Obligație de a face. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.276/2008-R
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pantea
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții și -ambii domiciliați în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -ambii domiciliați în S M,-,.27, județul S, împotriva deciziei civile nr. 256/Ap din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr. 3490 din 28 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimații reclamanți și - ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.012/2008 eliberată de Baroul Satu Mare - Cabinet individual avocat " ", lipsă fiind recurenții pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei, achitată prin chitanța seria - - nr.- din 13.11.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, intimații reclamanți au depus întâmpinare, după care:
Reprezentanta intimaților reclamanți precizează că își însușește întâmpinarea formulată de către intimați, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. În concluzie solicită a se constata că, în mod corect s-a dispus de către prima instanță demolarea gardului de beton, hotărâre menținută și de către instanța de apel, câtă vreme, printr-o hotărârea judecătorească anterioară, s-a stabilit linia de hotar și implicit limitele proprietăților învecinate ale părților, expertiza efectuată în cauză, relevând împrejurarea că, pe terenul reclamanților este situat gardul de beton.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3490/28.05.2007 pronunțată în dosar nr. unic de mai sus, Judecătoria Satu Marea admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților și și în consecință, pârâții au fost obligați să demoleze gardul de beton și amplasarea acestuia pe aliniamentul stabilit prin Sentința civilă 3216/04 iulie 2006 Judecătoriei Satu Mare, în caz contrar reclamanții fiind autorizați la demolarea și reconstruirea gardului pe cheltuiala pârâților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond având în vedere probele administrate în cauză și Sentința civilă 3216/04.07.2006 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă și investită cu formulă executorie, prin care s-a stabilit linia despărțitoare între proprietățile limitrofe a reclamanților și pârâților, pe aliniamentul BD cu lungime de 20,6.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, solicitând modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr.256/Ap din 11 octombrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și, împotriva Sentinței civile nr. 3490/2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în contradictoriu cu intimații și, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, judecătoria a dispus demolarea gardului de beton și amplasarea sa pe aliniamentul stabilit printr-o hotărâre judecătorească anterioară, irevocabilă, opozabilă părților din acest proces, hotărâre prin care s-a stabilit linia de hotar și implicit limitele proprietăților învecinate ale părților. Expertiza efectuată în cauză a relevat împrejurarea că pe terenul reclamanților se află situat gardul de beton.
Instanța de apel a reținut că, situația juridică rămânând neschimbată, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 494 alin. 1 Cod civil, conform cărora "dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către oat reia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice".
Acțiunea în grănițuire nu pune în discuție existența dreptului real însuși, iar într-o acțiune ulterioară în revendicare nu se poate opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate pe temeiul art. 584 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, susținerea apelanților pârâți, care au achiesat la modul de grănițuire, în sensul că prin soluția dată le-ar fi diminuată suprafața aflată în proprietate (diferența fiind în posesia intimaților), nu poate fi primită pe calea simplei apărări de fond, tribunalul a reținut că o asemenea cerere poate fi verificată doar ca urmare a promovării unei veritabile acțiuni în revendicare, cerere ce nu poate fi formulată pentru prima dată în apel potrivit art. 294 Cod procedură civilă.
Raportat la dispozițiile sentinței prin care s-a dispus grănițuirea și care s-a întemeiat pe un raport de expertiză tehnică judiciară, depus în copie la dosarul de fond, tribunalul a reținut că, apărările reiterate sub forma motivelor de apel apar ca nefondate, ca simple susțineri ce nu pot conduce la reformarea sentinței în sensul dorit de apelanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei în sensul respingerii acțiunii, ca fiind inadmisibilă.
În motivarea recursului, sunt invocate următoarele:
-acțiunea este inadmisibilă, astfel mutarea gardului despărțitor ar însemna practic o împroprietărire a reclamanților cu o parcelă de teren nedelimitată topografic și fără a avea la bază un titlu juridic;
-hotărârile din cauză au fost pronunțate pe baza expertizei tehnice efectuate în dosarul nr.5566/2005, care stabilește o altă linie de hotar între proprietățile limitrofe, logica expertului bazându-se pe faptul că acei 3. lipsă în mod obligatoriu se regăsesc la recurenți deoarece terenul folosit de ei este mai M cu 7.;
-reclamanții nu au formular o cerere de revendicare imobiliară, cu privire la suprafața de teren aflată în proprietatea pârâților și conform art.294 Cod procedură civilă nu puteau formula o astfel de cerere pentru prima dată în apel;
-reclamanții nu au dovedit proprietatea asupra parcelei revendicate, nu există un titlu juridic pe baza căruia să treacă terenul în proprietatea lor și nu este stabilită situația juridică a percelei revendicate.
În drept sunt invocate dispozițiile art.301, 304 pct.9, art.312 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimații, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii, arătând că gardul din cauză a fost construit de numiții fără aplicarea și respectarea procedurii legale.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Soluția instanței de fond, de obligare a pârâților să demoleze gardul de beton și amplasarea acestuia pe aliniamentul stabilit prin sentința civilă nr.3216 din 4 iulie 2006 Judecătoriei Satu Mare, este legală, judecătoria făcând o corectă aplicare a prevederilor art.1075 din Codul civil, pe cale de consecință, păstrarea acestei hotărâri în totalitate de către instanța de apel se impunea cu prisosință.
Relevanță prezintă în soluționarea acțiunii deduse judecății hotărârea judecătorească pe care ambele instanțe și-au fundamentat soluțiile din prezentul dosar, hotărâre definitivă și executorie, prin care s-a stabilit linia despărțitoare între proprietățile limitrofe ale părților litigante pe aliniamentul BD cu lungimea de 20,6. Important este apoi a se preciza că prin lucrarea de specialitate efectuată în cauza respectivă, s-a relevat că gardul de beton aflat în discuție se află situat pe terenul reclamanților, situație în care apar ca fiind lipsite de temei susținerile recurenților în sensul că mutarea gardului despărțitor ar însemna practic o împroprietărire a reclamanților și că aceasta nu ar avea la bază un titlu juridic.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, constatându-se totodată că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții și împotriva deciziei civile nr. 256/Ap din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:17.03.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:18.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Pantea
