Superficie. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 334/
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-reclamantă SA prin LICHIDATOR JUDICIAR T, - T,- -.14...3..13 împotriva deciziei civile nr.76/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL prin PRIMAR, str. I-a, nr.180 județ T și SC GENERAL SRL, - Pitești,- județul A, având ca obiect superficie constatare drept superficie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, pentru recurenta-reclamantă, consilier juridic - conform delegației nr. 269 /12.10.2009 depusă la dosar și pentru intimata-pârâtă General SRL avocat conform împuternicirii avocațiale nr.263/30.07.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită conform art.87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință, apărătorul intimatei-pârâte depune la dosarul cauzei concluzii scrise și un set de înscrisuri cu referire la cheltuielile de judecată solicitate de General SRL.
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apărătorul intimatului-pârât General SRL solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată; depune concluzii scrise.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 07.02.2008, reclamanta T - prin lichidator judiciar i-a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local, Orașul prin Primar și General Pitești pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existenta unui drept de superficie constând in proprietatea asupra construcțiilor - clădire administrativă cu 9 camere, clădire laborator cu atelier mecanic (fostă clădire centrală), in lemn container, împrejmuiri plăci beton, împrejmuire plasă sudată, rețea apă, rețea electrică, stație preparat beton si a unui drept de folosință asupra terenului pe care acestea sunt situate.
In motivarea sale, reclamanta a arătat că este titulara unui drept de folosința asupra unui teren de 5604 de metri pătrați (ulterior de 2373 mp) conform contractului de închiriere nr.1494/1999 pe care s-au edificat construcțiile menționate sub titulatura generala de "organizare de șantier", construcții care sunt evidențiate in patrimoniul său ca elemente de activ.
Reclamanta a învederat că a dobândit construcțiile situate în localitatea, județul T, prin preluare de la "Hidrotehnica" G; acestea au fost edificate înainte de 1989 de către T care, în anul 1990 s-a divizat în "" T, "" T, "" "Hidrotehnica" Gac umpărat bunurile de la. T în baza facturii (cu nr. indescifrabil) din 28.12.1990, însă i-au fost predate efectiv, la data de 21.02.1991 de către "" T, succesoarea în drepturi și obligații a
Reclamanta a mai precizat că apartenența bunurilor menționate mai sus la patrimoniul " de Construcții Hidrotehnice" este un fapt necontestat în cauză, bunurile fiind înregistrate în patrimoniul societății ca elemente de activ sub denumirea de "organizare șantier ", în conformitate cu listele de inventar anexate.
La data de 08.04.2005, s-a dispus în temeiul art. 38 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de " de Construcții Hidrotehnice", la cererea acesteia, iar prin încheierea pronunțată la data de 14.11.2005 s-a dispus falimentul și dizolvarea acestei societăți.
În aplicarea dispozițiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, administratorul judiciar a înțeles să mențină în ființă contractul de închiriere nr. 1494/02.07.1999, considerând că este benefic procedurii, iar continuarea derulării acestuia contribuie într-o măsură mai mare satisfacerii intereselor creditorilor, sens în care, prin adresa nr. 1338/29.05.2007, a solicitat locatorului să comunice cuantumul obligațiilor înregistrate la bugetul local, începând cu data intrării societății în faliment, în vederea achitării lor.
Pârâta SC General SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, arătând ca reclamanta nu mai este proprietarul construcțiilor menționate, acestea fiind vândute către o terță persoana.
De asemenea, a fost invocată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea, susținându-se că Judecătoria Tulcea este competentă a soluționa pricina, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. "b" Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1159/03.05.2008 Tribunalul Tulceaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că speța are natura unei cauze civile având ca obiect constatarea unui drept de folosință asupra unui teren, iar în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecătoria are atribuția de a soluționa pricina.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr-, instanță care a soluționat cauza prin sentința civilă nr. 2384 din 29.09.2008 după admiterea excepției lipsei calității procesuale active și respingerea acțiunii ca introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că reclamanta solicita constatarea unui drept de superficie constând in proprietatea asupra unor construcții si a unei drept de folosință asupra terenului de 2373. situat in orașul; terenul in discuție a fost, la origine, proprietatea unității administrativ teritoriale, ulterior fiind vândut paratei General.
Judecătoria a mai constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.201/2008, reclamanta a vinde construcțiile către un terț. In legătură cu aceste construcții in contract,se menționează că "vânzătoarea se obliga sa întreprindă toate demersurile necesare pentru a obține recunoașterea in instanța a calității sale de titular exclusiv si a remite comparatorului hotărârea judecătorească definitiva si irevocabila privind atestarea existentei acestor drepturi, in termen de 1 an de la data încheierii contractului".
