Actiune in raspundere contractuala. Decizia 960/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 960/2008-
Ședința publică din 05.06.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Lazăr
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții și -ambii domiciliați în S M,-,.2, județul S M, în contradictoriu cu intimat reclamant domiciliat în S M, strada -, nr.2,.15,județul S M, împotriva deciziei civile nr.292/Ap din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr.731 din 7 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții pârâți și - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 6675 din 04.06.2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, iar pentru intimatul reclamant -lipsă, reprezentanta sa, avocat -usana, în baza împuternicirii avocațiale nr.326/20.02.2008, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 863 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită în principal, admiterea recursului conform petitului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe noi, respectiv, audiere martori, expertiză grafologică.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului conform întâmpinării, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.731/7.02.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, domiciliat în Ungaria, utca 37/a, cu sediul ales la Cabinet Individual avocat -usana, din mun. S M,-/15, jud. SMî mpotriva pârâților și soția, ambii domiciliați în mun. S M-. 2 jud. S M și în consecință, au fost obligați pârâții să achite reclamantului suma de 89.000 de dolari sau echivalentul în lei la cursul oficial al R la data plății.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantului suma de 7.726 lei RON cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin contractul de împrumut sub semnătură privată, reclamantul, în calitate de împrumutător, a împrumutat pârâților și suma de 89.000 USD, urmând ca restituirea împrumutului să se realizeze la data de 31.12.2001. Pe verso-ul contractului de împrumut de mai sus părțile au stabilit de comun acord la data de 30.10.2005 ca valabilitatea acestuia să se extindă până la data de 31.05.2006 (prin aceasta sintagma se deduce implicit că noul termen de scadenta a fost stabilit la data de 31.05.2006).
Obligația de restituire a împrumutului este sancționată cu o acțiune personală aparținând împrumutătorului sau succesorilor săi în drepturi. Dreptul material la acțiunea în restituire este deci prescriptibil în termen de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 în speța de față este evident că acest drept la acțiune a fost exercitat înăuntrul termenului prevăzut de lege, din moment ce data scadentei este 31.05.2006.
Ținând cont de disp. art. 969. civ. care stipulează: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și de disp. art. 970 Cod civ. care menționează: "Convențiile trebuie executate cu bună-credință", instanța de fond a admis restituirea sumei numerice arătate în contract (în baza art. 1578 Cod civ.).
Instanța de fond a reținut că pârâții, prin întimpinarea formulată, au invocat intervenirea între părțile contractante a novației, potrivit căreia raporturile dintre parți s-au stins la data de 31.05.2006. Cu toate acestea, în conținutul întimpinării au afirmat că acceptă și o mediere.
presupune o operație juridică prin care părțile sting o obligație veche și o înlocuiesc cu o obligație nouă. Stingerea obligației vechi și nașterea noii obligații au loc concomitent. Cu alte cuvinte, obligația existentă se transformă într-o obligație noua.
Prin definiție novația este un contract. Așadar, pentru a fi valabilă, trebuie să fie îndeplinite, pe lângă toate condițiile generale de validitate a oricărui contract, unele condiții speciale: a) să existe o obligație veche valabilă, care urmează să se prin voința părților;
b) să se nască prin acordul parților, o obligație nouă valabilă care o înlocuiește pe cea veche;
c) obligația nouă care se naște prin novație trebuie să aibă un element nou față de vechea obligație.
Instanța de fond a reținut că modificarea termenului de executare a obligației nu constituie o novație, neavând ca efect stingerea obligației vechi și nașterea concomitenta a unei obligații noi. Așadar, aspectele invocate de către pârâți sunt lipsite de suport juridic.
În lumina celor de mai sus, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, conform dispozitivului sentințe.
Împotriva acestei hotărâri pârâții au declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac exercitate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întemeiat în principal pe nerespectarea dreptului la apărare în privința pârâților și pe necesitatea de a se administra probe noi în dovedirea apărărilor invocate prin întâmpinare, criticând hotărârea prin prisma art.304 pct.5 și 9.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.292/Ap din 13 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr. 9996/296/200, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de pârâții și, domiciliați în S M,-,.2 împotriva sentinței civile nr.731/7.02.2007 a Judecătoriei Satu Mare în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat -usana - S M, str.-, nr.2/15.
