Uzucapiune. Decizia 1429/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1429/2009-
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâții și domiciliați în, nr. 223, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Carei,-/A, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 47 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 2337 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, având ca obiect: uzucapiune.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 27 octombrie 2009, apoi pentru 03 noiembrie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2337/26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâților și soția, având ca obiect evacuare și a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și soția împotriva reclamantului pârât, constatându-se dreptul de proprietate al pârâților reclamanți cu titlu de uzucapiune cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1884 nr. top. 70/2/B în natură casă de locuit și teren de 1014 mp și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate cu acest titlu în CF.
De asemenea, a fost obligat reclamantul să achite în favoarea pârâților suma de 319 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul tabular a imobilului în litigiu, în temeiul unei donații realizate de foștii proprietarii în anul 1972, moment în care s-a realizat și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului.
Pe de altă parte prima instanță a constatat, din materialul probator administrat în cauză, că din anul 1972 și până în anul 2008, în imobil nu a locuit reclamantul ci pârâții în cauză, care au realizat o serie de investiții, au achitat cheltuielile aferente utilităților acestui imobil și l-au stăpânit netulburați în perioada 1976-2008.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, pe fondul unor neînțelegeri apărute între reclamant și pârâți, care sunt sora și cumnatul său, cel dintâi a refuzat să-i mai lase să locuiască în casa proprietatea sa, imputându-le lipsa de sprijin la îngrijirea tatălui reclamantului și al pârâtei, în prezent decedat.
Raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că posesia exercitată de pârâți întrunește condițiile legale ale uzucapiunii de lungă durată de 30 de ani reglementată de Codul civil, astfel încât a admis acțiunea reconvențională formulată de către pârâți și a constatat dobândirea de către aceștia a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, respingând pe cale de consecință acțiunea reclamantului de evacuare a pârâților și obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanță celor doi pârâți reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal reclamantul, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale principale vizând evacuarea pârâților și al respingerii cererii reconvenționale formulate de aceștia, motivând în fapt că în mod eronat prima instanță a aplicat prevederile legale incidente în materia uzucapiunii cuprinse în Codul civil român, când în realitate în speță sunt aplicabile dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938.
Prin decizia civilă nr. 47/Ap din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de apelantul -reclamant - pârât, cu. procedural ales în mun. Carei, bd. - nr.42A, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.2337/26.11.2008, pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - reclamanți și, ambii cu. în com. Supur, sat nr.223, jud. S M, și în consecință:
A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins în întregime cererea reconvențională și s-a admis acțiunea reclamantului, dispunând evacuarea pârâților-reclamanți din imobilul situat în comuna Supur, sat nr.223(266), jud. S M, înscris în CF nr.1884, sub nr.cad.70/2/B, în natură casă și teren intravilan în suprafață de 1014.
Intimații pârâți reclamanți au fost obligați să plătească apelantului reclamant pârât suma de 2419,95 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul nelegalității sentinței atacate, tribunalul a reținut că imobilul în cauză se găsește în comuna Supur, sat, jud. S M, regiune în care funcționează sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare și în care este aplicabil regimul juridic reglementat prin Decretul Lege nr.115/1938.
În acest context, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.LXXXVI(86) din 10.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite (.Of.nr.697/14.10.2008) într-un recurs în interesul legii, hotărâre obligatorie conform disp.art.329 alin.3 Cod de procedură civilă, "în situația prescripțiile achizitive începute sub imperiul Decretului Lege nr.115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr.7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului Lege nr.115/1938".
În speță, prescripția achizitivă invocată de intimații pârâți reclamanți a început în anul 1976, când au intrat în posesia efectivă a imobilului, la o dată ulterioară intrării în vigoare a Decretului Lege nr.115/1938 (adică ulterior anului 1947) și au apreciat că aceasta s-a împlinit în anul 2006, la o dată ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.7/1996 (adică ulterior anului 1996).
Raportat la această stare de fapt tribunalul a apreciat că situației din prezenta speță îi sunt aplicabile considerentele și dispozițiile Deciziei nr.86/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție menționate mai sus, astfel încât în mod nelegal instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a disp.art.1890-1895 cod civil în materia uzucapiunii.
Referitor la dispozițiile legale cuprinse în Decretul Lege nr.115/1938 incidente în materia prescripției achizitive, în speță art.27 și 28, tribunalul a reținut că acestea reglementează două ipoteze distincte de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară.
