Speta Legea 10/2001. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 82/A/2009
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului, după repunerea pe rol, declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 144/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de reclamanta apelantă -.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 9 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă formulată de reclamanta - și înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului, prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
-anularea Dispoziției nr. 2184 emisă de Primarul Orașului și restituirea în natură a imobilului înscris în CF 2025, nr. top. 126, 127 sau în cazul în care aceasta nu este posibilă, să se acorde despăgubiri bănești.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a formulat notificare la data de 06.02.2002 prin executor judecătoresc, adresată Primăriei orașului, în termenul legal.
Dispoziția atacată nu este conformă realității deoarece terenul în litigiu care i-a fost luat reclamantei în anul 1983 de către Statul Român pentru construirea unei căi ferate, a lărgirii albiei râului Ampoi și construirea șoselei de ocolire a Orașului, se poate restitui în natură, lucrările de investiții realizându-se numai în parte.
Pârâta Primăria orașului a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției atacate deoarece reclamanta nu a demonstrat că, cota de 8/16 părți din CF 2025 a intrat în proprietatea statului și dacă acest teren a fost preluat de stat în vederea construirii unei căi ferate, notificarea trebuia adresată Regionalei De asemenea, petenta a afirmat incorect că, cele două numere top. 126, 127 sunt ocupate în prezent de șoseaua de centură a Orașului, din investigațiile primăriei rezultând că aceste imobile sunt deținute de moștenitorii proprietarilor de CF, care au și case pe acest teren.
Prin sentința civilă 144/2008, Tribunalul Albaa admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat dispoziția 2184/2007 emisă de Primarul Orașului și a dispus restituirea în natură către reclamantă a unei suprafețe de 767 mp din CF 2025, nr. top. 126 și 127, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul. Prin această sentință a fost respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri bănești pentru restul suprafeței de 1084 mp din imobilul în litigiu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, din imobilul în litigiu se poate restitui în natură o suprafață de 767 mp, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, restul de 1084 mp fiind ocupat de șoseaua de centură a orașului, o parte din podul peste râul Ampoi și lărgirea râului Ampoi.
Referitor la cererea reclamantei ca pentru restul suprafeței de teren care nu se poate restitui în natură să se acorde despăgubiri bănești, legea nouă nr. 247/2005 determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 și urm. din Hotărârea Guvernului României nr. 1095/2005, instituie noile proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor. Acest aspect a fost statuat și de Decizia nr. 52/2007 pronunțată în cadrul recursului în interesul legii conform căreia "Prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Ca atare, pretențiile reclamantei la plata despăgubirilor, în condițiile legii vechi, sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - solicitând schimbarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul obligării pârâtei să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1084 mp care nu se poate restitui în natură. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond, invocându-se în drept art. 296, 274 cod procedură civilă și Legea 10/2001.
În expunerea de motive s-a arătat că decizia 52/2007 pronunțată de ICCJ nu își găsește aplicabilitate în speță, întrucât se referă la dispoziții emise anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, or dispoziția atacată a fost emisă la data de 05.06.2007 și consideră că i se cuvine acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul care nu se poate restitui în natură.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariul expertului topograf, instanța trebuia să oblige pârâta la plata lor, ca o consecință a admiterii contestației.
Intimatul Primarul orașului a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește restituirea suprafeței de 1048 mp, s-a arătat că terenul nu se află în proprietatea Companiei Naționale de Drumuri și Poduri, fiind vorba de șoseaua națională și pod, astfel că emiterea unei noi dispoziții în echivalent bănesc o poate face persoana juridică în a cărei administrare sau proprietate se află terenul și în nici un caz Primarul Orașului.
Cu ocazia judecării apelului s-a depus procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, nr. 6091/22.08.2000 ( 29 - 31) privind drumul de exploatare încheiat între P C în calitate de investitor și F B - antreprenor generală, P C - subantreprenor în calitate de executant, copia contractului nr. 377/0-5/x/1992 și actele adiționale ( fila 50).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu în limitele efectului devolutiv al apelului, Curtea constată că prezentul apel este fondat parțial, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta:
Din raportul de expertiză întocmit de expertul în fața instanței de fond ( 61) și însușit de Consiliul Local prin hotărârea nr. 4/31.01.2008 ( 69) rezultă că suprafața totală a imobilului în litigiu a fost de 1851 mp; din această suprafață reclamanta folosește 767 mp, pe restul suprafeței de 1084 mp fiind construite șoseaua de centură a orașului, o parte din podul peste râul Ampoi și lărgirea râului Ampoi.
