Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1283/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1283/R/2008
Ședința publică din 9 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 129 din 4 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, și pe pârâții, -, având ca obiect succesiune.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 2 iunie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.738/2.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic - al Judecătoriei Cluj -N, s-a respins acțiunea reclamanților și împotriva pârâților, -, și -, având ca obiect stabilire compunere masă succesorală și constatarea calității de moștenitori testamentari, luându-se act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin testamentul olograf întocmit în data de 20.II.1959, defunctul ( în realitate ) a instituit mai multe legate cu titlu de particular, asupra unor imobile naționalizate, care nu se aflau la acea dată în patrimoniul testatorului și anume: casa din C-N-, apartamentul nr. 23,--5 B, partea care formează proprietatea sa din casa părintească situată în Veche raionul Făgăraș, precum și din terenurile " arătură și fânaț " din Veche.
Având în vedere că la data testării, bunurile enumerate mai sus, nu se aflau în patrimoniul defunctului, instanța a apreciat că dispozițiile testamentare au fost instituite sub condiție suspensivă, aceea a restituirii, bunurilor naționalizate, condiție cuprinsă în conținutul testamentului prin cuvintele " scoatere de sub naționalizare " și " restituire " pe seama defunctului.
În plus, în privința imobilului din C-N, testamentul este și sub condiție rezolutorie, în sensul ca legatorii la data deschiderii succesiunii, să nu aibă drept de proprietate asupra vreunei case sau parte din casă, ori apartament.
Decesul defunctului survenind în 21.XI.1960, în virtutea dispozițiilor art. 651 Cod civil, îndeplinirea celor două condiții arătate, au fost analizate raportat la această dată.
Astfel, imobilul din C-N a trecut în proprietatea Statului Român prin naționalizare, în temeiul Decretului nr. 92/19950 și a făcut obiectul Legii nr. 112/1995, acordându-se despăgubiri bănești pârâtei, în calitate de moștenitoare legală a defunctului, prin Hotărârea nr. 415/22.IX.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea acestui act normativ.
Cum " scoaterea de sub naționalizare ", la care face referire testatorul, nu se produce de drept, fiind necesară în acest sens promovarea unor acțiuni, prin care legatorii reiau exercițiul dreptului de proprietate, drept pe care autorul lor, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 nu l-a pierdut niciodată, în condițiile în care imobilul în discuție a fost dobândit de Statul Român, fără titlu valabil.
Prin urmare, s-a apreciat că realizarea condiției suspensive, trebuie analizată de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14.II.2001.
Cum dintre legatorii instituiți prin testamentul olograf, mai erau în viață decedat în cursul derulării procesului ( 25.XI.2006 ), și decedată în 16.II.2001, s-a concluzionat că potrivit art. 925 Cod Civil, testamentul este caduc în întregime, iar obiectul legatelor nu se poate transmite moștenitorilor legatelor.
Mai mult, în privința imobilului din C-N s-a realizat și condiția rezolutorie, deoarece prin certificatul de moștenitor nr. 206/23.XII.2004, a fost inclusă în masa succesorală a defunctei, cota de 1/3 parte din imobilul casă cu terenul aferent, situată în Făgăraș-, dobândit prin cumpărare de defunctă.
Situația este identică și în privința defunctului, care avea în proprietate o garsonieră situată în localitatea Făgăraș, aspect ce rezultă din declarația acestuia.
Apelul reclamanților și a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 129/4.III.2008 pronunțată în dosarul cu același număr - a Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de reclamanți și că în mod corect s-a aplecat cu preponderență asupra imobilului din C-N, întrucât analiza întregului testament, duce la concluzia că reclamanții ar fi avut interes doar cu privire la acest imobil, raportat la calitatea lor delegatari cu titlu particular.
Referitor la cererea de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, chiar dacă instanța nu s-a pronunțat în mod direct asupra acesteia, a realizat implicit o statuare asupra cererii de repunere în termen, întrucât în caz contrar ar fi trebuit să pună în discuția părților excepția prescripției.
