Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 963/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 963/2008-
Ședința publică din 05.06.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Lazăr
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant domiciliat în O,-/A,. 4. județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în O,-, - 26,. 3, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B, cu domiciliul în O,-, - 1,. B,. 27, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 78/A din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă se prezintă reprezentantul recurentului reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 29 din 21.02.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și intimații pârâți și personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 36 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar înscrisurile aflate la filele 26 - 27, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Intimații pârâți arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului conform petitului, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate de apelant astfel cum aceasta a fost precizată în fața instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei onorariu avocațial, plus onorariul avocațial din faza de apel. Arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a constatat că reclamantul nu poate beneficia de prelungirea termenului de 6 luni privind acceptarea succesiunii raportat la moștenitorul reclamant. Instanța de apel a invocat excepția tardivității cererii de prelungire a termenului de acceptare fără ca această excepție să fie pusă în prealabil în discuția părților. S-a dovedit că a existat un caz de forță majoră, și că s-a solicitat recalcularea termenului de 6 luni începând de la data când a luat sfârșit împiedicarea recurentului de a se încadra în termenul inițial de 6 luni, calculat de la data decesului. De asemenea, instanța de fond trebuia să stabilească ca și obligație de plată, privind sulta, o sumă certă și lichidă și nu generic echivalentul unei cote ideale luând în calcul expertizele efectuate la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2938/25.04.2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas - admite in parte cererea principala formulată de reclamantul ( ) -, -,.
A admis in parte cererea reconvenționala formulata de reclamantulreconvențional împotriva paraților reconvenționali ( ), - si -.
A dispus rectificarea înscrierilor de CF referitoare la dezmembrarea nr.top. 4034/27 din CF nr. 2505 Episcopia B, in sensul înființării unei noi de carte funciara in care sa figureze nr.top. 4034/137, in suprafața de 1189 mp având ca proprietar tabular CAP-Episcopia
A constatat că imobilul cu nr.top. 4034/137 a in suprafața de 595 mp si cu nr. top.4034/145, in suprafața de 125 mp, reprezintă teren aferent casei de locuit situata in loc. O,-/A, și ca urmare, revine de drept proprietarilor construcției.
A constatat că in urma defunctului, decedat la data de 19.XII.2003, in loc. au rămas:
- o masa succesorala compusa din cota de 6/24 părți din dreptul de proprietate ce
poarta asupra imobilului situat in loc. O,-/A, înscris in CF nr.3224 Episcopia B, nr.top.4034/137 a si nr.top. 4034/145, reprezentând in natura casa si teren aferent in suprafața de 720 mp.
- moștenitori cu vocație succesorala concreta, si anume paratul, reclamant-
reconvențional si paratul, in calitate de frați, având o cota de cate 3/24 părți fiecare din succesiune.
A constatat că parații reconvenționali ( ), -
si -, sunt străini de moștenirea defunctului.
A constatat că reclamantul-reconvențional si paratul, dețin fiecare cate 9/24 părti, iar ceilalți parați-reconvenționali dețin cate 2/24 părți din dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu.
A dispus partajarea imobilului situat in loc. O,-/A, jud.B, ( casa si teren aferent) prin atribuirea acestuia, in proprietatea reclamantului-reconvențional, cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare cotelor de proprietate pe seama pîrîtilor reconvenționali, sulta ce va fi actualizata in funcție de valoarea de circulație a casei - 27.000.lei - stabilita de expertul si a terenului - 17.300 Euro- stabilita de expert, in rapoartele de expertiza întocmite, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
A dispus înscrierea in CF a dreptului de proprietate a reclamantului -
reconvențional asupra imobilului menționat anterior, cu titlu de succesiune si partaj.
A respins celelalte capete de cerere din acțiunea principala si acțiunea reconvenționala.
A compensat plata onorariilor avocațiale si a taxelor de timbru.
A obligat pe reclamantul-reconvențional si pe paratul la plata cheltuielilor de judecata parțiale, cate 394,80 lei in favoarea reclamantului ( ).
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, nr.top 4034/271a a făcut obiectul unei cereri de sistare indiviziune, îndosariată cu nr.4694/1976, pronunțându-se sentința civilă nr.4092/1978 a Judecătoriei Oradea.
În urma sistării indiviziunii imobilul cu acest nr.top a fost dezmembrat, atribuindu-se casei de locuit suprafața de 250. iar diferența de teren, în suprafață de 1189. a fost atribuită către CAP Episcopia.
Nr. top 4034/27 înscris în 2505 Episcopia Baf ost dezmembrat prin sentința civilă nr.4092/1978, pronunțată în dosarul 4694/1976 a Judecătoriei Oradea în două parcele, una cu nr.top 4034/136, în suprafață de 250. revenind familiei, iar cealaltă cu nr.top 4034/137 în suprafață de 1189. revenind CAP-ului Episcopia.
Ulterior, nr.top 4034/136 a fost dezmembrat la rândul său în două locuri de casă a cîte 125. teren, fiecare cu cîte o casă, formându-se nr.top 4034/145 în favoarea familiei și încă un nr.top 4034/146 în favoarea numiților și.