A obligat apelanții să plătească intimatului suma de 4.034 lei - ron cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În ședința publică din 16 mai 2007 instanța a pus în discuție natura căii de atac, având în vedere că valoarea pretențiilor depășește suma de 1 miliard dar se află sub pragul de 5 miliarde, condiții în care nu operează derogarea prevăzută la art.282 ind.1 pr.civ. hotărârea fiind supusă apelului în condițiile prevăzute de art.282 pr.civ.
Cu privire la noul cadru procesual, instanța a solicitat reprezentantului apelanților să adapteze motivele de apel raportat la calea de atac calificată de către instanță, obligație care nu a fost îndeplinită însă prin schimbarea cadrului procesual instanța a admis probele solicitate de părți, atât interogatoriile acestora, depunerea de înscrisuri și depoziții de martori, dat fiind caracterul devolutiv al apelului.
În urma admiterii cererilor de probațiune, apelanții au contestat în parte pretențiile intimatului-reclamant, prezentând o altă stare de fapt decât cea relevată de reclamantul-intimat, așa cum rezultă din memoriul depus la fila 48 dar și din interogatoriu luat în ședința publică din 20.06.2007 - filele 30-31.
Apelanții susțin că prima convenție de împrumut încheiată cu intimatul s-a încheiat la 5.04.1996 pentru sumele de 10.000 DM și 7.000 USD cu o dobândă de 15% pe totalul sumei împrumutate, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 40.Apoi în anul 2001 același contrat este modificat de către intimat prin scriere personală asupra sumei împrumutate modificată în 20.800 DM și 8500 USD, fără a ține seama de sumele restituite de apelanți până la data respectivă, în acest sens invocă înscrisul de la fila 44, după care la presiunile intimatului și la insistențele de a figura în contrat și apelanta se încheie un al doilea împrumut de 26.600 DM cu o dobândă de 25% pe lună, pe exemplarul original intimatul face din nou modificări la data de 4.05.2001 în care cu scriere personală înserează suma de 89.000 USD. Această sumă rezultă din desfășurătorul privind sumele achitate intimatului la care a aplicat o dobândă de 30% pe an care nu a fost avut în vedere la încheierea împrumutului.
Apelanții invocă restituirea parțială a împrumutului folosind în acest sens o copie dintr-un registru prezentat în instanță și depus în copie la filele 49-50.
Pornind de la ceea ce consideră că s-a restituit, incluzând în această categorie și suma de 3.000.000 forinți echivalent a 10.380 USD, recunosc că a mai rămas de achitat suma de 21.601 USD, dar nicidecum pretenția integrală solicitată de intimatul-reclamant.
La interogatoriu luat în ședința publică din 20.06.2007 filele 30-31 cu întrebările de la filele 34-35, apelanții recunosc primirea sumelor de 10.000 DM, 6000 USD, în anul 1996 și 26.000 USD în anul 1997, recunoscând totodată contractul prezentat în fața instanței cu ocazia luării interogatoriului și depus la dosarul de fond fila 8, în sensul că înscrisul a fost redactat de apelantul și semnat de către soția sa și celelalte părți, cu precizarea însă că suma consemnată în contractul de împrumut din anul 2001 nu s-a stabilit de comun acord ci după calculele personale făcute de intimat cuprinzând dobânda la dobândă peste suma împrumutată. Și prin interogatoriu apelanții susțin restituirea parțială a împrumutului, atât pentru suma de 3800 USD pe care intimatul o datora apelanților pentru cheltuielile de întreținere prestate de aceștia din urmă pentru mama intimatului-reclamant, cât si suma de 3.000.000 forinți predată în anul 2002 la soția intimatului-reclamant și în prezența soacrei, ocazie cu care nu s-a încheiat nici un act scris.
Intimatul contestă apărările invocate de apelanți, atât prin notele de ședință depuse ulterior la fila 64, cât și prin răspunsul dat la interogatoriu în ședința publică din 20.06.2007 - fila 28, susținând că dimpotrivă suma finală de 89.000 USD reprezintă împrumutul acordat apelanților în tranșe anterioare rămase neachitate integral și cumulate în anul 2001 la această sumă totală, părțile de comun acord au distrus contractele anterioare de împrumut și au păstrat ca valabilă ultima convenție pentru care nu s-a calculat nici un fel de dobândă, dar cum împrumuturile anterioare erau în dolari, șilingi, mărci, forinți și alte valori străine, ridicate din bancă de către intimatul-reclamant, suma finală cuprinde transformarea valorilor împrumutate în dolari, prin echivalent.
