Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 173/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 173/2010-
Ședința publică din 28.01.2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în O,- A, - 28,. 10, județul B, în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul în O,-,. B,. 25, județul B, împotriva deciziei civile nr. 230/R din 10 februarie 2009, pronunțată de Curtea de apel Oradea, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul personal, reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 24 din data de 21.07.2009, eliberată de Baroul Bihor - Cabinet Individual și reprezentantul intiamtului, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 475/02.11.2009, eliberată de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei după care:
Reprezentantul contestatorului depune la dosar, în copie, cererea formulată de contestator pentru comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de recurs, adresa emisă de executorul judecătoresc în dosar execuțional nr. 79/22.12.2009, precum și procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 20.11.2009, înscrisuri din care rezultă că executarea silită nu era finalizată la data înregistrării contestației în anulare și nu este nici în prezent. Arată că, prezenta contestației în anulare este formulată în termenul legal, se poate formula contestație în anulare în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sau, până la finalizarea executării silite, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului invocată de reprezentantul intimatului.
Reprezentantul intimatului arată că executarea silită a fost finalizată în data de 20.11.2009, sens în care depune la dosar procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 20.11.2009. Solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului conform dispozițiilor art. 319(2) Cod procedură civilă, având în vedere că decizia contestată a fost pusă în executare de către intimat, iar prin înscrierea în CF a dobândit un drept opozabil erga omnes.
Instanța unește excepția de inadmisibilitate a recursului cu fondul contestației în anulare și acordă cuvântul părților asupra acestora.
Reprezentantul contestatorului solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului ca neîntemeiată, admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată. Invocă dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, arătând că hotărârea recurată este rezultatul unor greșeli materiale din partea Curții de Apel Oradea care nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs. Nu s-au avut în vedere probele administrate în cauză, nu s-au analizat excepțiile invocate, respectiv, lipsa calităților procesuale active și pasive ale părților cu privire la terenurile extravilane ce nu se aflau în posesia și proprietatea defunctului la data decesului, și nici cea prescripției dreptului de a readuce eventuala lor contravaloare la masa de împărțit. Dacă s-ar fi acceptat ideea înstrăinării terenurilor înainte de deschiderea succesiunii, era necesar a se introduce în cauză dobânditorii acestora. Partajarea s-a făcut după 10 ani de la data decesului tatălui contestatorului. În mod greșit instanța de apel a respins cererea de refacere sau completare la raportul de expertiză topo, a cărui nulitate a invocat-o întrucât expertul topo nu s-a deplasat la fața locului și nici nu a citat părțile. Arată că, contestatorului i-au fost atribuite terenuri extravilane care au fost înstrăinate, a invocat dispozițiile art. 741 Cod civil. Contestatorul a fost cel care l-a îngrijit pe defunct, l-a înmormântat, intimatul fiind nepot de fiu, nu l- ajutat niciodată pe defunct.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației în anulare, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu sunt întrunite condițiile legal prevăzute de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, se încearcă rejudecarea recursului. Apreciază că instanțele de recurs și cea de apel au analizat toate motivele invocate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 873 din 13 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 871/R/2006, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului și în consecință: s-a stabilit că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, decedat la data de 26.02.1998, se compune din următoarele bunuri: casa, curte, grădină și livadă identificate cu nr. top 38/11, 41/2 și 42 din nr. 266; cota de 749/3075 părți din imobil cu nr. top. 496; cota de 3200/15.006 părți din nr. top. 500; cota de 166/906 părți din nr. top. 501; cota de 1721/12.877 părți din nr. top. 502; cota de 2919/6488 părți din nr. top. 724; cota de 2314/19.333 părți din nr. top. 806; cota de 132/1677 părți din nr. top. 807; cota de 106/176 părți din nr. top. 808; cota de 967/2759 părți din nr. top. 809, imobile înscrise în nr. 44, 109, 483 și 357, împreună cu o vacă în valoare de 1.500.000 lei, la nivelul anului 1998; s-a constatat că vocație succesorală la moștenirea defunctului au reclamantul, în calitate de nepot de fiu predecedat și pârâtul în calitate de fiu, în cota de câte 1/2 parte fiecare; s-a dispus partajarea bunurilor ce compun masa succesorală prin formarea a două loturi și s-a atribuit reclamantului lotul compus din imobilul casă și teren cu nr. top. 38/11, 41/2 și 42, înscrise în nr. 266, în valoare de 6.476,50 RON, iar pârâtului lotul compus din imobilele situate în extravilan, înscrise în nr. 44, 109, 357 și 483 în valoare de 5.454,75 lei, împreună cu o vacă în valoare de 1.500.000 lei la nivelul anului 1998, fiind obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 510,87 RON, cu titlu de sultă din bunurile imobile, iar pârâtul să plătească reclamantului suma de 750.000 ROL la nivelul anului 1998, J din prețul vacii vândute.
