Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 959/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 959/2008-
Ședința publică din 05.06.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Lazăr
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 39 din 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a păstrat sentința civilă nr. 6047/2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata reclamantă personal, cu reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16.05.2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 21.05.2008, concluzii scrise formulate de intimata reclamantă, după care:
Reprezentanta intimatei depune la dosar ca practică judiciară copiile sentinței civile nr. 284/2006 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei civile nr. 70/Ap/2007 a Tribunalului Satu Mare și a deciziei civile nr. 218/R/2008 a Curții de APEL ORADEA. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform concluziilor scrise, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Consideră că, atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat corect calitatea procesuală a recurentei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6047/24.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea admis acțiunea civilă formulată de reclamanta născută în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B reprezentant în instanță prin DGFP S și în consecință a constatat că imobilul înscris în CF 7544 S M, nr.top 3503/1 în suprafață de 5618 mp, în natură teren situat în S M, zona, a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, din proprietatea numitei căsătorită cu. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat ca instanța de judecată să se pronunțe asupra nevalabilității titlului satului cu privire la imobilul din litigiu. sintagmei "fără titlu valabil" este dezvoltat prin art.6 al.1 din Lg.213/1998 și cuprinde, între altele, ideea de preluare a unui imobil fără respectarea legilor în vigoare la data preluării.
Reclamanta este moștenitoarea fostei proprietare tabulare a imobilului înscris în CF 7544 S M nr. top. 3503/1 și 3503/2. În prezent acest imobil formează proprietatea Statului Român, proprietate înscrisă în Cartea Funciară în anul 1975, în temeiul Decretului 218/1960 și 712/1966, din probele administrate rezultând că deposedarea faptică a antecesoarei reclamantei cu privire la acest imobil s-a realizat în anul 1950 prin acte de intimidare si violență morală. Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis că trecerea imobilelor în proprietate Statului, grefată pe violență morală, distructivă de voință a fost realizată fără titlu valabil în cazul preluărilor întemeiate pe Decretul 218/1960 și a Decretului 712/1966.
Potrivit art. 3 din Decretul 218/1960, " Dreptul la orice acțiuni având ca obiect restituirea, în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicării decretului de față, în posesiunea statului, în aceea a unei organizații cooperatiste sau a oricărei altei organizații obștești, fie fără nici un titlu, fie în cadru procedurii prevăzute de Decretul nr.111/1951, se prescrie prin 2 ani socotiți de la data când a avut loc intrarea in posesiune." Acest text a instituit un caz de prescripție instinctivă aplicabil dacă a avut loc un act de intrare în posesie a statului prin dobândirea a două elemente și anume corpus și animus sibi habendi. Intrarea în posesie și producerea efectului de prescripție cer însă ca posesia să fie utilă, neviciată, incluzând în acesta categorie si violența morală. În speță, preluarea bunului nu s-a realizat prin titlu, ci în anul 1950 prin obstrucționarea proprietarului prin măsuri de autoritate excesivă, transformate în violență morală.
Pentru motivele expuse instanța de fond a constatat că imobilul din litigiu a fost preluat de Stat abuziv fără titlu valabil, din proprietatea antecesoarei reclamante.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nr.6047 dată în ședința camerei de consiliu din 05.12.2007, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.6047/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în sensul că alin.2 al dispozitivului are următorul conținut: "Constată că imobilul înscris în CF 7544 S M, nr.top 3503/1 în suprafață de 5614 mp. și nr.top 3503/2 în suprafață de 5618 mp.; în natură teren situat în S M, zona, a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, din proprietatea numitei căsătorită cu." Restul dispozițiilor sentinței au rămas neschimbate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat prin MEF prin DGFP a jud.S M, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamante față de instituția apelantă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a MEF pentru Statul Român.
Prin decizia civilă nr. 39 din 06.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de apelantul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, împotriva sentinței civile nr.6047/2007 a Judecătoriei Satu Mare, în contradictoriu cu intimata )., domiciliată în S M,-, jud.S
A obligat apelantul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român prin MEF prin DGFP a jud.S M este nelegală și neîntemeiată, în baza disp.pct.48 din HG 495/2007 și HG nr.386/2007 se prevede că MEF reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice.
Față de acest text de lege, tribunalul a considerat că statul este reprezentat prin MEF, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității de reprezentant a statului prin această instituție.
Cu privire la fondul apelului, tribunalul a reținut următoarele:
Intimata-reclamantă, în calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin Lg.nr.10/2001, justificată prin formularea notificării în baza Lg.nr.10/2001, a solicitat analizarea valabilității titlului statului privind imobilul preluat de către acesta în baza Decr.nr.218/1960 și a Decr.712/1999, imobil ce este înscris în CF 7544 SMs ub nr.top 3503/1, 3503/2 în suprafață de 5618 mp.
Din extrasul CF mai sus arătat, aflat la fila 5 din dosarul de fond, rezultă că statul a preluat imobilul în baza decretelor mai sus arătate, realizându-se și înscrierea statului la poz.3. Ca și temei de drept al acțiunii au fost indicate disp.art.6 din Lg.nr.213/1990 privind domeniul public. Dispozițiile textului de lege invocat de apelant prevăd că "Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
În cauză, intimata-reclamantă nu a formulat o acțiune în revendicare în eludarea dispozițiilor legii speciale nr.10/2001, ci a solicitat instanței verificarea valabilității titlului statului cu ocazia preluării imobilului din litigiu, competență ce a fost acordată instanțelor prin disp.alin.1 și 3 din același text de lege (art.6 din Lg.nr.213/1996), care prevăd că, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, instanțele judecătorești fiind competente să stabilească valabilitatea titlului statului.