În acest sens, a depus în copie și în traducere în limba română, certificatele de retragere în numerar și extrasele de cont pentru totalul sumei de 92.781 USD conform tabelului de la filele 66-67 și a actelor în anexă - filele 68-79.
Așadar, intimatul-reclamant susține că a folosit lichiditățile bancare personale pentru a le împrumuta apelanților în perioada anilor 1996-2000 suma totală înscrisă în contractul de împrumut și pentru care s-a garantat restituirea cu imobilul acestora, situat în S M, str.- -, imobil pentru care nu și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, deși au încheiat cu SC SMc ontractul de vânzare-cumpărare nr.506/20.11.1996.
Din prezentarea împrejurărilor de fapt care au condus la încheierea contractului de împrumut din 8 martie 2001, încheiat de comun acord între apelanți și intimat, tribunalul reține că izvorul obligației rămâne contractul de împrumut nou încheiat fără a fi vorba de o novație, întrucât nu s-a schimbat nici creditorul și nici debitorul dar nici obiectul sau cauza ce a stat la baza nașterii raportului juridic obligațional. în sfera contractului de împrumut, împrumutatul este dator să restituie împrumutătorului suma numerică arătată în contract, în condițiile art.1578 civ. respectiv să execute întocmai obligația asumată la termenul stipulat în convenție.
Efectuarea plății are drept efect liberarea debitorului de obligația asumată, iar dovada se face prin eliberarea la cererea debitorului de către creditor a chitanței liberatorie care să ateste plata făcută. În cazul unei imposibilități materiale sau morale, debitorul poate face dovada plății cu orice mijloc de probă.
Prin probele administrate atât în fața primei instanțe cât și în apel, apelanții nu au dovedit restituirea împrumuturilor acordate de intimat și cumulate în contractul de împrumut încheiat de părți la 8 martie 2001, pentru care termenul de executare al obligației a fost stabilit la data de 31 decembrie 2001. Modificarea termenului de scadență stabilit inițial la 30.12.2001 pentru data de 31.05.2006 conform convenției încheiate la 30 octombrie 2005, înserată pe verso-ul contractului de împrumut încheiat sub semnătură privată nu a înlăturat dreptul creditorului de a cere executarea contractului după data de 31.05.2006. Recunoașterea datoriei prin semnarea contractului de împrumut la 8.03.2001 de către împrumutați - apelanți în cauză și a actului adițional prin care s-a modificat data scadenței, a consolidat dreptul împrumutătorului din punct de vedere al prescripției dreptului la acțiune, termenul de 3 ani calculându-se de la data de 31.05.2006.
În considerarea celor arătate și având în vedere că titlul invocat de intimat în executarea obligației este în ființă, iar debitorii nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor prin convenția încheiată, în acord cu disp.art.1580 și urm.civ. că nu s-a depus dovada chitanțelor liberatorii de plata a datoriei, fie în condițiile art.1096 civ.sau a ofertei de plată urmată de consemnațiune prev.la art.1114 civ. tribunalul a respins în baza art.296 pr.civ. ca nefondat apelul declarat în cauză cu consecința pentru apelanți de a suporta cheltuielile de judecată ocazionate de intimat conform art.274 pr.civ. și care cuprind atât onorariu avocațial dar și cheltuielile de deplasare de la domiciliu la instanță, conform chitanțelor anexate în justificarea cererii, însumate la 1033,7 lei contravaloare carburant la care se adiționează suma de 3000 lei onorariu achitat cu chitanța nr.256/23.04.2007 emisă de Cabinet Individual av. -usana - S M, fila 12.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, au declarat recurs apelanții și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrare probe noi, audiere martori, expertiză grafologică.
Prin motivele de recurs s-a invocat că au încheiat cu reclamantul și soția acestuia mai multe convenții, au investit bani pentru a câștiga bani iar dobânzile variau între 2,5% și 15%, ori erau fixe, câștigul variind între 1000 - 8500 $, sumele investite nefiind mai mari de 26.000 $.