Totodată, s-a dispus întabularea dreptului în cartea funciară și au fost respinse capetele de cerere din acțiunea reclamantului privind includerea în masa succesorală a imobilului nr. top. 934/24 și a bunurilor mobile, precum și cererea reconvențională formulată și completată de reclamantul reconvențional, și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.965 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a constatat din raportul de expertiză în construcții întocmit de expertul, că pe parcelele cu nr. top. 38/11, 41/2 și 42 din nr. 266 există una casă de locuit, clădire anexă, șopron, grajd, fântână, a căror valoare de circulație s-a stabilit la 976,5 RON, iar prin raportul de expertiză topografică întocmită de expertul, au fost identificate atât terenurile situate în intravilan, cât și cele din extravilan, cu denumirea locală și suprafețele acestora, menționându-se că terenurile situate în postata "Dealul de " - " ", identificate nr. top. 496, 500, 501 și 502, au fost vândute de pârâtul în anul 1998, împreună cu gorunii ce se aflau pe acesta, iar terenul situat în postata "La biserică", ce corespunde nr. top. 724 fost vândut de același pârât în anul 2000, numitului.
Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța de fond a reținut ca ele sunt confuze în ce privește denumirea locală a terenurilor extravilane și în privința persoanei ce a înstrăinat aceste terenuri, însă din constatările expertului topograf a rezultat că terenurile extravilane respective au fost înstrăinate de pârâtul în anul 1998 și respectiv 2000, și numai parcela cu nr. top. 934/24 din nr. 310 ar fi fost înstrăinată de tatăl pârâtului.
Cu privire la bunurile mobile ce ar compune masa succesorală, indicate prin cererea reconvențională și completarea acesteia, prima instanță a considerat că nu există nici o probă care să confirme că pârâtul ar fi cheltuit sumele de bani respective pentru a-l îngriji pe defunct pe durata cât acesta ar fi fost bolnav, martorii declarând că defunctul a fost pensionar și a dispus de venituri bănești în vederea tratării sale, iar pentru înmormântarea lui a fost încasat de pârât ajutor de deces. De asemenea, s-a apreciat că nu există vreo dovadă a existenței celorlalte bunuri mobile, în afara recunoașterii pârâtului la interogator că a existat o vacă pe care a vândut-o cu suma de 1.500.000 în anul 1998.
În consecință instanța a apreciat întemeiată numai în parte acțiunea reclamantului, și a admis-o ca atare, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 278 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul și a fost schimbată în parte sentința primei instanțe, în sensul că, s-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului, decedat la data de 26.02.1998, se compune din următoarele bunuri: imobilul cu nr. top. 38/11, 41/2 și 42 înscrise în nr. 266, în natură casă și teren aferent în suprafață de 2.252 mp.; cota de 1/4 părți din imobilul cu nr. top. 954/3, înscris în nr. 357, în natură teren în suprafață de 1.079 mp.; cota de 1/8 părți din imobilele cu nr. top. 132, 496, 497, 498, 499, 500, 501 și 502, înscrise în nr. 44, în natură teren în suprafață de 4.419 mp. cota de 1/3 părți din imobilul cu nr. top. 724 înscris în nr. 109, în natură teren în suprafață de 2.162 mp. împreună cu o vacă în valoare de 1.500.000 ROL la nivelul anului 1998; s-a dispus partajarea masei succesorale prin formarea și atribuirea loturilor în natură, după cum urmează: Lotul I - compus din imobilul cu nr. top. 38/11, 41/2 și 42 înscrise în nr. 266, în natură casă și teren în valoare de 6.476 lei, ce s-a atribuit reclamantului-intimat; Lotul II - compus din cota de 1/4 părți din imobilul cu nr. top. 954/3, înscris în nr. 357; cota de 1/8 părți din imobilele cu nr. top. 132, 496, 497, 498, 499, 500, 501 și 502, înscrise în nr. 44, cota de 1/3 părți din imobilul cu nr. top. 724 înscris în nr. 109, imobile în valoare de 3.710 lei, împreună cu o vacă în valoare de 1.500.000 ROL la nivelul anului 1998, ce s-a atribuit pârâtului apelant; reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 1.383 lei cu titlu de sultă din bunurile imobile; a fost respinsă cererea de includere în masa succesorală a terenului înscris în nr. 483; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a fost obligat intimatul să plătească apelantului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut după cum urmează:
Potrivit certificatului de deces seria - nr. -, numitul a decedat la data de 26.02.1998 în O, iar conform actelor de stare civilă depuse la dosar au calitatea de moștenitori ai defunctului, reclamantul intimat, în calitate de nepot de fiu predecedat, și apelantul pârât, în calitate de fiu, în cota de câte 1/2 parte fiecare.