Raportat la acest text de lege, valabilitatea titlului statului poate fi analizată în contradictoriu cu Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate, și nu numai în cadrul procedurii administrative prevăzută de Lg. nr.10/2001 în contradictoriu cu unitatea deținătoare a imobilului. Statul Român fiind titularul dreptului de proprietate al imobilului din litigiu și raportat la temeiul de drept invocat de intimata-reclamantă, tribunalul consideră că are calitate procesuală pasivă.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul, a respins apelul declarat ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă, apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei (onorariu de avocat).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea apelului, respingerea acțiunii față de el, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român.
Prin motivele de recurs s-a invocat că temeiul juridic al acțiunii a fost Legea nr. 213/1998, ori, erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 ce constituie cadrul normativ special ce reglementează regimul juridic pe care îl vor urma imobilele preluate abuziv și care la intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998 se aflau în proprietatea publică.
Au greșit instanțele când au respins excepția invocată, Societatea 2005 ce are în patrimoniu imobilul are competența conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 să restituie imobilul. Pentru a evita un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății, prin Legea nr. 10/2001 s-a stabilit cadrul general al restituirii în natură sau echivalent a imobilelor preluate de stat abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Valabilitatea titlului statului se discută în contradictoriu cu deținătorul imobilului, Ministerul Economiei și Finanțelor conform Legii nr. 10/2001 nu este abilitat a emite vreo decizie privind valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului. Societatea 2005 este investită prin lege să restituie în natură în numele Statului Român imobilele preluate abuziv.
S-au invocat în drept dispozițiile Legii nr. 213/1998, Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că Statul Român figurează ca proprietar al imobilului în litigiu în baza Decretului nr. 218/1960 și 710/1999 astfel că, valabilitatea titlului statului trebuie verificată în contradictoriu cu statul ce conform HG nr. 208/2005 este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
A sesizat instanța doar pentru constatarea nevalabilității titlului statului nu în baza Legii nr. 10/2001 conform căreia a depus notificări aflate în curs de soluționare, iar deținătorul imobilului nu este clarificat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Imobilul în litigiu, înscris în CF nr. 7544 S M, având nr. top. 3503/1 și 3503/2 - în natură teren - conform înscrierilor efectuate în coala de carte funciară - fila 5 dosar fond - a reprezentat dreptul de proprietate al numitei căsătorită cu - foaia B nr. 20, drept dobândit cu titlu de donație ( mama intimatei reclamante). La data de 4 noiembrie 1956 la foaia B nr. 3, în baza 218/1960 și 712/1966 imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, preluare care reclamanta a solicitat a se constata că a fost abuzivă.
Din analiza actelor aflate în dosarul de fond - fila 28 - se reține faptul că intimata a formulat o cerere către Primăria SMp rin care solicitat la 31.10.2001 restituirea în natură a imobilului în litigiu, calitatea de moștenitor a fostului proprietar tabular fiind constatată prin certificatul de moștenitor nr. 89/02.05.2001 - fila 9.
Se mai reține din cuprinsul actelor aflate în dosar fond - filele 21 - 22 - faptul că pe rolul Tribunalului Satu Mare, intimata a înregistrat o acțiune prin care a contestat decizia emisă de Primarul Mun. S M în baza Legii nr. 10/2001, prin care i s-a stabilit o ofertă de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, aspect din care reiese fără dubii faptul că s-a uzat de dispozițiile Legii nr. 10/2001 ce reglementează restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de Statul Român, criticile în acest sens fiind nefondate.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1996, fac parte din domeniul public al Statului Român sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.iar conform alineatului nr. 3 instanțele judecătorești au competența să stabilească valabilitatea titlului prin care imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, aspect legal din care reiese implicit faptul că și după adoptarea Legii nr. 10/2001 instanțele au competență în acest sens.
Referitor la calitatea procesuală a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, se reține faptul că, potrivit punctului nr. 48 din HG nr. 495/2007 și HG nr. 386/2007 Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția lipsei cale procesuale pasive fiind corect soluționată.
În speță, conform celor expuse nu s-a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu pentru a se verifica astfel cine are competența în calitate de unitate deținătoare conform Legii nr. 10/2001, ci s-a solicitat doar constatarea nevalabilității titlului în baza căruia imobilul s-a transferat în proprietatea Statului Român, situație în care, conform dispozițiilor legale invocate, calitatea procesuală pasivă a recurentei este evidentă, aspect corect reținut de instanța de apel, faptul că o societate cooperatistă deține imobilul nu este un aspect ce să facă obiectul prezentei cauze ci, acesta va fi tranșat în celelalte litigii promovate în baza Legii nr. 10/2001.
Față de toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Nu a justificat intimata cheltuielile de judecată, astfel că, nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 39 din 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 16.06.2008
- judecător fond -
- judecători apel - ,
- dact. gref. - 16.06.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Lazăr