A intervenit o novație între părți, raporturile dintre ei s-au stins la 31.05.2006. Reclamanții mai dețin actele pe care ei au crezut că le-au distrus la lichidarea afacerii, ori, dacă le mai dețin, solicită a fi prezentate pentru observa ce datorie mai au și a face o eventuală mediere, fiind și cumnați, dar, nu sunt de acord să fie spoliați de o sumă uriașă după data la care raporturile dintre ei s-au stins.
Tribunalul a selectat doar probele ce le sunt favorabile acestora, ceea ce au dovedit ei a rămas fără efect, s-a ignorat cererea de asigurare a apărării. S-a făcut o apreciere inechitabilă actelor depuse de părți la dosar, certificatele de retragere bani din bancă, ce fac dovada certă a împrumutului, doar dovezile de ridicare de către ei din bancă a sumelor pe care le-au restituit.
A refuzat intimatul audierea ca martor a mamei soției lui, a fiului lui, dar a acceptat audierea soției lui, ceea ce pentru instanță nu reprezentat un indiciu al realității susținerilor lor din apel. Este o sumă M 3.000.000 forinți cu care ei au acoperit o parte din împrumutul luat de la intimat, nu avea voie instanța să ignore acest aspect și probele extrajudiciare depuse. Au asigurat servicii soacrei intimatului la cererea lui de 3800 USD, ignorat de instanță, fiind necesară suplimentarea probelor, relațiile dintre ei s-au bazat pe ideea de rudenie, o analiză răspunsurilor la interogatoriu au scos la iveală nesinceritatea intimatului.
Nu știu dacă nu vor fi nevoiți să depună o plângere penală pentru înșelăciune în convenții, atâta timp cât instanța a respins cererea lor de probațiune.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 274, 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că susținerile recurenților sunt neadevărate, neprobate. La interogatoriu a arătat că cei 89.000 dolari reprezintă împrumutul acordat recurenților în tranșe anterioare, neachitat din 2001, celelalte contracte le-au distrus de comun acord, menținând doar ultimul pentru care nu s-au calculat dobânzi, iar întrucât împrumuturile anterioare erau în dolari, mărci, forinți, s-a făcut transformarea acestora prin echivalent.
Nu a avut loc o novație, nu s-a schimbat creditorul sau debitorul nici obiectul sau cauza, nu s-a dovedit restituirea sumelor împrumutate, neexistând chitanțe liberatorii de plată a datoriei.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit actului aflat la dosar de fond fila 8, numit contract de împrumut, recurenții au recunoscut că au primit cu titlu de împrumut de la intimat suma de 89.000 USD, obligându-se aor estitui până cel târziu la 31.12.2001, garantând în caz de neînțelegere restituirea cu o garsonieră din S La data de 30.10.2005 pe spatele acestui act, s-a făcut mențiunea că rămâne valabil contractul până la data de 31.05.2006.
Într-adevăr din susținerile părților se reține faptul că între aceștia exista raporturi de rudenie și că au existat mai multe tranșe de împrumut. Se reține, conform interogatoriului luat intimatului - fila 28 dosar apel - că soția sa și recurenta sunt surori, a acordat acestora mai multe împrumuturi, fără a discuta dobânzile, iar în 2001, când a recalculat sumele a reieșit 89.000 dolari prin transformarea sumelor împrumutate inițial în forinți, mărci, șilingi, dolari.
Ambii recurenți au recunoscut că acel contract de împrumut arătat mai sus a fost scris de recurent și semnat de aceștia. Conform actelor aflate în dosar apel - filele 40 - 47, în limba maghiară, traduse în limba română, se reține faptul că intimatul le-a împrumutat recurenților din 1996 mai multe sume de bani, ultima convenție fiind cea în baza căreia s-a solicitat restituirea sumei de 89.000 dolari ce inițial s-a stabilit a fi restituiți la 31.12.2001, prelungind termenul de rambursare la 30.10.2005 pentru data de 31.05.2006.