Instanța de apel reține că potrivit copiei nr. 266, imobilul cu nr. top. 38/11, 41/2 și 42, în natură casă și teren aferent în suprafață de 2.252 mp. a constituit proprietatea defunctului, valoarea acestui imobil fiind de 6.476 lei, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză în construcții efectuat în cauza de expertul și a raportului de expertiza topografică efectuat de expertul.
Conform copiei nr. 357, defunctul deținea în proprietate cota de 1/4 părți din imobilul cu nr. top. 954/3, ce în natură reprezintă teren în suprafață de 1.079 mp. (fiind întabulat sub B 5).
Acest teren poartă denumirea locala "", potrivit constatărilor făcute de expertul topograf, însa eronat a stabilit expertul că defunctul deține în proprietate o suprafață de 1.781 mp. din imobilul cu nr. top. 954/3, și nu 1.079 mp. cum rezultă din cartea funciara. Calculând valoarea terenului conform evaluării expertului (respectiv de 1500 lei/60 ari), rezultă că suprafața de 1.079 mp. teren cu nr. top. 954/3 are o valoare de 269,75 lei.
Mai constată instanța că defunctul este întabulat în nr. 44 asupra cotei de 1/8 părți din imobilele cu nr. top. 132, 496, 497, 498, 499, 500, 501 si 502, ce în natură reprezintă teren în suprafață de 4.419 mp. Acest teren poartă denumirea locala "Dealu de - ", potrivit concluziilor raportului de expertiza topografică întocmit de expertul, care a constatat că în fapt defunctul a folosit o suprafață mai mare, respectiv 5.836 mp. și că terenul a fost vândut de către pârâtul - apelant. Cu privire la acest teren, instanța de apel reține că în baza contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 13.03.1999, deci după moartea antecesorului său, apelantul pârât s-a obligat să-l înstrăineze numitului, în schimbul prețului de 450 lei, ce i-a fost achitat integral.
Numitul, audiat în cauză în calitate de martor, a arătat că a cumpărat terenul, care în realitate avea o suprafață de 42 ari, în anul 1999 de la pârâtul apelant și tatăl acestuia. Împrejurarea că apelantul pârât a fost cel care a încheiat actul sub semnătură privată și nu tatăl acestuia, rezultă și din declarația martorei, audiată la instanța de fond.
În condițiile în care contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată (ce are valoarea unui antecontract) a fost încheiat în anul 1999, la un an după moartea defunctului, instanța de apel a apreciat că acest teren trebuie inclus în masa succesorală, existând în patrimoniul defunctului la data decesului.
De asemenea, a apreciat că trebuie inclusă în masa succesorală suprafața de 4.419 mp. teren cu nr. top. 132, 496, 497, 498, 499, 500, 501 și 502, înscris în nr. 44, asupra căruia defunctul este întabulat în cartea funciară, și nu suprafața de 5.836 mp. așa cum a procedat prima instanță. Calculând valoarea terenului conform evaluării expertului (respectiv de 2500 - 3000 lei/55-60 ari), și a gorunilor existenți pe teren, rezultă o valoare totală de 2.500 lei.
