Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.275/2008-R
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pantea
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții și -ambii domiciliați în S M, strada -.-, nr.69, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii domiciliați în S M, strada -.-, nr.113, județul S M și intimații pârâți domiciliată în S M, strada -.-, nr.43, județul S M și domiciliată în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 225/Ap din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost anulată în parte sentința civilă nr. 1110 din 27 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 789/2004, având ca obiect: succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimații reclamanți și -ambii lipsă, reprezentantul lor, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/2008 eliberată de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, intimații reclamanți au depus întâmpinare, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. În esență solicită a se constata că, criticile recurenților cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de apel, prin prisma greșitei rețineri a puterii probante conferite contractului de donație, sunt nefondate, câtă vreme, atât în fața instanței de apel cât și prin motivele de recurs se critică forța probantă a unui act autentic, ignorând dispozițiile art.1173 cod civil și ale art.1174 Cod civil, astfel, arată că, corect au reținut ambele instanțe forța probantă a actului autentic, nefiind nicidecum vorba despre o constatare cu caracter pur personal a notatului public, ci fiind o manifestare de voință exprimată în deplină cunoștință de cauză, manifestare ce îmbracă haina juridică a unei declarații exprimate printr-un înscris autentic.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1110/27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă astfel cum a fost precizată de reclamantul, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți, și și a fost admisă acțiunea civilă din dosar conexat nr.5528/2005 al Judecătoriei Satu Mare înaintată de reclamanții și și în consecință s-a constatat dobândirea de către aceștia din urmă în proprietate exclusivă prin contribuția și efortul lor comun a dreptului de proprietate asupra bucătăriei de vară în litigiu înscrisă în CF nr.8212 SMs ub nr.top.13648/13, s-a constatat componența masei succesorale rămasă după def. (dec.13.02.2003) constând în părți din imobilul casă, anexă gospodărească, grajd și de porci cu teren în suprafață de 1439. instanța de fond stabilind totodată vocația succesorală a părților în proces și sistând indiviziunea succesorală astfel născută între acestea prin atribuirea în întregim,e a imobilului pe seama pârâtului cu obligarea acestuia din urmă la plata sultelor cuvenite celorlalți patru comoștenitori, respingând cererea reconvențională în ce privește includerea în masa succesorală a bucătăriei de vară de mai sus și compensând cheltuielile de judecată ocazionate părților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin acțiunea inițială înregistrată sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâții (soț supraviețuitor al def. ), și (descendenți ai def., alături de reclamant) solicitând să se constate componența masei succesorale rămase după def., constând în cota de parte din casa și terenul aferent de 1439. înscrise în CF nr.8212 SMs ub nr.top.13648/13.
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar nr.5528/2005 al Judecătoriei Satu Mare, conexat la dosar nr- de către prima instanță, reclamanții și soția au chemat în judecată ceilalți comoștenitori solicitând să se constate că o construcție edificată pe terenul în litigiu, reprezentând bucătărie de vară cu 2 camere și baie a fost realizată prin efortul propriu al reclamanților din dosarul conexat și că în consecință constituie proprietatea exclusivă a acestora.
Instanța de fond a mai reținut că în cadrul dosarului conexat pârâții în cauză au formulat o cerere reconvențională prin care au solicitat instanței să constate că, dimpotrivă, construcția bucătărie de vară intră în componența masei succesorale rămase după def., ca fiind edificată de către aceasta împreună cu soțul său, iar nu de către reclamanții din dosar conexat și.
Totodată prima instanță a reținut, raportat la înscrierile de carte funciară coroborat cu declarație autentică inserată în cuprinsul contractului de donație autentificat sub nr.5055/2002, că bucătăria de vară în litigiu constituie proprietatea exclusivă a reclamanților din dosar conexat și, procedând la partajul succesoral al masei succesorale rămase după def. constând în cota de parte din imobilele dobândite de către defunctă în timpul vieții sale în cursul căsătoriei cu pârâtul, instanța de fond reținând valorile stabilite prin expertizele judiciare efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termenul legal apelanții pârâți și solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în dosar conexat nr.5528/2005 al Judecătoriei Satu Mare și al admiterii cererii reconvenționale din acest din urmă dosar și în consecință partajarea masei succesorale astfel modificată, conform cotelor de proprietate și a valorilor reținute de către prima instanță.
Prin decizia civilă nr.225/A din 19 septembrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de apelanți și, ambii cu.în mun.S M, str.-.- nr.69, jud.S M, împotriva sentinței civile nr.1110/27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.789/2004 și în dosar conexat nr.5528/2005, în contradictoriu cu intimații,.în mun.S M, str.-.- nr.43, jud.S M,.în mun.S M,-, jud.S M, și, ambii cu.în mun.S M, str.-.- nr.113, jud.S
A luat act, în temeiul art.246 Cod.proc.civ. de renunțarea la judecată a intimaților pârâți reclamanți, și, în privința cererii reconvenționale și în consecință, a anulat în parte sentința apelată, în privința soluției date cererii reconvenționale, stabilind componența masei succesorale în cauză ca fiind alcătuită din cota de parte din imobilul casă cu terenul aferent în suprafață de 1439. înscris în CF nr.8212 S M, sub nr.top.13648/13, în valoare de - lei RON întreaga construcție și 94974 lei RON întregul teren;
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, cu excepția sultei pe care apelantul pârât a fost obligat să o plătească celorlalți comoștenitori -, și - de la 20.838,1875 lei Ron pentru fiecare, la 21.347,6 lei Ron pentru fiecare, fără cheltuieli de judecată pentru intimați, nefiind justificate.