Cu ocazia intabulării sentinței civile nr.4092/1978 a Judecătoriei Oradeas -a efectuat o omisiune, constând în aceia că nu s-a mai înființat coala funciară și pentru nr.top 4034/137 în favoarea CAP Episcopia, ci s-a înființat doar 3152 Episcopia, pentru nr.top 4034/136 în favoarea familiei.
A conchis judecătoria că se impune rectificarea înscrierilor de referitoare la dezmembrarea nr.top 4034/27 Episcopia B, în sensul înființării unei de și pentru acest nr.top cu o suprafață de 1189. în favoarea CAP Episcopia
Cu privire la masa succesorală rămasă în urma def., instanța a reținut că aceasta se compune din 6/24 părți din dreptul de proprietate ce poartă asupra imobilului situat în O-/A, înscris în 3224 Episcopia B, cu nr.top 4034/137 și nr.top 4034/145, reprezentând casă și teren în suprafață de 720.
Referitor la acceptarea succesiunii de pârâții - și -, se arată că aceste părți au recunoscut prin răspunsul la interogator că au luat cunoștință despre decesul unchiului lor, participând și la înmormântare și că nu au acceptat moștenirea în vreuna din formele prev.de art.685 din civil.
În ceea ce-l privește pe reclamant, arată instanța că, chiar dacă acesta a încercat să dovedească faptul că nu este străin de succesiune, mutarea acestuia în Ungaria, unde locuiește și în prezent nu echivalează cu forța majoră în sensul prev.de textul de lege.
Mai reține instanța în același sens că nici depoziția martorei care arată că nu l-a văzut pe reclamant în anul 2004 și 2005 în O, nu poate fi acceptată, întrucât reclamantul a dat o declarație autentificată cu nr.580/11.04.2005 la Biroul Notarului Public -, ceea ce dovedește prezența lui în țară.
De asemenea, același martor susține că la sfârșitul lunii mai, nemenționând anul, reclamantul a luat cunoștință despre decesul defunctului, însă arată instanța că această susținere va fi înlăturată dată fiind inexactitatea și contradicția dintre depoziția și situația descrisă anterior.
Prin urmare, a conchis instanța că, pârâții, sunt străini de moștenirea def., iar moștenitori cu vocație succesorală concretă după def., sunt reclamantul reconvențional și pârâtul, în calitate de frați, având fiecare o cotă de cîte părți din masa succesorală.
Împotriva acestei hotărîri a declarat apel reclamantul, solicitînd admiterea acestuia, modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulată de acesta, astfel cum aceasta a fost precizată.
Prin decizia civilă nr. 78/A din 23.01.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul din O-/A,.4. în contradictoriu cu intimații - din O--26,.6, - din O-, din O--.1,. B,.27 și din O- împotriva sentinței civile nr.2938/25.04.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.700,a 2 din civil în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea.
Urmare a intrării în vigoare a Decretului 167/1958, dispozițiile textului anterior au fost înlocuite cu dispozițiile Decretului 167/1958, astfel că, forța majoră la care a făcut referire instanța de fond este o cauză de suspendare a prescripției ce operează de drept și nu un motiv de repunere în termen.
Potrivit dispozițiilor art.19 din Decretul 167/1958, repunerea în termenul de prescripție este extinsă la orice situație neimputabilă succesibilului, care a dus la pierderea termenului de prescripție.
Conform dispoziției înscrisă în art.19,al.2 din decretul 167/1958, cererea de repunere în termen trebuie făcută de succesibil în termen de o lună de la data când a luat cunoștință de vocația sa succesorală.
În speță, reclamantul apelant, susține că a luat la cunoștință de decesul defunctului la sfârșitul lunii martie a anului 2005, iar ulterior acestei date, în 11.04.2005, a dat o declarație notarială de acceptare a succesiunii.
Cererea de repunere în termen a fost adresată instanței la data de 22.06.2005, deci cu depășirea termenului de o lună anterior menționat.
Prin urmare, temeinic a reținut judecătoria, faptul că reclamantul este străin de succesiunea unchiului său, def., decedat la 19.12.2003 în
În ceea ce-i privește pe ceilalți doi intimați și, în privința cărora reclamantul apelant a solicitat repunerea în termenul de acceptare al succesiunii, este de precizat că aceștia nu au formulat o astfel de cerere în fața primei instanțe, neapelând nici hotărârea pronunțată, care în privința lor a devenit irevocabilă, astfel că apelantul nu justifică nici un interes a formula o astfel de cerere și în privința lor.
Mai mult decât atât, este de subliniat că acești doi intimați au luat cunoștință de decesul defunctului încă de la data la care acesta a survenit, participând și la ceremonia de înmormântare, astfel că, în privința acestora, cererea de repunere în termen nu se justifică.
Constatându-se așadar că cei trei frați, și, au rămas străini de succesiune prin neacceptare, celelalte critici ale apelantului legate de obligația de plată a sultei și atribuirea imobilului în cadru lotizării au rămas fără suport, astfel că nu vor mai fi analizate.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.296 din pr.civil apelul a fost respins, menținând ca legală și temeinică hotărârea apelată.