Aceasta este clauza este apreciată de reclamanta ca ar conferi vânzării caracter condițional, respectiv ar lega vânzarea de o condiție rezolutorie.
Judecătoria a observat că atributele proprietății (printre care si formularea de acțiuni in justiție in legătura cu acest drept) sunt exercitate de către proprietarul sub condiție rezolutorie, care in cazul din speța este terțul dobânditor, pentru că neîndeplinirea obligației arătate (considerata de către reclamanta condiție rezolutorie) duce la pierderea dreptului acestuia(oricare ar fi acest drept) transmis prin contractul menționat. Pentru a putea vorbi de un drept sub condiție rezolutorie al reclamantului vânzător, contractul ar trebui sa fie afectata de o condiție suspensivă (adică reclamanta ar vinde daca s-ar întâmpla un eveniment viitor si incert), ceea ce in cauza nu se regăsește.
Prin urmare, legitimare procesuala si in raport de susținerile reclamantei ar avea tot terțul dobânditor.
De asemenea, prima instanță a apreciat că prevederea contractuală în discuție nu reprezintă o condiție rezolutorie, părțile convenind că reclamanta vinde iar pârâta cumpără, fără să condiționeze pierderea dreptului terțului dobânditor de un eveniment viitor si incert ca realizare, acest rezultat (al desființării contractului intervenind) ca urmare a nerespectării unor clauze contractuale, deci ca o sancțiune de drept civil, chiar daca cu caracter convențional.
Interpretarea voința părților, judecătoria a apreciat că respectiva clauza are natura juridica a unui mandat prin care vânzătoarea se obliga sa promoveze o acțiune in justiție prin care sa obțină constatarea unor drepturi, dar direct in patrimoniul terțului dobânditor. Altfel nu se putea ca reclamanta să solicite constatarea drepturilor cerute in patrimoniu propriu și apoi, fără nici o alta manifestare de voința, dreptul astfel recunoscut sa treacă de la aceasta la terț. Remiterea de titlu indicata de parti in clauza arătată nu poate avea ca efect transmiterea dreptului recunoscut de către instanța in persoana reclamantei, decât daca aceasta din urma a acționat in calitate de mandatar al terțului.
Prin urmare, promovând acțiunea in nume propriu, reclamanta a afectat-o de viciul lipsei legitimării procesuale active, motiv pentru care instanța a admite excepția a respins cererea pentru acest motiv.
Împotriva acestei sentinței formulat apel reclamanta T - prin lichidator judiciar T, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac s-a arătat că bunurile situate în localitatea, identificate sub denumirea "Organizare Șantier " au fost înstrăinate de SC "" SA însă nu pur și simplu, ci sub condiție rezolutorie în sensul că lichidatorul judiciar urma să întreprindă toate demersurile necesare pentru a obține recunoașterea în instanță a calității sale de titular exclusiv. Acest lucru rezultă expres din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare încheiat cu SC "" SA unde s-a menționat totodată că "în caz de neîndeplinire a acestor obligații, vânzarea va fi rezolvită parțial în privința clădirilor pentru care nu s-a reușit obținerea titlurilor, dar rămânând valabil contractul pentru toate celelalte bunuri a căror proprietate a fost dovedită."
Construcțiile în litigiu au un caracter definitiv și au fost edificate în 1999 pentru a deservi, având la bază acordul autorității locale, dovadă că prin contractul de închiriere nr.1494/2.07.1999 Consiliul local a transmis în folosință SC SA T terenul în suprafață totală de 5604 mp cu destinația "organizare șantier", situat în orașul, str. I
- a mai susținut și că acest contract de închiriere a fost prelungit până la data de 22.07.2005, suprafața închiriată sa fost redusă de la 5604 mp la 2373 mp teren, iar menținerea contractului de închiriere a justificat dreptul societății debitoare de a folosi, în continuare, terenul închiriat, rezilierea contractului la inițiativa locatorului, nemaiputând opera în condițiile dreptului comun, cel puțin cât durează procedura.
În apărare, intimata " GENERAL" Pitești a formulat întâmpinare, arătând că Primăria a adus încă o dată la cunoștința lichidatorului, rezilierea contractului de închiriere de mai mult timp, precum și faptul că, acele construcții proprietatea reclamantei care se află pe acest teren sunt provizorii, neautorizate, legea nepermițând nici înainte de 1999 și nici după acest an, edificarea unor construcții autorizate, cu caracter definitiv, pe terenuri închiriate.