Potrivit copiei nr. 109, cota de 1/3 părți din imobilul cu nr. top. 724, ce în natură reprezintă teren în suprafață de 2.162 mp. a constituit proprietatea numitei, nascută, care a fost soția defunctului. Acest teren poarta denumirea locală "La ", potrivit constatărilor făcute de expertul topograf, care a reținut că defunctul a folosit o suprafață de 2.919 mp. și că terenul a fost vândut de pârâtul în anul 2000 către numitul.
Împrejurarea că pârâtul apelant a fost cel care a înstrăinat terenul rezultă și din declarația numitului, acesta relatând că a cumpărat de la pârât o suprafață de 22 ari teren extravilan cu denumirea "La ". Terenul în suprafață de 2.162 mp. trebuie deci inclus în masa succesorală, valoarea lui, împreună cu răchițele de pe acesta fiind de 940 lei.
Sunt apreciate ca nefondate așadar susținerile apelantului în sensul că terenurile cu denumirea "Dealu de " și "La " ar fi fost înstrăinate de antecesorul său în timpul vieții acestuia, apelantul fiind cel care a încheiat contracte de vânzare - cumpărare sub semnătură privată cu privire la aceste terenuri, tot el încasând și prețul acestora. Terenurile existând în patrimoniul defunctului la data decesului, se impune includerea acestora în masa succesorală.
Tot nefondată a fost apreciată și critica apelantului în sensul că persoanele care folosesc în prezent terenurile trebuiau introduse în cauză, întrucât aceste persoane nu au calitate procesuală pasivă în procesul privind succesiunea defunctului și partajarea masei succesorale, de împrejurarea că unul din moștenitori a încheiat contracte de vânzare cumpărare sub semnătură privată cu privire la bunurile aflate în indiviziune, urmând a se ține seamă la atribuirea bunurilor.
Mai reține instanța de apel că numita, născută, soția defunctului, a mai deținut în proprietate și imobilul cu nr. top. 934/24 înscris în nr. 310, ce poartă denumirea locală "La ", însă acest teren a fost înstrăinat de defunctul, acesta încasând prețul, așa cum rezultă din probele administrate în cauză și în mod corect prima instanță nu l-a inclus în masa succesorală, în sarcina moștenitorilor rămânând obligația de a încheia în viitor contractul în formă autentică.
În ceea ce privește terenul înscris în nr. 483 cu nr. top. 806, 807, 808 și 809, ce poartă denumirea locală "La ", tribunalul a constatat că asupra acestuia defunctul nu figurează întabulat în cartea funciară și nici nu s-a făcut dovada că acesta ar fi dobândit dreptul de proprietate prin unul din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de Codul civil. În consecință, acest teren nu trebuia inclus în masa succesorală, întrucât nu constituia proprietatea defunctului.
Față de cele de mai, instanța de apel a reținut că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din bunurile indicate în dispozitivul deciziei.
În ce privește partajul masei succesorale, având în vedere că apelantul a încheiat contracte de vânzare - cumpărare sub semnătură privată cu privire la terenurile situate în extravilan și a încasat prețul acestora, ținând seama de dispozițiile art. 741 cod civil și art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, pentru apărarea drepturilor terților dobânditori, acestea au fost atribuite apelantului pârât, în sarcina lui existând obligația de a încheia contractele autentice cu privire la aceste terenuri, fiind atribuită intimatului casa de locuit și terenul aferent.
Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate susținerile apelantului în sensul că toate criteriile de atribuire în natură a construcției și terenului intravilan prevăzute de art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă sunt în favoarea sa. Astfel apelantul nu a efectuat nici un fel de reparații sau investiții la imobilul casă de locuit și nu a lucrat grădina aferentă, așa cum susține, imobilul rămânând în paragină după moartea tatălui său. Aceste aspecte rezultă din declarația martorului, propus de apelant, precum și din concluziile raportului de expertiză în construcții, efectuat în cauză de expertul, care a arătat că toate clădirile au o stare avansată de degradare, existând zone în care se autodemolează.
În condițiile în care cotele ce se cuvin părților din masa succesorală sunt egale, nici una din părți nu a efectuat reparații sau investiții la imobilul construcție și nu a utilizat acest bun, nici una nu are domiciliul în localitatea respectivă, iar apelantul a înstrăinat și încasat prețul terenurilor extravilane, pentru a se putea efectua partajul în natură, tribunalul a apreciat că se impune a se atribui intimatului construcția și terenul aferent, iar în scopul egalizării loturilor a fost obligat intimatul reclamant să plătească pârâtului apelant suma de 1.383 lei cu titlu de sultă din bunurile imobile.