Apoi, interesul constatării compunerii masei succesorale după defunctul, nu se rezumă decât la imobilul care ar fi făcut obiectul legatului, în cazul în care acesta nu era caduc.
Or, instanța în mod corect a verificat și a analizat incidența condițiilor sub care testamentul a fost încheiat. Orice dispoziție testamentară făcută sub condiție suspensivă, cade când eredele sau legatarul a murit înaintea îndeplinirii condiției.
În cuprinsul testamentului, testatorul a legat valabilitatea testamentului de situația scoaterii de sub naționalizare și restituire a casei din C-N, a apartamentului din B și a pământului avut în Veche.
Având în vedere că până la data decesului lui, bunurile nu s-au reîntors în patrimoniul său, o eventuală analiză a îndeplinirii condiției suspensive, trebuia legată de intrarea în vigoare a dispozițiilor legilor de restituire, așa cum a procedat instanța de fond.
Pârâta, este adevărat că a solicitat în temeiul Legii nr. 112/1995 măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C-N,-, dovedindu-și îndreptățirea la obținerea unor astfel de despăgubiri, prin gradul de rudenie față de.
Același lucru ar fi putut să-l realizeze și reclamanții, lucru de care aceștia nu au uzitat. Apărarea acestora, că nu au avut cunoștință de acest testament, nu i-ar fi împiedicat să realizeze acest lucru. De altfel parte din urmașii legatarilor au beneficiat de procedura reconstituirii dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de, prin invocarea calității de moștenitori ai defunctului, bazată pe existența relației de rudenie și nu pe calitatea de moștenitori testamentari.
Astfel, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, în calitatea de moștenitoarea legală după părinții săi și după fratele mamei sale Dr..
Instanța de fond, a reținut corect existența caducității legatului față de moștenitori, întrucât fiecare dintre legatari a avut în proprietate la data analizării caducității testamentului, bunuri imobile, terenuri și construcții.
Numitul, în cuprinsul declarației sub semnătură privată dată în data de 09.VI.1996, a învederat că a avut un drept de proprietate asupra unei garsoniere, fără a mai beneficia asupra dispozițiilor testamentare.
Apărările apelanților, cum că ar fi știut la data redactării testamentului, că toți cei instituit ca legatori aveau bunuri imobile în proprietate și dacă ar fi dorit înlăturarea lor de la moștenire, ar fi omis pur și simplu numirea lor, fără stipularea unei condiții rezolutorii, nu poate fi primită, întrucât cunoștințele juridice ale testatorului pot fi greu puse la îndoială, testatorul având reprezentarea exactă asupra dispozițiilor sale testamentare.
Împotriva Deciziei pronunțată de Tribunal, reclamanții și au declarat recurs în termenul legal, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței atacate de reclamanți, în sensul admiterii acțiunii introductive, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivare se arată că instanța de apel, și-a nesocotit obligația legală de a motiva hotărârea, întrucât deși s-a invocat ca motiv de apel faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra terenului din hotarul comunei Veche și nici asupra cererii de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, Tribunalul nu a analizat aceste critici.
În acest mod, Tribunalul a omis faptul că potrivit testamentului, antecesorilor reclamanților le-ar fi revenit fiecăruia cota de parte din aceste terenuri, iar nu cota de 1/5 parte, cât i-a revenit în temeiul Legii nr. 18/1991, în calitate de moștenitoare legală a defunctului.
De asemenea, nemotivarea deciziei vizează și criticile aduse privind considerentele contradictorii folosite de prima instanță, în sensul că pentru pârâți data îndeplinirii condiției suspensive, este raportată la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, în timp ce pentru recurenți este raportată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Apoi, testamentul trebuia interpretat după voința reală a testatorului, în sensul de a produce efecte juridice, neputându-li-se imputa antecesorilor reclamanților, nesocotirea prevederilor art. 700 alin. 1 Cod civil, în condițiile în care pârâtele și au ascuns testamentul.