Pentru a pronunța astfel instanța de apel a reținut în fapt următoarele:
Criticile apelanților cu privire la netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate prin prisma greșitei rețineri a puterii probante conferite contractului de donație autentificat sub nr.5055/06.08.2002 invocată de către apelanți s-a apreciat a fi nefondate, în opinia instanței de apel. Aceasta întrucât, așa cum rezultă și din cuprinsul contractului de donație susmenționat (fila nr.3 din dosar conexat nr.5528/2005), la alin.6 din acest contract s-a arătat cu certitudine că donatarii și (în privința cărora se invocă de către apelanții de astăzi că s-ar fi născut dreptul de proprietate asupra construcției anexă bucătărie de vară) declară printr-un înscris autentic recunoașterea edificării prin efort propriu de către și, menționând inclusiv faptul ca în cazul în care această construcție ar reveni celorlalți descendenți, cei doi donatori să fie despăgubiți pentru construcția în cauză.
În acest context, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut forța probantă a înscrisului autentic nr.5055/06.08.2002, nefiind nicidecum vorba despre o constatare cu caracter pur personal a notarului public, ci despre o manifestare de voință exprimată în deplină cunoștință de cauză (în lipsa altor elemente de la dosar) de către o parte dintre contractanți, manifestare ce îmbracă haina juridică a unei declarații exprimate printr-un înscris autentic. În consecință, tribunalul a respins ca nefondate criticile formulate de către apelanți sub acest aspect.
În temeiul aceluiași raționament juridic, tribunalul a reținut ca nefondate și criticile apelanților întemeiate pe susținerile celor doi martori audiați în fața primei instanțe, și, declarații care nu sunt în măsură să înlăture cele exprimate în cuprinsul înscrisului autentic evocat anterior și nici nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză. De asemenea instanța de apel a mai reținut că dovada rezultată din cuprinsul declarației autentice menționată mai sus dispensează de probă pe intimații reclamanți din dosar conexat nr.5528/2005 în privința oricăror altor dovezi asupra contribuției acestora la edificarea bucătăriei de vară în discuție, astfel încât va respinge ca nefondate și aceste critici ale apelanților.
În schimb, raportat la incidentul intervenit în cursul judecării apelului, renunțarea la judecată în privința cererii reconvenționale din dosarul conexat nr.5528/2005, formulată în condițiile art.246 Cod.proc.civ. tribunalul a făcut aplicarea acestor dispoziții legale și în consecință, după respingerea ca nefondat a apelului promovat în cauză,a luat act de renunțare la judecată și a anulat în parte sentința atacată în privința soluției date cererii reconvenționale, schimbând componența masei succesorale în litigiu în consecință și menținând restul dispozițiilor sentinței apelate, însă cu modificarea corespunzătoare a sultelor stabilite de către prima instanță, ca efect al schimbării componenței masei succesorale prin renunțarea la judecată de mai sus.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei, în sensul admiterii apelului, în sensul schimbări în parte a acesteia, prin respingerea acțiunii în constatare.
În motivarea recursului sunt formulate următoarele critici:
- instanța a conferit declarației aceeași forță probantă pe care o au mențiunile cuprinse în acte autentice, care sunt constatări personale ale notarului, din modalitatea de abordare a celor două instanțe rezultând că, în opinia acestora, dacă o parte face o declarație în fața notarului, nimeni nu mai poate dovedi contrariul;
- ambele instanțe au scăpat din vedere obiectul cererii de chemare în judecată, vizând constatarea edificării unei construcții proprii, compusă din două camere, bucătărie și o baie, iar instanțele au recunoscut un drept de proprietate - cu titlu juridic - construcție proprie - asupra bucătăriei de vară, deși din probele reținute nu rezultă că între construcția solicitată de intimați și bucătăria de vară, există identitate;
- în ceea ce privește recalcularea sultelor, instanța de apel a săvârșit o gravă erate matematică, modalitatea de stabilire a sultei de către instanța de apel fiind contradictorie, raportat la motivele pe care s-a întemeiat, astfel deși i-a constatat calitatea de bun propriu al intimaților, instanța de apel a inclus valoric bucătăria de vară și în masa succesorală rămasă după defuncta, obligând părțile la suportarea sultelor corespunzătoare.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că împotriva unui înscris de natura celui din litigiu nu se poate prevala o probă testimonială, iar cu privire la critica privind " fondul declarației " intimații arată că imobilul, obiect al donației, este o construcție P +1, care mai are o anexă construită ulterior actului de donație, de către pârâți, formată din bucătărie de vară și pivniță.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele.
Prin hotărârea recurată, instanța de apel a nesocotit întrutotul prevederile art.296 teza a II -a din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din sentința ce este apelată.
În speță, este de observat că tribunalul a procedat la respingerea apelului declarat de apelanții și, și în pofida acestei soluții de respingere a singurului apel exercitat în cauză, a anulat în parte sentința apelată în privința soluției date de instanța de fond asupra cererii reconvenționale, stabilind o altă componență a masei succesorale și procedând la modificarea valorii sultei pe care apelantul pârât fusese obligat să o plătească celorlalți comoștenitori, în sensul majorării valorii acesteia de la 20.838,1875 lei pentru fiecare, la 21.347,6 lei pentru fiecare comoștenitor.
Este evident așadar că, prin soluția dată, tribunalul a încălcat dispozițiile legale anterior enunțate, părții apelante fiindu-i înrăutățită situația în propria cale de atac. Totodată, prin dispoziția de anulare a sentinței instanței de fond, în condițiile respingerii singurului apel d eclarat în cauză, devin incidente și prevederile art.105 din Codul d e procedură civilă, impunându-se astfel casarea deciziei recurate. Pe cale de consecință, față de motivele expuse, instanța în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa decizia tribunalului, cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecare a pricinii în apel d e către aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de și împotriva deciziei civile nr. 225/Ap din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare aceleiași instanțe, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:17.03.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:18.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Pantea
