Speta Legea 10/2001. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.99/
Ședința publică din 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR cu sediul în Comuna,-, județul C - împotriva sentinței civile nr. 1505/C din 02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, domiciliat în B,-, -. D,. 63, domiciliată în B,-, -.3,. A,. 5,. 21, sector 6, și intimata pârâtă și PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, cu sediul în Comuna,-, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta pârâtă Comuna, reprezentată prin Primar, prin domnul, secretarul comunei, potrivit delegației de reprezentare nr. 1455/14.04.2009, pe care o depune la dosar, intimatul reclamant, personal, lipsind intimata reclamantă și intimata pârâtă Primăria Comunei prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că apelul formulat de pârâta Comuna prin Primar este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 51 din Legea nr. 10/2001 și se solicită judecata în lipsă, conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Întrebate fiind de instanță, părțile prezente, apelanta pârâtă prin reprezentat și intimatul reclamant -, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cererii sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra motivelor de apel.
Instanța, luând act de susținerile părților prezente, în sensul că nu mai sunt cererii prealabile sau probe, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Apelanta pârâtă prin reprezentat, având cuvântul, pune concluzii de admite a apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în scris, schimbarea în tot a sentinței apelate, și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, constatarea legalității și temeiniciei Dispoziție Primarului comunei. Arată că, reținerile instanței de fond sunt netemeinice întrucât din proba cu înscrisuri administrată, rezultă fără putință de tăgadă că imobilul solicitat de intimații reclamanți prin notificare nu a fost și nu este în patrimoniul comunei, ci în patrimoniul, societate în lichidare judiciară.
Intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 1505/C din 02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, ca fiind legală și temeinică și depune și note de ședință. Arată că, alături de sora sa prin acțiunea promovată pe rolul Tribunalului Constanța au solicitat a se constata nelegalitatea și netemeinicia Dispoziției nr. 32/20.02.2007 emisă de Comuna prin Primar, anularea dispoziției și obligarea apelantei la restituirea în natură a imobilului proprietatea acestora, compus din casă și teren intravilan în suprafață de 26.917,60. în sat, comuna. Precizează că, prima notificare a fost adresată Primăriei Comunei. Mai arată că, întrucât suprafața de 9000. din suprafața totală de 26.917,60. a fost înstrăinată, trage concluzia că această suprafață a aparținut Primăriei comunei, deci și restul suprafeței a fost în posesia Primăriei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pârâții Primăria Comunei prin Primar și Comuna prin Primar, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nelegalitatea și netemeinicia dispoziției nr.32/20.02.2007 iar, pe cale de consecință, să se dispună restituirea în natură a imobilului proprietatea reclamanților, compus din casă și teren intravilan în suprafață de 26.917,60 mp situat în satul, comuna, județul C, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că s-au adresat Primăriei Comunei cu notificarea nr.601/30.07.2001, înregistrată la pârâtă sub nr.1409/02.08.2001, în temeiul art.22. din Legea nr.10/201, solicitând restituirea în natură a imobilului compus din casă de locuit din 4 camere și 4 anexe gospodărești, precum și terenul intravilan aferent în suprafață de 26.917,60 mp, mp situat în satul, comuna, județul
Reclamanții au precizat că sunt îndreptățiți la restituirea în natură, fiind unici moștenitori ai autorului lor, decedat la data de 06.01.1951, care a dobândit proprietatea imobilului solicitat în baza actului de partaj autentificat sub nr.26921/06.12.1920 la Tribunalul Ilfov - Secția notariat, având la baza actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr.1113/07.09.1906 la Grefa Tribunalului Tulcea privind 3,5 ha teren și certificatul emis la 28.08.1909 de către Primăria Comunei, județul
La data de 02.03.2007, reclamanții au primit cu adresa nr.468/27.02.2007, dispoziția nr.32/20.02.2007 privind respingerea notificării formulate de aceștia cu motivarea că "imobilul solicitat nu este deținut de Primăria Comunei, județul C".
Această dispoziție este nelegală întrucât încalcă dispozițiile art.27-28 din Legea nr.10/2001, care prevăd că, în ipoteza în care imobilul solicitat de persoana îndreptățită, Primăria prin Primar are obligația de a cerceta cine este deținătorul actual al bunului, urmată de obligația de a informa despre aceasta pe persoana îndreptățită.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.27 și 28 din Legea nr.10/2001 art.1.Protocolul 1 CEDO; nu s-au solicitat probatorii.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În prealabil, s-a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, motivat că, de la data comunicării dispoziției - 02.03.2007 -, până la data introducerii acțiunii - 10.04.2007- au trecut mai mult de 30 de zile astfel cum prevede art.26 al.3. din Legea nr.10/2001.