Întrucât cheltuielile de judecată solicitate de intimatul nu au fost dovedite, acestea nu s-au acordat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul () criticând-o ca fiind nelegală și a solicitat fie casarea ei cu trimitere în vederea rejudecării apelului, fie modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii așa cum fost modificată și drept consecință a i se prelungi cu 6 luni termenul de acceptare a succesiunii după defunctul său unchi cu predarea succesiunii acestuia în cotele ce se cuvin moștenitorilor. Chiar dacă nu i se va admite acest motiv de recurs, solicită ca imobilul în litigiu să-i fie atribuit lui în urma partajului la valoarea supraevaluată de el față de expertizele întocmite, cu plata sultelor ce se cuvin coindivizarilor.
În motivarea recursului partea susține următoarele:
- instanța de fond a aplicat prescripția termenului de acceptare a succesiunii după defunctul fără a pune în prealabil în discuția părților această excepție, ceea ce impune casarea cauzei cu trimitere.
- chiar dacă nu s-ar admite acest motiv de recurs pentru casare cu trimitere, el se regăsește în prevederile art. 700 alin. 2 din Codul civil, pentru a i se prelungi cu 6 luni termenul de acceptare a succesiunii după defunctul. Astfel, el este plecat de multă vreme și definitiv din țară stabilindu-se în Ungaria și menținând legătura cu familia, a aflat de moartea unchiului său numai în anul 2005 cu ocazia unei vizite făcute rudelor din România.
- instanțele trebuiau să stabilească cuantumul sultelor ce trebuiau plătite de partea căreia i s-a atribuit imobilul. Este greșită formularea minutei și dispozitivului sentinței în sensul " obligarea sa / a părții căreia i s-a atribuit imobilul / la plata sultei corespunzătoare cotelor de proprietate pe seama pârâților reconvenționali, sultă ce va fi reactualizată în funcție de valoarea de circulație a casei - 27.000 lei - stabilită de expertul și a terenului de 17.300 EURO, stabilită de expert ".
- instanțele nu s-au pronunțat asupra supraofertelor de preț făcute de el când a solicitat să i se atribuie lui imobilele.
Examinând prezentul recurs urmează a se reține că este nefondat.
În cauză nu se impune casarea deciziei cu trimitere pentru nepunerea în discuție a excepției neacceptării succesiunii în termenul legal, ea nefiind invocată din oficiu, recurentul reclamant fiind cel care prin acțiunea sa a cerut prelungirea termenului de acceptare cu încă 6 luni, fiind administrate și probe pentru a se dovedi îndeplinirea condițiilor cerute de art. 700 alin. 2 Cod civil. Rezultă deci că recurentul reclamant nu fost luat prin surprindere cu această problemă juridică.
Recurentul nu putea fi repus nici în termenul de acceptare a succesiunii defunctului său unchi, prin prelungirea acestui termen cu încă 6 luni deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 700 alin. 2 din Codul civil. Conform acestor prevederi,
în cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea. Forța majoră este o împrejurare externă și absolut imprevizibilă, având un caracter extraordinar. Faptul că recurentul s-a stabilit în Ungaria și a întrerupt relațiile cu rudele nu constituie o forță majoră care să-l îndreptățească la aplicarea dispozițiilor art. 700 alin. 2 Cod civil. În urma unor convorbiri telefonice cu rudele, deci un fapt ce depindea de recurent, putea să afle de decesul unchiului său.
Nici a treia critică nu este întemeiată, deoarece sentința cuprinde toate datele ca executorul judecătoresc să poată reactualiza sulta în condițiile art. 371 indice 2 alin. 3 Cod procedură civilă.
Nici ultimul motiv de recurs nu poate fi acceptat. Recurentul reclamant prin acțiunea sa a cerut ca imobilul să fie atribuit pârâtului reclamant reconvențional, care de asemenea a solicitat imobilul prin acțiunea sa reconvențională. Recurentul numai cu ocazia dezbaterii fondului și prin concluziile scrise a solicitat să i se atribuie lui imobilele. Problema supraofertei nu există. Dacă se face un simplu calcul a contravalorii cotei de 9/24 cât i se cuvine pârâtului reclamant reconvențional, rezultă o sumă de 29.071 lei și nu 28.260 lei cât s-a oferit în fond prin concluziile scrise și în apel. a apărut numai când s-a oferit 36.700 lei în recurs, neacceptată de intimați și cum această ofertă nu se înscrie în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, și acest motiv de recurs este nefondat, mai ales că recurentul locuind în Ungaria nu justifică să i se atribuie lui imobilul.
Pentru toate cele de mai sus, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
Văzând că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant domiciliat în O,-/A,. 4. județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în O,-, - 26,. 3, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B, cu domiciliul în O,-, - 1,. B,. 27, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 78/A din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 04.07.2008
- judecător fond -
- judecători apel - -,
- dact. gref. - 04.07.2008- 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Lazăr