Intimata a mai invocat și faptul că dreptul de superficie solicitat de intimată este doar o încercare vădită de încălcare a dreptului de proprietate, drept garantat de Constituția României, precum și de legislația europeană în materie. S-a mai arătat că, deși chiar proprietarul terenului a solicitat ridicarea construcțiilor provizorii, aceasta nu numai că nu s-a conformat, dar a și vândut aceste construcții unei alte persoane juridice, căreia acum dorea să-i procure și folosința terenului.
Prin decizia civilă nr. 328/19.05.2009, Tribunalul Tulceaa respins apelul este neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că actul de vânzare de către reclamanta T - prin lichidator judiciar T către SC "" SRL Tos erie de clădiri (contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 201/08.02.2001 de BNP ), a nu este afectată nici de o condiție suspensivă (adică vânzătorul ar vinde dacă s-ar întâmpla un eveniment viitor și incert), pentru a putea spune că există un drept sub condiție rezolutorie al reclamantei - vânzătoare.
Tribunalul a remarcat că modalitatea actului juridic civil - condiția rezolutorie - este aceea de a cărei îndeplinire depinde stingerea dreptului și obligației, iar în situația vânzării sub condiție rezolutorie, dacă nu se îndeplinește condiția, actul juridic se consolidează definitiv el fiind socotit - de la încheiere - ca pur și simplu.
În această situație, cum dreptul de proprietate s-a transferat asupra cumpărătoarei atunci și acțiunile în justiție specifice acestui drept, nu mai pot fi exercitate decât de aceasta, pentru că neîndeplinirea obligației de a introduce o atare acțiune în justiție, duce la pierderea dreptului din patrimoniul acesteia (întrucât în acest patrimoniu dreptul exista deja).
În plus, așa cum corect a sesizat și prima instanță, nu se poate cunoaște modalitatea de transmitere ulterioară dreptului de superficie care se dorește a fi obținut, în patrimoniul cumpărătoarei, acest lucru neputându-se realiza prin simpla "remitere" precizată în convenția părților, a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva acestei sentinței formulat recurs " de Construcții Hidrotehnice", prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la primă instanță pentru judecarea in fond.
În motivarea căii de atac - întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.7 și 9. pr. civ. - s-a arătat că decizia civilă recurată nu cuprinde motivele pentru care instanța a considerat nefondat capătul de cerere privind constatarea dreptului de superficie constând în dreptul de folosință asupra terenului aflat în proprietatea pârâților, din orașul, str. I-a nr. 96, județul
Recurenta a precizat că bunurile clădire administrativă cu 9 camere, clădirea laborator, atelierul mecanic, baraca container, împrejmuirile din plăci de beton și plasă sudată, rețeaua de apă, rețeaua electrică și stația pentru preparat beton, situate în orașul, identificate sub denumirea de "organizare de șantier", au fost înstrăinate cumpărătorului "Coral" în procedura de faliment, însă nu pur și simplu, ci sub condiție rezolutorie, în sensul că vânzătorul, prin lichidator judiciar, urma să întreprindă toate demersurile necesare pentru recunoașterea în instanță a calității sale de titular exclusiv și a remite cumpărătorului hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă privind atestarea existenței acestor drepturi în termen de un an de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Acest lucru rezultă expres din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. nr. 201/08.02.2008 încheiat cu "Coral", unde s-a menționat, totodată, că, în caz de neîndeplinire a acestor obligații, vânzarea va fi rezolvită parțial în privința clădirilor și construcțiilor speciale pentru care nu s-a reușit obținerea titlurilor, dar rămânând valabil contractul pentru toate celelalte bunuri a căror proprietate a fost dovedită.
Prin urmare, condiția rezolutorie inserată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. nr. 201/08.02.2008 încheiat cu "Coral" justifică interesul promovării acțiunii în constatarea dreptului de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcțiilor menționate mai sus, situate pe terenul aflat în proprietatea pârâților, din orașul, strada I-a nr. 96, județul T, cât și calitatea noastră procesuală activă, în alte condiții fiind expuși riscului de rezolvire parțială a contractului, cu consecința restituirii către cumpărător a prețului aferent acestor bunuri, astfel după cum a arătat mai sus.
Față de cele menționate, recurenta apreciază că justifică atât interesul promovării acțiunii în constatarea dreptului de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcțiilor menționate mai sus, situate pe terenul aflat în proprietatea pârâților, din orașul, strada I-a nr. 96, județul T, cât și calitatea procesuală activă pentru a se adresa instanței cu această cerere.
De asemenea, recurenta a solicitat instanței de recurs să constate că instanța a omis să motiveze respingerea capătului de cerere privind constatarea dreptului de superficie constând în dreptul de folosință asupra terenului aflat în proprietatea pârâților, din orașul, strada I-a nr. 96, județul T, motivarea hotărârii recurate vizând doar bunurile care au fost înstrăinate către "Coral" în procedură de faliment, respectiv acelea pentru care subscrisa a solicitat constatarea dreptului de superficie constând în dreptul de proprietate.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, după cum in mod judicios s-a reținut de instanțele de fond (mult mai explicit de către tribunal) prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.201/8.02.2001 de T, reclamanta T - prin lichidator judiciar Tav ândut către "" Tos erie de clădiri, printre care și o clădire administrativă cu 9 camere, laborator cu atelier mecanic, lemn container, împrejmuiri plăci beton, împrejmuire plasă sudată, rețea apă, rețea electrică, menționându-se expres in contract că acestea sunt deținute fără titlu de proprietate și că erau edificate pe teren proprietate de stat.
Referitor la aceste construcții înstrăinate ce constituiau "Organizarea de Șantier " (dar și celelalte pentru care nu exista titlu de proprietate), părțile au inserat în contract o clauză prin care vânzătoarea își asuma obligația de a întreprinde toate demersurile necesare pentru a obține recunoașterea în instanță a calității sale de titular exclusiv și a remite cumpărătorului hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă privind atestarea existenței acestor drepturi, în termen de 1 an de la data încheierii contractului.
În caz de neîndeplinire a acestor obligații, s-a stipulat că vânzarea va fi rezolvită parțial în privința clădirilor pentru care nu s-a reușit obținerea titlurilor, dar rămânând valabil contractul pentru toate celelalte bunuri a căror proprietate a fost dovedită.
Pretenția reclamantei conform căreia bunurile înstrăinate către Coral T au fost vândute sub condiția rezolutorie a fost în mod corect respinsă de instanțele de fond.
Astfel, cum în mod corect s-a remarcat de instanțe, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.201/8.02.2001 de viza "vânzarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei """; pentru construcțiile ce fac obiectul prezentei cauze, reclamanta a învederat că le deține prin cumpărare de la "Hidrotehnica" G, care, la rândul său, le-a cumpărat de la. T la 28.12.1990, bunurile fiind edificate înainte de anul 1989.
Deși în contractul de vânzare amintit s-a menționat că bunurile sunt deținute fără titlu, în acțiune reclamanta a pretins că acestea fac parte din patrimoniul său, deci exercită un drept de proprietate.
Caracterul provizoriu al construcțiilor astfel vândute nu împiedică vânzarea lor atât timp cât regimul lor juridic este învederat cumpărătorului și acestea sunt dobândite ca atare, păstrându-și caracterul provizoriu. Însăși denumirea întregului ansamblu de construcții situat în, strada I-a nr. 96 individualizat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.201/8.02.2001 de T drept "Organizarea de Șantier" relevă caracterul provizoriu al bunurilor imobile, fiind evident că un șantier este o întreprindere esențialmente temporară, urmând a fi desființat la momentul finalizării construcției pentru care a fost înființat.
În acest context, clauza contractuală conform căreia vânzătorul se obligă "să obțină recunoașterea în instanță a calității sale de titular exclusiv" (fără a se menționa drepturile vizate) nu se putea referi la construcțiile provizorii, cu atât mai mult cu cât, pentru unele, era practic imposibilă eliberarea unui titlu de proprietate (exemplu: împrejmuirile și rețeaua electrică pentru care nu se putea obține vreo autorizație de construcție, acestea fiind în fapt simple facilități de utilizare a șantierului).
Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care dă expresie aproprierii unui bun, drept care permite titularului să posede, să folosească și să dispună de acel bun, în putere și interes propriu, în cadrul și cu respectarea legislației existente.
Ca drept real, în conformitate cu prevederile art. 644 și 645 Cod civil, proprietatea se poate dobândi prin lege, prin hotărâre judecătorească, prin tradițiune, prin ocupațiune, prin accesiune, prin convenție și prin moștenire.
Deși invocă convenția ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcțiilor (prin aplicarea art. 492 Cod civil), pretinzând că are contract cu proprietarii anteriori, reclamanta a omis să arate instanței că a înstrăinat toate construcțiile unui terț printr-un contract de vânzare-cumpărare a cărui valabilitate nu a fost contestată.
Principalul efect al contractului de vânzare-cumpărare este ieșirea bunului care face obiectul actului din patrimoniul vânzătorului și intrarea acestuia în patrimoniul cumpărătorului.
De aceea, într-o acțiune în constatarea existenței dreptului de proprietate (considerând că ar fi îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de acțiuni, conform prevederilor art. 111 Cod procedură civilă) are calitate procesuală activănumai titularul dreptului de proprietate.
Aceasta deoarece calitatea procesuală activă semnifică identitatea dintre titularul dreptului sau interesului protejat legalmente din raportul juridic ce constituie obiectul judecății și persoana reclamantului.
Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate (ce nu este reglementat de Codul civil) și care constă în dreptul de proprietate asupra construcțiilor ce se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia titularul construcțiilor are și un drept de folosință.
Astfel, dreptul de superficie presupune o suprapunere a două drepturi de proprietate ce aparțin de doi titulari diferiți: dreptul de proprietate asupra terenului și dreptul de proprietate asupra construcțiilor, la care se adaugă și dreptul de folosință asupra terenului proprietatea altuia.
Ca derogare de la regula înscrisă în art. 492 Cod civil, dreptul de superficie dezmembrează proprietatea asupra terenului, pentru că atributul folosinței acestuia trece la superficiar.
Referitor la modalitățile de constituire a dreptului de superficie, sunt reținute convenția părților (adică titularul dreptului de proprietate asupra construcțiilor și respectiv proprietarul terenului), legatul, uzucapiunea și legea.
Cum reclamanta nu pretinde că ar fi incidente ultimele cazuri și din conținutul acțiunii ce face referire la art. 492 Cod civil, curtea consideră că pretenția de recunoaștere a dreptului de superficie se întemeiază pe o convenție, care nu este însă indicată.
O astfel de convenție - încheiată din punct de vedere al formei conform principiului consensualismului - conține înțelegerea prin care proprietarul terenului își dă acordul ca o persoană să construiască pe terenul său, prin edificarea, conform prevederilor legale, imobilului superficiarul dobândind dreptul de proprietate asupra construcției, iar convenția îi dă dreptul de folosință pe durata existenței construcției, asupra terenului.
Rezultă din acestea că pentru a promova o acțiune în constatarea dreptului de servitute (al cărui conținut complex a fost descris anterior) persoana care a promovat acțiunea trebuie să fie, simultan, proprietarul construcțiilor și parte în convenția ce a conferit dreptul de edificare.
Or, reclamanta nu este proprietara bunurilor imobile (prin natura lor sau prin obiectul la care se aplică) ce alcătuiau Organizarea Șantier și nici nu a făcut dovada existenței vreunei convenții care să fi permis ridicarea construcțiilor în cauză.
De aceea, soluționarea cauzei prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active apare pe deplin justificată, condiții în care recursul se dovedește a fi neîntemeiat.
În fine, referitor la motivul de recurs (instanțele au omis să motiveze respingerea capătului de cerere privind constatarea dreptului de superficie constând în dreptul de folosință asupra terenului, motivarea hotărârii recurate vizând doar bunurile care au fost înstrăinate către "Coral" în procedură de faliment, respectiv acelea pentru care subscrisa a solicitat constatarea dreptului de superficie constând în dreptul de proprietate), curtea constată, dat fiind caracterul complex al dreptului de superficie ce privește două drepturi de proprietate și un drept de folosință, că motivările instanței de fond au vizat direct și respingerea solicitării de constatare a dreptului de folosință.
Având în vedere dispozițiile art. 274. pr. civ. conform cărora partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, față de situația că intimanta a achitat avocatului ales un onorariu de 3570 lei prin factura seria - - nr. 0176/30.07.2009 și alte cheltuieli cu procesul (cazare, transport), până la suma de 4.501,16 lei, va fi obligată recurenta la plata acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă " DE CONSTRUCȚII HIDROTEHNICE" T prin lichidator judiciar T, cu sediul în-, - 14,. D,. 3,. 13, județul T, împotriva deciziei civile nr. 76/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL prin PRIMAR, cu sediile în strada I-a nr. 180, județul T și " GENERAL", cu sediul în-, județul
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 4.501,16 lei către intimata " General", cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt. Grefier,
- -
conf. art.261 alin.2 c Cod Penal, semnează,
Grefier Secție,
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud. /05.01.2010
gref./2 ex./ 06.01.2010.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Gabriel Lefter