De asemenea, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a comunei și a Primăriei Comunei, întrucât așa cum rezultă din Dispoziția Primarului comunei a cărei legalitate este contestată, imobilul solicitat de reclamanți nu este deținut de Primăria comunei și de asemenea nu se află în patrimoniul comunei.
Prin încheierea de ședință din 06.05.2008, instanța a admis excepția lipsei calității juridice a Primăriei Comunei și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comuna prin Primar și Primarul Comunei.
Prin sentința civilă nr. 1505/C din 02.12.2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Comuna prin primar și a anulat decizia nr. 32/20.02.2007 emisă de Primarul Comunei.
A fost obligată pârâta Comuna prin Primar să restituie în natură reclamanților terenul în suprafață de 3000 mp. și construcția situată pe acest teren, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert.
A fost respinsă cererea de restituire a suprafeței de 30.000 mp. teren, ca nefondată.
S-a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Primăria Comunei ca fiind introdusă împotriva unei entități lipsite de personalitate juridică.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții s-au legitimat ca succesori ai defunctei, conform certificatului de moștenitor nr. 170/3.07.1997 emis de.
Autoarea acestora (străbunica) a dobândit imobilul în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 13/28.08.1909, transcris sub nr. 1413/5.09.1909 în Registrul de la Grefa Tribunalului Județean C, bunul fiind stăpânit de autorul reclamanților până la data preluării lui de către stat, în baza Decretului nr. 83/1949.
S-a mai reținut că susținerea pârâtei Comuna, în sensul că nu deține acest bun nu poate fi reținută ca fondată, în condițiile în care după expropriere imobilul - teren și clădire - a fost ocupat de Gospodăria Agricolă de Stat, iar după constituirea (continuatoarea Gospodăriei Agricole de Stat), această societate a preluat în patrimoniul său numai 9880,95 mp. teren, diferența de 14.653,76 mp. în care se include și terenul de 3.000 mp. revendicat de reclamanți, rămânând la dispoziția Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 în vederea atribuirii persoanelor îndreptățite.
În condițiile în care terenul nu a fost atribuit conform Legii nr. 18/1991, persoanelor îndreptățite și nici nu figurează în patrimoniul s-a concluzionat că acesta face parte din patrimoniul Comunei, conform art. 31 din Legea nr. 18/1991, pârâta fiind obligată să restituie bunul în natură reclamanților, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta Comunacare a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice, sub următoarele aspecte:
1.Susținerile Comunei în sensul că bunul revendicat de reclamanți este deținut de, continuatorul fostului, au la bază registrul cadastral al localității și planul cadastral anexă la acesta întocmit în anul 1985 de Institutul de al județului C, unde la poziția "parcela 199" este menționat Sectorul de mecanizare al, continuatorul fostului.
2.Susținerea instanței de fond, în sensul că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 31 din Legea nr. 18/1991 sunt neîntemeiate, având în vedere că din certificatul nr. 2035/7.08.1996 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale invocat de instanță, rezultă că proprietatea autorului reclamanților a fost preluată de stat în anul 1949, iar aceasta a fost transmisă Gospodăriei Agricole de Stat, iar nu unei Cooperative Agricole de Producție.
La momentul lichidării, în anul 1992, Comunei i-au fost predate prin "Protocol" numai un apartament din Casa, sediul administrativ al și o hidrosferă.
Terenul în suprafață de 3000 mp și casa notificate de reclamanți nu figurează în acest "Protocol" și nu au fost deținute niciodată de pârâtă.
În dovedirea apelului, conform art. 296.pr.civ. s-a completat proba cu înscrisuri: raport explicativ privind activitatea Comisiei de lichidare a, declarație autentificată sub nr. 6707/17.06.1996, Hotărârea nr. 24/4.09.1996 emisă de Consiliul Județean C - Comisia Județeană de Aplicarea Legii nr. 112/1995.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâtei și întregul material probator se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001 se înscrie în încercarea legiuitorului român de a reglementa măsuri reparatorii cât mai complete și mai adecvate proprietarilor, foștilor proprietari sau după caz moștenitorilor acestora, deposedați abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Legiuitorul a fost preocupat să acopere pe cât posibil toate situațiile de preluare a imobilelor de către stat în perioada de referință, acordând prevalență restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv de către stat.
Legea nr. 10/2001, în Cap. III, reglementează pentru exercitarea dreptului de restituire a imobilelor preluate abuziv două etape, și anume: una necontencioasă, și alta contencioasă. Această lege, în art. 21 stabilește și părțile între care de desfășoară aceste procedurii, și anume: "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". Art. 20 stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite, prin dispoziție motivată a a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 precizează în art. 9.11. că sintagma "indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificația de o parte, că incidența legii este stabilităerga omnes, indiferent de calitatea deținătorului - și pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care stăpânea imobilul notificat la data intrării în vigoare a legii".