În ceea ce privește critica formulată de apelant referitor la lipsa încheierii prevăzută de art. 673 ind. 6 Cod procedură civilă, s-a reținut că această încheiere nu este obligatorie.
Au fost apreciate nefondate criticile apelantului și în ce privește cheltuielile de judecată, acesta fiind obligat de prima instanță la cheltuieli numai proporțional cu cota sa parte, ținându-se seama de dubla calitate a părților în procesul de partaj.
Față de cele de mai, apelul a fost admis potrivit dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii apelului și păstrarea sentinței civile nr. 873/2007 a Judecătoriei Beiuș, iar în subsidiar, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiași decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs și pârâtul reclamant reconvențional, solicitând în principal casarea acesteia, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea deciziei și admiterea în totalitate a apelului, în sensul schimbării în parte a hotărârii instanței de fond.
Prin decizia civilă nr. 230 din 10.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Oradeaa respins ca nefondate recursurile civile declarate de reclamantul pârât reconvențional și de pârâtul reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr. 278 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată la 12 august 1998 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamantul a solicitat a se constata nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. 218/1991, încheiat între defunctul senior și pârâtul junior, având ca obiect imobilele înscrise în nr. 266, cu nr. top. 38/11, 41/2 și 42, se constata masa succesorală rămasă în urma defunctului, care se compune din imobilele descrise mai, precum și suprafața de 2,29 hectare teren extravilan, a stabili calitatea de moștenitori a părților, care au vocație succesorală în cote egale de câte 1/2 fiecare și a dispune partajarea bunurilor.
Prin sentința civilă nr. 7780/1998 Judecătoria Oradeaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș, care, prin sentința civilă nr. 1714 din 29 iunie 2001 respins acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității contractului de donație și a suspendat capătul de cerere privind stabilirea masei succesorale, până la rămânerea definitivă a primului capăt de cerere.
Prin decizia civilă nr. 941 din 20 noiembrie 2001, Tribunalul Bihor, admițând apelul declarat de către reclamant, a schimbat în tot sentința de mai, în sensul că a constatat nulitatea contractului de donație și a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, precum și continuarea judecății cu privire la capetele de cerere vizând succesiunea rămasă în urma defunctului, decedat la 26 februarie 1998, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 362 din 25 martie 2002 Curții de Apel Oradea.
În rejudecarea acestor capete de cerere, în dosar nr. 2754/1998 al Judecătoriei Beiuș, pârâtul junior a formulat acțiune reconvențională, prin care a solicitat a se constata că, în urma defunctului său tată, a rămas un pasiv succesoral în valoare de 600.000 lei la nivelul anului 1995 și la valoarea de 5.000.000 lei (vechi) la nivelul anului 1998, și a se dispune obligarea pârâtului reconvențional la plata cotei de 1/2 parte din aceasta, sumă ce reprezintă contravaloarea întreținerii prestată de el în ultimii trei ani pe seama defunctului.
Prin sentința civilă nr. 342 din 14 martie 2003, Judecătoria Beiușa admis în parte ambele acțiuni, a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din imobilele înscrise în nr. 266, cât și din suma de 1.500.000 lei - contravaloarea unei vaci vândute, a stabilit vocația succesorală a părților, pasivul succesoral în sumă de 7.400.000 lei, a transpus cauza, după definitivare, la notar în vederea eliberării certificatului de moștenitor și a suspendat soluționarea capătului de cerere cu privire la partaj.
Prin decizia civilă nr. 224 din 28 martie 2006, Tribunalul Bihor, admițând ambele apeluri, a desființat sentința de mai și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, pentru soluționarea pe fond a tuturor capetelor de cerere și pentru a pune în discuție efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenurilor solicitate, pentru a fi incluse în masa succesorală.
În fața instanței de rejudecare, la fila 59 din dosar, reclamantul reconvențional a depus la data de 7 februarie 2007, o completare la acțiunea reconvențională, prin care a solicitat a fi excluse din masa succesorală imobilele situate în extravilan sau contravaloarea acestora, și a-i fi atribuite lui imobilele situate în intravilan, cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare.