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat ca fiind fondate și criticile apelantului reclamant pârât vizând netemeinicia sentinței apelate, din circumstanțele concrete ale cauzei nerezultând aplicabilitatea vreuneia dintre cele două ipoteze reglementate prin art.27 și 28 din Decretul Lege nr.115/1938, pârâții reclamanți nefiind înscriși în cartea funciară în temeiul unui titlu nevalabil în urmă cu cel puțin 10 ani de zile și respectiv nefăcând dovada decesului proprietarului tabular cu cel puțin 20 de ani înainte, acesta din urmă având calitatea de apelant reclamant în cauză.
Totodată, tribunalul a găsit fondate sub acest aspect și criticile apelantului structurate pe considerentul că, atâta vreme cât actele de stăpânire ale intimaților pârâți reclamanți asupra imobilului în litigiu s-au realizat prin toleranța și cu îngăduința proprietarului tabular reclamant în cauză, acestea nu pot fonda o posesie utilă în înțelesul art.1846 și urm. Cod civil, aptă să ducă la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate.
Prin prisma celor ce preced, tribunalul a găsit întemeiate criticile apelantului în privința soluției date de instanța de fond cererii reconvenționale formulate în cauză și în consecință a admis apelul sub acest aspect și a dispus schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii reconvenționale.
În egală măsură, câtă vreme în cauză nu au fost invocate alte impedimente față de admiterea acțiunii reclamantului de evacuare a celor doi pârâți, iar în speță nu s-au invocat un drept de retenție de către aceștia din urmă, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiate și criticile apelantului în privința soluției date în primă instanță cererii sale principale.
Pe cale de consecință tribunalul a admis apelul astfel promovat și a schimbat sentința atacată și cu privire la soluția dată cererii reclamantului, pe care a admis-o astfel cum a fost formulată, făcând totodată aplicarea disp.art.274 și urm. raportat la art.298 Cod de procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanță și în apel apelantului reclamant, întemeiat pe înscrisurile doveditoare de la dosar (filele nr.1, 18, 43, 44 din dosarul primei instanțe, filele nr.2, 4-7, 18-20 din dosarul de apel), conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, au declarat recurs reclamanții și solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii apelului și păstrarea în tot a sentinței civile nr. 2337/2008 a Judecătoriei Carei, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală, deoarece în mod greșit a fost respinsă acțiunea pronunțată de către reclamanți.
Se susține astfel că, imobilul din litigiu a format proprietatea bunicilor recurentei și ai intimatului, iar în 1972 fost dezbătură succesiunea după aceștia, moștenitori fiind mama lor și fratele acesteia, cel din urmă fiind escontentat de mama părților.
Că, recurenta și intimatul sunt moștenitorii proprietarilor tabulari de sub B 1 și 2, care au fost bunicii lor, iar în anul 1974, s-a făcut o donație în favoarea reclamantului, cu privire la imobil, însă în urma înțelegerii cu acesta, recurenții, după ce au făcut extinderi la imobil s-au mutat efectiv în el din anul 1976, imobil în care locuiesc și în prezent.
Recurenții susțin că, în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea Decretului - Lege nr. 115/1938 cu toate că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil, cum corect a reținut instanța de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9, 312 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Asupra imobilului din litigiu, înscris în CF. nr.1884 -, nr.top. 70/2/B, reprezentând în natură casă și teren în suprafață totală de 1014. formează proprietatea tabulară a numiților și soția, (în prezent decedați), asupra suprafeței de 214 mp. și proprietatea intimatului - reclamant, asupra casei și 800. teren, cu titlu de donație (din 1974).
Imobilul descris mai sus a format inițial proprietatea bunicilor materni ai recurentei și intimatului, respectiv, proprietarii tabulari sub B 1 și 2, care au decedat la data de 10.04.1972, respectiv 22.05.1972, după cum rezultă din certificatul de moștenitor emis la 29.09.1972 (fila 12 - fond), de către fostul notariat de Stat Local Carei.
Din actul mai sus evocat, reiese că moștenirea rămasă în urma celor doi defuncți a revenit fiicei acestora (mama părților), în cotă de părți și numitului, în calitate de fiu, în cotă de, despre care se susține că a fost escontentat de sora sa.