În speță se reține că dreptul de proprietate al reclamanților și calitatea lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 au fost corect reținute de prima instanță și nu sunt contestate în apel.
Referitor la calitatea Comunei de unitate deținătoare a imobilului notificat de reclamanți, compus din teren în suprafață de 3000 mp. și construcție cu destinație de locuință (în prezent degradată substanțial), se reține că prima instanță a dezlegat în mod judicios această problemă de drept în raport cu înscrisurile administrate în cauză și cu concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară.
Se reține că imobilul notificat fosta proprietate a autorului reclamanților -, după expropriere, în anul 1949, fost ocupat de Gospodăria Agricolă de Stat, aspecte ce rezultă din adresa nr. 2035/7 august 1996 emisă de Ministerul d e Interne - Direcția Județeană a Arhivelor Naționale și necontestată de părți (fila 40 - dosar fond).
În anul 1994 C la comanda Consiliului Județean C realizează planul topografic al fostului din cadrul privatizat sub numele, delimitându-se suprafața de 23740,71 mp. cu care se înscrie la poziția nr. 199, cvartal 19, posesor Din acest teren făceau parte și cei 3000 mp. notificați de reclamanți
În anul 1997 la comanda Consiliului Județean C în conformitate cu nr.HG 834/1991, C realizează planul topografic în vederea stabilirii terenurilor aflate în patrimoniul pentru obiectivul "Sector mecanizare și Sediul - fFrma nr. 17" din, comuna. Din suprafața totală de 23740 mp. a reținut și a întocmit documentația de proprietate numai pentru o suprafață de teren de 9086,95 mp. din care construită numai 924,75 mp. consemnată în Procesul-verbal de recepție a lucrărilor topografice, Proces-verbal de recepție din 14.05.1997 de predare a terenului, conform planului topografic între punctele 1,2,3,4,5,6,7,1 conform nr. 1018/1997.
Restul suprafeței de teren de 14653,75 mp. cu suprafața construită de 564,25 mp. în care se include suprafața de 3000 mp. și construcția revendicată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, ce au aparținut "Fermei nr. 17 ()" - sector mecanizare și sediu - a rămas părăsită, nefigurând nici în patrimoniul noii societăți comerciale și nici în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului (filele 128, 189, 204 - dosar fond).
De reținut este faptul că prin Hotărârea Comunei nr. 11/30.05.1997, Consiliul Local și-a dat acordul de principiu în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul folosit de - Sectorul mecanic - pentru o suprafață de numai 9086,95 mp. diferența de teren și construcții nefiind înregistrată în patrimoniul acestei societăți comerciale (filele 140-148 - dosar de fond).
Situația este confirmată și de lichidatorul judiciar al, terenul în suprafață de 14653,75 mp. și construcțiile în suprafață de 562,25 mp. în care se includ și bunurile notificate de reclamanți nu au fost incluse niciodată în patrimoniul acestei societății comerciale prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 2035/7.08.1996 (adresa nr. 77/17.11.2008 - fila 218-219,dosar fond).
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert și din schița anexă la expertiză rezultă că terenul de 3000 mp. și construcțiile revendicate se află în afara limitelor proprietății (fila 157-dosar fond), terenul nu figurează nici în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului - conform adresei nr. 1872/15.10.2008 a (fila 202-dosar fond).
În condițiile în care terenul în suprafață de 14653,75 mp. - în care se include și suprafața de 3000 mp. revendicată de reclamanți - nu a fost înscris în patrimoniul - succesoarea fostului - Sector Mecanic și nici în domeniul privat al statului, nefigurând în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului, bunul a rămas la dispoziția Comunei, constituind domeniul privat al unității administrativ teritoriale, conform art. 4 din Legea nr. 213/1998 coroborat cu art. 31 din Legea nr. 18/1991.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că în condițiile Legii nr. 18/1991, prin efectul legii, terenurile neatribuite intră în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.
În condițiile în care la data apariției Legii nr. 10/2001, bunurile notificate se aflau în domeniul privat al Comunei, și puteau fi restituite în natură, conform art. 9 din lege, în starea în care se aflau, în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtei să le restituie în natură reclamanților, astfel cum au fost identificate prin expertiza (filele 184,185 - dosar fond).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296.pr.civ. se va respinge apelul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR cu sediul în Comuna,-, județul C - împotriva sentinței civile nr. 1505/C din 02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B,-, -. D,. 63, domiciliată în B,-, -.3,. A,. 5,. 21, sector 6, și intimata pârâtă și PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, cu sediul în Comuna,-, județul C, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.dec.jud./11.05.2009
Tehnored.gref./6 ex./14.05.2009
Emis 4 com./15.05.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