Prin sentința civilă nr. 873 din 13 iunie 2007, Judecătoria Beiușa admis în parte acțiunea principală și a respins acțiunea reconvențională, respingând totodată și excepțiile invocate de pârât, referitoare la lipsa calității procesuale a părților privind compunerea masei succesorale și a prescripției dreptului la acțiune referitoare la plata contravalorii terenurilor extravilane, sentință ce a fost modificată în parte de către instanța de apel, prin decizia recurată.
În considerentele deciziei civile nr. 278 din 6 mai 2008 Tribunalului Bihor, se face într-adevăr mențiunea că, se "constată că apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente ", însă, din întreaga motivare a soluției pronunțate, cât și din dispozitivul și minuta olografă a deciziei, rezultă că apelul declarat de către pârât a fost admis în parte, instanța dezvoltând pe larg argumentele care au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii, astfel că, instanța de recurs apreciază că este vorba de o eroare materială strecurată doar în considerentele deciziei, eroare care însă, prin ea însăși nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii.
Nici lipsa încheierii interlocutorii prevăzută de art. 673 indice 6 Cod procedură civilă nu este de natură să atragă această sancțiune, textul de lege mai evocat neprevăzând obligativitatea acesteia, lăsând la aprecierea instanței darea unei asemenea încheieri, atunci când consideră că este necesar ca judecata să se desfășoare în două etape, motiv pentru care, în mod corect instanța de apel a apreciat ca nefondată această critică invocată de către pârâtul reclamant reconvențional.
De asemenea, sunt nefondate și criticile referitoare la nepronunțarea instanței asupra cererii reconvenționale, cerere care a avut ca obiect, așa cum s-a arătat mai, constatarea pasivului succesoral rămas în urma defunctului, precizările din completarea la acțiunea reconvențională constituind de fapt poziția pârâtului față de acțiunea principală care avea ca obiect aceste capete de cerere.
Cu privire la pasivul succesoral, este de relevat că prin motivele de apel, reclamantul reconvențional nu a formulat critici vizând această cerere, apelantul solicitând doar a fi excluse din masa succesorală imobilele extravilane, a-i fi atribuit lui imobilul situat în intravilan și a fi recalculate cheltuielile de judecată stabilite de instanța de fond.
În această situație, instanța de apel nu a mai analizat capătul de cerere vizând pasivul succesoral, criticile fiind invocate doar în recurs, ceea ce este inadmisibil.
De altfel, suma solicitată de către pârâtul recurent cu titlu de cheltuieli de întreținere nici nu poate fi inclusă în pasivul succesoral, câtă vreme acesta avea obligația legală de întreținere față de tatăl său, potrivit art. 89 lit. "b" Codul familiei.
În ceea ce privește fondul cauzei, este de relevat că, în afară de imobilul situat în intravilan, care nu comportă discuții, reclamantul principal a solicitat a se include în masa succesorală și suprafața de 2,29 hectare teren extravilan, terenuri care nu au fost individualizate de către acesta, depunând inițial doar adeverința nr. 717/1998 emisă de Consiliul Local, din care reiese că defunctul figura în evidențele registrului agricol cu suprafața de teren arătată mai, din care 1,46 hectare teren arabil, 0,55 hectare fâneață, 0,06 hectare curți și clădiri și 0,22 hectare alte terenuri.
În fața instanței de fond s-a efectuat o expertiză topografică de către expertul, prin care s-au identificat terenurile proprietatea antecesorului părților, însă colile de carte funciară au fost depuse doar în dosarul instanței de apel.
Ca urmare a admiterii apelului, Tribunalul Bihora reținut în masa succesorală rămasă în urma defunctului doar acele terenuri extravilane pentru care s-au depus colile de carte funciară în care era înscris dreptul de proprietate al defunctului, excluzând imobilul înscris în nr. 483, ce poartă denumirea locală "La ", reținut de prima instanță.
Asupra acestui imobil, antecesorul părților nu a avut nici un drept de proprietate, iar cererea reclamantului recurent, de a se stabili dreptul de proprietate asupra acestuia cu titlu de uzucapiune este inadmisibilă, câtă vreme în cauză nu au fost introduși proprietarii tabulari sau succesorii acestora, iar pe de altă parte instanța de fond nu a fost investită să soluționeze acest capăt de cerere, formulat pentru prima oară în recurs, critica aceasta fiind nefondată.