Așadar, expertul a arătat că suprafața totală a imobilului înscris în CF 2025, nr. top. 126 și 127 fost de 1851 mp, aceasta fiind suprafața reală a imobilului.
Conform extrasului de CF aflat la fila 62, reclamantei i se cuvine o cotă de 8/16 părți din acest imobil, corespunzător cotei antecesorilor ei și, adică o suprafață de 925,5 mp. Aceasta este suprafața de teren la care este îndreptățită reclamanta în calitate de moștenitoare a proprietarilor de CF înscriși sub B 7 și B 8. Din această suprafață, reclamanta folosește 767 mp ( parcelele hașurate pe planul de situație anexa 1 - fila 63), astfel că restul care nu poate fi restituit în natură este de 158,5 mp și nu de 1084 mp așa cum a reținut expertul, greșeală preluată ulterior de instanța de fond. Această suprafață de 1084 mp ar fi putut fi luată în discuție dacă reclamanta era îndreptățită la o cotă de 1/1 din imobilul înscris în CF 2025, ceea ce nu este real, reclamanta moștenind doar o cotă de 1/2, însă și această cotă se va aplica la suprafața de teren pe care expertul a identificat-o, respectiv 1851 mp, delimitată între punctele A-B-C-18-20-21-24-23-22, după care se va scădea suprafața de teren pe care reclamanta o folosește, 767 mp.
În ceea ce privește această suprafață, imposibil de restituit în natură, Curtea constată că nu este fondată excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-o pârâta numai în fața instanței de apel. Această porțiune din CF 2025 este afectată de șoseaua ocolitoare a orașului și de podul ce traversează râul Ampoi. Din contractul de execuție nr. 377/0-5/x/1992 și din procesul verbal de recepție a lucrărilor, rezultă că aceste obiective au fost construite la solicitarea Primăriei Orașului, din comisia de recepție făcând parte și fostul primar al orașului, ing.. De asemenea, din adresele 24621/8.10.2008 și nr. 8627/1.04.2009 ale R rezultă că: " în momentul de față, Drumul de exploatare nu se află în exploatarea A - Secția Regională de Drumuri și Poduri
Pe de altă parte, pârâta și-a formulat o apărare oscilantă de vreme ce în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond a susținut că terenul revendicat de reclamantă este deținut de moștenitorii proprietarilor de CF de la + 1-6 care au casa pe acest teren ( 16), aspect reținut și în dispoziția nr. 2184/2007 ( 7), pârâta respingând notificarea reclamantei cu motivarea că imobilele se află în proprietatea și folosința unor persoane de drept privat; așadar nu a susținut nici un moment că nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, nici chiar după efectuarea raportului de expertiză pe care și l-a însușit fără obiecțiuni.
În ceea ce privește modalitatea de despăgubire a reclamantei pentru această suprafață de teren se constată următoarele:
Tribunalul în mod corect a reținut că nu se aplică dispozițiile legii vechi, fiind vorba de o dispoziție emisă în anul 2007, deci după intrarea în vigoare a Legii 247/2005. Așadar, pretențiile reclamantei, respectiv obligarea la despăgubiri bănești în condițiile legii vechi, nu pot fi primite întrucât se aplică legea în vigoare la data emiterii dispoziției care se atacă; fiind vorba de o dispoziție emisă în anul 2007 sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Legii 247/2005 care determină regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 16 și urm. din cap. V, Titlul VII din Legea 247/2005.
Prin urmare, Curtea va admite apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 144/2008 pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga pârâtul Primarul orașului, ca în temeiul art. 26 din Legea 10/2001, să emită o nouă dispoziție prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv, în suprafață de 158,5 mp, înscris în CF 2025, nr. top. 126, 127.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond ( onorariu expert 400 lei) se constată că acesta este nefondat, întrucât Tribunalul în mod corect nu le-a acordat, ele nefiind solicitate de reclamantă nici prin cererea de chemare în judecată și nici cu ocazia dezbaterii cauzei în fond.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 296 cod pr. Civilă, Curtea a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul arătat și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pârâta intimată va fi obligată, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 1524 lei reprezentând onorariu avocat ( fila 73) și cheltuieli de transport.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 144/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtul Primarul Orașului să emită o nouă dispoziție prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv, în suprafață de 158,5 mp, înscris în CF 2025, nr. top. 126,127.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pârâta intimată să plătească reclamantei apelante suma de 1524 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
5 ex/12.05.2009
Jud. fond -
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu
