aduce la cunoștință avocatului contestatorilor că a fost transpusă cauza de la completul de fonduri la cel de recursuri.
Întrebat fiind, avocatul contestatorilor învederează că a formulat cererea în temeiul art.400 alin.2 Cod procedură civilă, fiind vorba despre o contestație la titlul executoriu reprezentat de decizia nr.189/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-. Precizează că nu o reprezintă și pe contestatoarea.
Avocatul intimatului depune la dosar concluzii scrise, împuternicirea avocațială și chitanța de onorariu avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru contestatorii -, și și solicită admiterea cererii și lămurirea întinderii obligației statuate prin decizia civilă nr.189/2009 a Curții de Apel, învederând că această contestația a fost pornită în cadrul executării silite în condițiile în care executorul judecătoresc a făcut mențiuni asupra solidarității debitorilor în achitarea cheltuielilor de judecată datorate creditorului. A considerat oportun ca instanța care a pronunțat această hotărâre să se pronunțe asupra caracterului divizibil al cheltuielilor în speță, respectiv dacă intimații sunt obligați la plata cheltuielilor de judecată în comun sau în solidar.
Susține că, întrucât instanța s-a pronunțat într-o acțiune succesorală, în care fiecare parte și-a exercitat dreptul pentru cota sa cu o valoare bine determinată, trebuia ca și executorul judecătoresc să aibă în vedere acest aspect.
Este de părere că pentru calculul cheltuielilor de judecată există titlul unde se regăsesc cotele pe care fiecare le-a pretins, iar în funcție de aceste cote trebuie să fie stabilite și cheltuielile de judecate care trebuie achitate de fiecare, potrivit interesului propriu. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea contestației formulate, învederând că solidaritatea a fost colectivă, toți debitorii locuiesc la aceeași adresă și au avut angajat același avocat și toți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că obligarea la cheltuieli se face în baza răspunderii civile delictuale, deoarece toți intimații i-au cauzat în comun un prejudiciu. Arată că executorul judecătoresc a acționat în mod corect când s-a îndreptat împotriva celorlalți debitori, întrucât există riscul insolvabilității unui codebitor-conform adresei pe care a depus-o atașată la concluziile scrise. Solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocatul contestatorilor arată că în speță nu este vorba despre o răspundere delictuală întrucât există un text legal specific, respectiv art.277 cod procedură civilă care reglementează modul de calcul al cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației la titlu de față reține:
Prin sentința civilă nr. 6952/2009 Judecătoria Sibiua admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sibiu și a declinat în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA - Secția civilă competența de soluționare a contestației la titlu formulată de contestatorii, -, și împotriva intimatului.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că potrivit art. 400 alin.2 Cod procedură civilă contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se va executa. În speță, hotărârea ce se execută este decizia civilă nr. 189/2009 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Față de aceste împrejurări, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Analizând contestația la titlu instanța reține următoarele:
Contestatorii au formulat pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub dosar nr-, o contestație la executare prin care au solicitat anularea actelor de executare întocmite de BEJ în dosar execuțional nr. 228/2009 susținând că este exagerat cuantumul cheltuielilor de executare, iar prin titlul executoriu nu s-a stabilit o obligație solidară de plată a cheltuielilor de judecată, astfel cum a apreciat executorul.
Constatând că sub cel de-al doilea aspect invocat de contestatori, cererea este în realitate contestație la titlu, instanța a disjuns această contestație la titlu și a dispus judecarea ei separată, fiind format dosarul nr- în care s-a invocat și admis excepția necompetenței materiale
În esență, în contestația la titlu contestatorii invocă inexistența, în cuprinsul titlului executoriu, a unei dispoziții vizând caracterul solidar al obligației debitorului.
Se susține că în materia cheltuielilor de judecată este de principiu regula potrivit căreia obligațiile sunt conjuncte și nu indivizibile sau solidare.
Solidaritatea cu privire la obligația de plată, chiar a unei sume reprezentând cheltuieli de judecată, nu poate exista decât în condițiile existenței unei convenții în acest sens sau a unei norme legale care să reglementeze acest aspect.
Celelalte aspecte invocate de contestatori referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare vizează contestația la executare și vor fi avute în vedere de către instanța care a fost sesizată cu judecarea acesteia, respectiv judecătoria.
Intimatul a depus, după înregistrarea dosarului pe rolul Curții de Apel, concluzii prin care solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Se susține că obligația contestatorilor este solidară, a fost recuperată numai suma de 18.000 lei de la debitoarea care de altfel a recunoscut că a avut o convenție cu ceilalți debitori și că împreună cu aceștia au chemat în judecată pe intimat în ceea ce se numește solidaritate activă. Având în vedere că acțiunea a fost respinsă, iar pârâții obligați la cheltuieli de judecată, este evident că aceștia răspund solidar pentru prejudiciul creat.
Obligarea la plata cheltuielilor de judecată se face în baza răspunderii civile delictuale, deoarece toți intimații prin fapta lor ilicită au cauzat în comun un prejudiciu, fiind în culpă procesuală. În conformitate cu art. 1003 cod civil când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ținute în solidar pentru despăgubire.
Contestația la titlu este întemeiată.
Astfel, prin decizia civilă nr. 189/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- pârâții, -, și au fost obligați să plătească reclamantului suma de 33.800 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În dispozitivul și considerentele deciziei menționate nu există nici o mențiune privind modalitatea în care aceste cheltuieli de judecată urmează a fi suportate de părți, ceea ce a determinat promovarea prezentei contestații la titlu, în condițiile în care executorul judecătoresc însărcinat cu punerea în executare a deciziei a emis somații prin care debitorii erau obligați în solidar la plata întregii sume, la care s-au adăugat cheltuieli de executare.
Temeiul în baza căruia contestatorii, în calitate de pârâți, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată este art. 274 Cod procedură civilă care reprezintă sediul general în materie.
Potrivit acestui text de lege, orice parte care a căzut în pretenții este obligată să suporte prejudiciul cauzat părții care a câștigat procesul.
În situația în care există o coparticipare activă sau pasivă, legiuitorul a prevăzut - art. 277 Cod procedură civilă - că aceștia vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Prin urmare, modalitatea efectivă de suportare a cheltuielilor de judecată este determinată după unul din cele două criterii: interesul sau felul raportului de drept dintre părți.
Instanța nu poate împărtăși punctul de vedere al intimatului potrivit căruia obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina contestatorilor este una solidară, în temeiul dispozițiilor art. 1003 Cod civil.
La obligațiile cu pluralitate de subiecte, divizibilitatea drepturilor și obligațiilor constituie regula în dreptul nostru civil, excepția de la această regulă constituind-o obligațiile solidare și obligațiile indivizibile.
Obligațiile solidare sunt reglementate de art. 1034-1056 Cod civil.
În speță se invocă existența unei solidarități pasive.
Art. 1039 Cod civil dispune că "obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, și că plata făcută de unul din debitori liberează și pe ceilalți față de creditor". Este și motivul pentru care s-a subliniat în literatura juridică că solidaritatea pasivă se înfățișează, pentru creditor, ca o adevărată garanție a executării creanței sale.
solidarității pasive sunt voința părților și legea.
Manifestarea de voință cu privire la solidaritatea pasivă poate fi cuprinsă în convenția părților sau într-un testament.
Trebuie subliniat că, întrucât solidaritatea este o excepție de la regula de drept comun a divizibilității datoriei, ea trebuie să fie stipulată expres, deoarece solidaritatea nu se prezumă (art. 1041 Cod civil).
În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei convenții în acest sens, astfel că instanța trebuie să verifice dacă solidaritatea nu provine din lege.
Codul civil prevede patru cazuri de solidaritate legală, respectiv cele reglementate de art. 1003 Cod civil, art. 1551 Cod civil, art. 918 alin.2 Cod civil și art. 1483 Cod civil.
Intimatul invocă cazul de solidaritate pasivă prevăzut de art. 1003 Cod civil.
Potrivit art. 1003 Cod civil cei care au cauzat, în comun, prin fapta lor ilicită, un prejudiciu, răspund solidar față de victimă.
Instanța apreciază că acest text de lege nu este incident în cauză.
Promovarea unei cereri în justiție nu poate fi calificată juridic ca fiind o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, iar culpa procesuală trebuie diferențiată de culpa delictuală, între acestea neputându-se pune un semn de egalitate.
Fapta ilicită, denumită în literatura de specialitate și delict civil, este definită ca orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, adică printr-o anumită manifestare exterioară a unei persoane s-a introdus în contextul relațiilor sociale un factor nepermis, prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv și s-au produs prejudicii unui drept subiectiv.
În cauză nu se poate vorbi de vreun factor nepermis, întrucât exercitarea dreptului de acces liber la justiție nu poate fi calificat ca "nepermis" sau "ilicit". Chiar dacă prin promovarea unei acțiunii în justiție una dintre părți efectuat cheltuieli de judecată, ceea ce i-a cauzat indiscutabil un prejudiciu material, nu se poate afirma că exercițiul acestui drept a cauzat un prejudiciu unui drept subiectiv.
Reținerea automată a dispozițiilor art. 1003 Cod civil ori de câte ori este vorba de o coparticipare procesuală ar denatura intenția legiuitorului și ar face inaplicabile dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art. 1003 Cod civil ar fi incidente dacă și raportul material dedus judecății ar fi guvernat de aceste dispoziții, întrucât art. 277 Cod procedură civilă se referă la "felul raportului de drept"dintre părți, ceea ce nu este cazul în speță, litigiul vizând recunoașterea calității de moștenitor a părților.
Întrucât nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor art. 1003 Cod civil și nici a celorlalte cazuri în care legea a prevăzut solidaritatea pasivă, iar solidaritatea este o excepție de la regulă, instanța apreciază că obligația de plată a cheltuielilor de judecată efectuate în litigiul derulat între părți este una divizibilă.
Cum dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă fac o aplicare a principiilor ce stau la baza acordării cheltuielilor de judecată: culpa procesuală și despăgubirea integrală a părții câștigătoare, nu se poate susține - așa cum au afirmat contestatorii prin avocat - că pârâții contestatori trebuie să suporte cheltuielile proporțional cu cota ce au revendicat-o din moștenire, deoarece nu au contribuit la cheltuielile efectuate de reclamant în raport cu aceste cote, ci în comun, manifestând același interes în promovarea acțiunii reconvenționale și în formularea apărărilor în cauză, astfel că cel mai echitabil în raport de interesul exercitat în cauză este ca pârâții să suporte în părți egale cheltuielile efectuate de reclamant.
În consecință, în temeiul art. 399, 400 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația formulată de contestatorii, -, împotriva intimatului și în consecință va lămuri întinderea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.189/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția civilă în dosar nr-, în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina pârâților reclamanți reconvenționali va fi suportată în părți egale.
Intimatul a solicitat cheltuieli de judecată, însă față de soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța constată că nu este îndreptățit la acestea, motiv pentru care nu le va acorda.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite contestația formulată de contestatorii, -, împotriva intimatului și în consecință:
Lămurește întinderea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.189/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția civilă în dosar nr-, în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina pârâților reclamanți reconvenționali va fi suportată în părți egale.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red/tehnored.
11ex/27.01.2010
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