La interogatoriul luat în fața instanței de fond (fila 33 - dosar nr. 2754/1998) pârâtul junior a recunoscut că defunctul a avut teren în extravilan, în două locuri, în suprafață de circa 3.000 mp. dar contestă că el ar fi înstrăinat vreo suprafață, toate terenurile fiind vândute de către tatăl său, susțineri pe care nu le-a dovedit, deși sarcina probațiunii îi revenea lui, potrivit art. 1161 Cod civil.
Dimpotrivă, așa cum corect a reținut instanța de apel din depoziția martorei (fila 35 - dosar nr. 3607/2003 al Tribunalului Bihor ), pârâtul reclamant reconvențional este cel care a vândut toate terenurile avute de tatăl său, mai puțin casa și grădina, la numiții și.
În cauză au fost audiați în calitate de martori numiții și, care au confirmat împrejurarea că au cumpărat teren de la pârâtul recurent.
Terenurile cu privire la care s-a făcut dovada că au constituit proprietatea tabulară a defunctului, existente în patrimoniul acestuia la data decesului și înstrăinate de către pârâtul recurent după această dată, în mod corect au fost incluse în masa succesorală și atribuite acestuia, el fiind cel care a încasat contravaloarea lor.
În mod greșit se susține de către recurent că trebuiau introduși în cauză cumpărătorii terenurilor, câtă vreme contractele de vânzare - cumpărare nu au fost autentificate și dreptul de proprietate al dobânditorilor nu a fost înscris în coala funciară, această obligație nu subzistă.
Este nefondată și critica referitoare la prescripția dreptului la acțiune, invocată de pârâtul recurent.
Reclamantul a introdus acțiunea la data de 12 august 1998, în termenul legal prevăzut de art. 700 Cod civil, potrivit căruia "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii".
Or, data deschiderii succesiunii a fost data decesului antecesorului părților, senior, decedat la data de 26 februarie 1998, în raport de care acțiunea principală a fost introdusă cu respectarea prevederilor art. 700 Cod civil.
Orice alte calcule referitoare la data începerii cursului prescripției dreptului la acțiune al reclamantului principal, sunt lipsite de suport legal.
În ceea ce privește imobilul situat în intravilan, înscris în nr. 266, cu nr. top. 38/11, 41/2 și 42, reprezentând în natură casă și teren în suprafață de 2.252 mp. în mod corect a fost atribuit reclamantului, nepotul de fiu predecedat al defunctului.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, casa din litigiu este nelocuită și neîntreținută, fiind în stare avansată de degradare.
Câtă vreme terenurile extravilane au fost incluse în lotul recurentului pârât, fiind deja înstrăinate de către acesta, în mod corect a fost atribuit reclamantului recurent imobilul descris mai, în întregime, o partajare a acestuia în funcție de cotele de moștenire ale părților, fiind de natură să conducă la diminuarea valorii sale economice, astfel că, cererea recurentului pârât de completare a probațiunii cu o altă variantă de partajare a imobilului nu se justifică.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel Oradea, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, a respins ca nefondate ambele recursuri, compensând cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului în sensul admiterii acestuia astfel cum fost motivat.