Declarațiile autentificate sub nr. 4521/12.09.2003, 4522/12.09.2007 - filele 51, 52 dosar apel - date de - fiul recurenților și - soacra acestuia, confirmă că recurentul a ridicat de la bancă și i-a predat lui 3.000.000 forinți în 08.04.2002, dar, aceste declarații chiar dacă ar fi fost acceptate de instanță - în primul rând fiind extrajudiciare iar în al doi-lea rând fiind rude în grad prohibit, art. 189 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gradul al 3-lea inclusiv, decât cu acordul părților, ce nu a existat - ele se referă la o situație în care s-ar fi restituit o sumă de bani anterior datei la care s-au obligat recurenții a restitui suma totală de 89.000 dolari ( 10.10.2005). Criticile referitor la faptul că s-au luat în considerare doar probele ce dovedeau că intimatul le-a dat bani nu și cele ce dovedeau că și ei au restituit ceea ce datorau, sunt nefondate.
Tocmai potrivit art. 189 alin. 1 Cod procedură civilă invocat mai sus, intimatul avea dreptul de a se opune audierii unor martori aflați în grad prohibit, faptul că a acceptat audierea soției sale, nu este un aspect ce să determine existența unui indiciu în sensul celor invocate de recurenți.
Nu există probe din care să reiasă faptul că la data la care recurenții au recunoscut că datorează suma înscrisă în contractul de împrumut, pe care s-au obligat aor estitui până la 31.05.2006 ar fi fost obligați în acest sens și nici că după această dată ar fi achitat vreo sumă de bani, cei 3.000.000 forinți de care s-a făcut vorbire mai sus, au fost retrași din bancă și predați anterior încheierii acestei convenții și din acest motiv nu a fost luată în considerare.
Nu s-a impus efectuarea unei expertize grafologice a înscrisurilor depuse în dosarul de apel, arătate mai sus, încheiate între părți, tocmai pentru că nu în baza acestora s-a solicitat obligarea recurenților la plată, criticile aduse în acest sens fiind nefondate, iar, sinceritatea, nesinceritatea, intimatului referitor la aplicarea unei dobânzi sau nu asupra sumelor împrumutate, nu schimbă cele consemnate în actul de împrumut. Faptul că intimatul și-a folosit economiile pentru a-i împrumuta pe recurenți reiese în mod evident din extrasele de cont filele 66, 67, 68, 69 dosar de apel, suma totală fiind de 92.781 dolari, retrasă în perioada 1996 - 18.02.2000.
Față de toate considerentele expuse, este cert că nu este vorba de intervenirea unei novații, izvorul obligației îl reprezintă ultimul contract încheiat între părți la 08.03.2001, nefiind schimbat creditorul și nici debitorul, obiectul sau cauza raportului obligațional, aspect corect reținut de instanța de apel. Ori, conform art. 1578 alin. 1 Cod civil, obligația ce rezultă dintr-un împrumut în bani, este totdeauna pentru aceiași sumă numerică arătată în contract, obligație pe care recurenții nu au respectat-o în speță.
Nu se poate reține din probele administrate existența vreunui înscris ce să confirme că s-a restituit suma împrumutată, nu există o chitanță liberatorie în acest sens, declarațiile autentificate confirmă o plată anterioară datei la care s-a prelungit scadența plății sumei în litigiu, astfel că, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1096 alin. 1 cod civil - plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său, ori acelui ce este autorizat de justiție sau de lege primi pentru dânsul - criticile adese apar ca neavenite.
În măsura în care părțile au semnat actul adițional la contractul de împrumut prin care recurenții au recunoscut că datorează 89.000 dolari, la 30.10.2005, aveau posibilitatea dacă susținerile acestora ar fi fost reale, să înscrie și mențiunea că s-ar fi achitat vreo parte din datorie, ori, nefăcând această mențiune, orice discuție apare de prisos.
Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a respinge ca nefondat recursul, menținând ca legală și temeinică decizia recurată.
Reținând culpa procesuală a recurenților, instanța de recurs, în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții să-i plătească intimatului 2000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâții și - ambii domiciliați în S M,-,.2, județul S M, în contradictoriu cu intimat reclamant domiciliat în S M, strada -, nr.2,.15, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 292/Ap din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 17.06.2008
- judecător fond -
- judecători apel - ,
- dact. gref. - 17.06.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Lazăr