Totodată, consideră că și în privința acesteia din urmă, a operat condiția rezolutorie, deoarece a cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 apartamentul din- sector 2 B și fiecare legatar deținea încă din 1950, cota parte din casa din Veche.
Prin întâmpinare, intimatele și, au solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată ca recursul reclamanților este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Incidența dispoziției art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, vizând nemotivarea deciziei atacate, nu poate fi reținută, câtă vreme din contextul acestei decizii redat mai sus, rezultă cu prisosință care au fost considerentele pentru care apelul reclamanților a fost apreciat ca nefondat.
Deși este real faptul că prima instanță, s-a preocupat cu predilecție de imobilul situat în C-N- ( în privința căruia a operat neîndoielnic și condiția rezolutorie a testamentului ), reținându-se în finalul considerentelor, că întreg testamentul este caduc, deoarece antecesorii reclamanților au decedat, și conform dispoziției art. 925 cod civil obiectul legatelor nu se poate transmite moștenitorilor legatarilor, adică reclamanților, nu se poate susține că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor legatelor pretinse de reclamanți, inclusiv asupra terenurilor din Veche.
Apoi, data îndeplinirii condiției suspensive stipulată prin testamentul olograf, analizat de prima instanță, a fost examinată în mod unitar de această instanță, în privința tuturor legatelor, raportat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și nu a Legii nr. 112/1995.
Acest din urmă act normativ, a cărui domeniu de aplicare era limitat exclusiv la imobilele preluate cu titlu, restituirea în natură fiind condiționată de ocuparea spațiului locativ respectiv, în calitate de chiriaș, ori acesta să fie liber, este indiscutabil că nu putea constitui punct de reper al îndeplinirii condiției suspensive, deoarece în speță raportat la aceste exigențe, Legea nr. 112/1995, nu putea conduce la restituirea în natură a imobilului din C-
Împrejurarea că pârâta a beneficiat de prevederile Legii nr. 112/1995, acordându-i-se despăgubiri bănești pentru acest imobil, în calitate de moștenitoare legală ( și nu testamentară ) a defunctului, nu înseamnă că prima instanță a acordat eficiență juridică testamentului olograf caduc, considerând că în privința acestei pârâte, s-a împlinit condiția suspensivă stipulată în testament, la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995.
În condițiile în care caducitatea, ca instituție juridică, desemnează după cum se știe lipsa de eficacitate a unui act juridic, determinată de un eveniment independent de voință sau culpa părților, în cauza de față caducitatea fiind determinată de decesul antecesorilor reclamanților, apare cu evidență faptul că în virtutea prevederilor art. 925 Cod civil, a cărui incidentă a fost corect reținută de ambele instanțe, nu se mai pune problema transferului dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, ori aceea a repunerii antecesorilor în termenul legal de acceptare a succesiunii, prevăzut de art. 700 Cod civil.
În speță nefiind vorba de succesiuni succesive, valorificarea unui astfel de act, în privința căruia operează neîndoielnic caducitatea, direct în favoarea reclamanților, este exclusă.
Pe de altă parte, un act lipsit de orice efecte juridice în privința imobilelor în litigiu, constând în casa cu terenul aferent din C-N și terenurile din Veche, nu este de natură să înlăture de la succesiunea legală, acei moștenitori ai defunctului, care au înțeles să se prevaleze de dispozițiile cu caracter reparator ale Legii nr. 18/1991, ori ale Legii nr. 112/1995, neexistând nici un impediment pentru reclamanți, să urmeze aceeași procedură instituită de actele normative amintite.
Pe cale de consecință, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va resinge ca nefondat recursul reclamanților, care fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligați în solidar, să plătească intimatei, suma de 1.504,50 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 129 din 04.III.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. -, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți în solidar să plătească intimatei suma de 1.504,50 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. 2EX/16.06.2008
JUD.FOND..
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