În motivarea contestației în anulare s-au invocat următoarele motive:
- instanța de recurs nu avut în vedere toate declarațiile martorilor din toate ciclurile procesuale, a căror omisiune a condus la reținerea de către instanță că contestatorul ar fi trebuit să facă dovada că nu el a înstrăinat terenurile extravilane;
- instanța de recurs nu observat excepțiile vizând lipsa calităților procesuale active și pasive ale părților cu privire la terenurile extravilane și nici excepția privind prescripția dreptului de a reduce contravaloarea terenurilor ce nu se aflau în posesia și proprietatea defunctului la data decesului, la masa de împărțit;
- instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs privind nepronunțarea tribunalului asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive ale celor două părți și nici asupra criteriilor invocate în calea de atac ca și criterii de atribuire a imobilelor;
- instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra motivelor referitoare la încălcarea de către tribunal a dispozițiilor de casare cu trimitere, nestabilindu-se prin probe certe situația juridică a terenurilor extravilane;
- instanța de recurs nu a analizat nici motivul privind ignorarea și încălcarea de către instanțele anterioare a dispozițiilor art. 728, art. 741 Cod civil și art. 673 indice 9 Cod procedură civilă.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 318 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă în principal și nefondată în subsidiar, arătând că prezenta contestație a fost înregistrată la 23.07.2009, dar hotărârea contestată s-a înscris la CF, fiind executată, iar pe fond, contestatorul readuce în discuție motivele de recurs, el neurmărind altceva decât rejudecarea pricinii.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
În primul rând, excepția invocată de intimat prin întâmpinare este găsită de instanță ca fiind nefondată, urmând a se dispune respingerea acesteia. Astfel, faptul că intimatul și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit în temeiul hotărârilor contestate, nu echivalează cu finalizarea procedurii execuționale respectiv că s-ar fi împlinit termenul impus de art. 401 alin. 1 lit. c la care se face referire în textul art. 319(2) Cod procedură civilă, invocat de intimat.
Referitor la motivul contestației întemeiat pe prevederile art. 318 teza 1 din Codul d e procedură civilă, este de observat că partea contestatoare aduce în discuție în cadrul punctelor a - b, drept pretinse erori materiale, faptul că instanța de recurs nu ar fi avut în vedere toate declarațiile martorilor din toate ciclurile procesuale, care dacă ar fi fost analizate ar fi condus - susține contestatorul - la excluderea din masa partajabilă a terenurilor extravilane ori la trimiterea cauzei spre rejudecare pentru admitere suplimentară de probe.
Or, erorile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de apreciere a probelor, contestația neputând fi primită când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probatoriului, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată, pe această cale nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea motivului expus la pct. c, axat pe problema vizând excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale active și pasive ale părților cu privire la terenurile extravilane și respectiv excepția prescripției dreptului de a readuce la masa de împărțit contravalorii terenurilor extravilane ce nu se mai aflau în proprietatea defunctului la data decesului său, or este de reținut că, pe calea contestației în anulare, nu este posibil ca aceeași instanță să cerceteze dacă rezolvarea dată unor excepții procesuale fost corectă, cunoscut fiind că dispozițiile legale ce reglementează această cale extraordinară de atac au în vedere erori de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată.
În cauză nu-și găsește aplicarea nici prevederile art. 318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, instanța de recurs analizând și răspunzând argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs.
Astfel, au fost expuse considerentele în temeiul cărora instanța de recurs apreciat că excepția privind prescrierea acțiunii este nefondată și respectiv motivele în raport de care s-a considerat că ar fi fost necesară lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză cumpărătorilor terenurilor. Instanța de recurs a făcut arătarea totodată în cuprinsul hotărârii pronunțate a motivului pentru care considerat ca fiind corectă soluția de includere în masa succesorală rămasă în urma defunctului doar a unora dintre terenurile extravilane, prezentând totodată argumentele în raport de care a apreciat ca fiind justă soluția tribunalului în ceea ce privește modalitatea de partajare a imobilelor litigioase.
De asemenea, problema privind pasivul succesoral a fost examinată de instanța de recurs care a reținut caracterul inadmisibil a respectivei cereri și făcând trimitere, pe de altă parte, la prevederile art. 89 lit. b din Codul familiei în ceea ce privește cheltuielile de întreținere.
Se poate conchide așadar că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și, analizându-le, ajuns motivat la concluzia de respingere a recursului declarat în cauză de recurentul pârât, context în care este de adăugat că instanța de recurs a ajuns la pronunțarea soluției acum criticate urmare analizării ansamblului probator administrat, nefiind necesară analizarea fiecărei probe testimoniale în parte.
Față de considerentele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
În baza prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând valoarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în O,- A, - 28,. 10, județul B, în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul în O,-,. B,. 25, județul B, împotriva deciziei civile nr. 230/R din 10 februarie 2009, pronunțată de Curtea de apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Respinge excepția privind inadmisibilitatea contestației, invocată de intimatul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 450 lei cheltuieli de judecată în contestație în anulare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 12.02.2010
- judecători fond -
- judecători apel -,
- judecători recurs -, R,
- dact. gref. - 15.02.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 15.02.2010 - ,
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