În anul 1974, reclamantul intimat și-a înscris dreptul de proprietate cu titlu donație asupra casei și 800. teren, însă acest imobil nu a fost folosit niciodată de către el, ci, așa cum a recunoscut personal la interogatoriu, din anul 1976 fost locuit efectiv de sora lui și soțul acesteia, recurenții din prezenta cauză.
Tot la interogatoriu (fila 39) intimatul - reclamant a recunoscut că nu i-a conturbat niciodată în posesie, iar pasivitatea sa se datorează faptului că este "bun la suflet", în prezent solicită evacuarea pârâților datorită faptului că sora lui nu l-a ajutat la îngrijirea tatălui lor.
Exercitarea posesiei de către recurenți, în condițiile impuse de textul art. 1847 Cod civil este confirmată prin probele testimoniale administrate în fața instanței de fond, coroborate cu recunoașterea reclamantului pârât reconvențional, la interogatoriul luat.
Este cert că după ce a intervenit donația efectuată în 1974 în favoarea intimatului, între acesta și sora sa a intervenit o înțelegere, în sensul că acesta să folosească imobilul din litigiu, altfel, nu se poate explica pasivitatea reclamantului timp de 34 de ani, scurși de la data intervenirii donației și data promovării acțiunii în evacuare, 18 aprilie 2008.
Se mai reține din probele administrate în cauză, că recurenții s-au mutat într-adevăr în imobil în anul 1976, însă de la data când intimatul a devenit proprietar (1974) și a intervenit înțelegerea cu sora sa, recurenții au efectuat lucrări de investiții la imobil pentru a-l putea face locuibil, și abia după terminarea acestora s-au mutat efectiv în casă.
Aceasta fiind starea de fapt, instanța de recurs reține că, la data publicării în Monitorul Oficial, art. 60 al Legii nr. 7/1996 cuprindea o normă tranzitorie în ceea ce privește modul de soluționare al acțiunilor introduse în temeiul art. 27 și 28 din Decretul nr.115/1938, în sensul că acestea vor fi finalizate potrivit dispozițiilor normelor speciale.
Din interpretarea literală și logică, folosind argumentul "per a contrario", se deduce că pentru acțiunile în constatarea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, formulate ulterior intrării în vigoare a legii, vor fi avute în vedere prevederile Codului civil.
Legea nr.7/1996, a fost modificată sub aspectul conținutului art. 60 prin OUG. 41/2004, ulterior devenind aplicabile și modificările prevăzute de Titlul XII din Legea nr. 247/2005, astfel încât recursul în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate retroactiva ca normă interpretativă decât până în 27 mai 2004.
Așa fiind, indiferent de data soluționării litigiului, deoarece în cazul uzucapiunii instanța este chemată doar să constata dobândirea dreptului ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, pentru uzucapiunile care s-au împlinit în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 și cea a intrării în vigoare a OUG. nr. 41/2004, sunt aplicabile prevederile art. 1890 și următoarele Cod civil.
În speță, imobilul din litigiu nu a fost niciodată în folosința reclamantului - intimat, iar recurenții cel puțin din 1974, când reclamantul și-a întabulat dreptul de proprietate, au intrat în posesia acestuia, începând efectuarea lucrărilor de investiții, după care s-au mutat în anul 1976, astfel că uzucapiunea s-a împlinit în anul 2004, considerente pentru care, în speță sunt incidente dispozițiile Codului civil cu privire la acest mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Dar și prin prisma dispozițiilor Decretului - Lege nr. 115/1938, instanța de apel a procedat greșit atunci dând a respins în întregime acțiunea reclamanților.
Astfel, potrivit art. 28 din actul normativ mai sus arătat, "cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat".
Ori, așa cum s-a arătat deja, proprietarii tabulari de sub B 1 - 2, au decedat în anul 1972, ori, recurenții folosesc sub titlu de proprietari imobilul din litigiu, din anul 1974 și până în prezent, astfel că, în ceea ce privește cota acestora de proprietate, este fără echivoc că, recurenții au dobândit-o cu titlu de uzucapiune și prin prisma dispozițiilor Decretului - Lege nr. 115/1938.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1-3 combinat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea va admite ca fondat recursul civil de față, va modifica în tot decizia civilă nr. 47/9.03.2009 a Tribunalului Satu Mare, în sensul respingerii apelului declarat și păstrarea în tot a sentinței civile nr. 2337/26.11.2008 a Judecătoriei Carei.
Conform art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimatul la 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenții reclamanții și domiciliați în, nr. 223, județul S M în contradictoriu cu intimatul domiciliat în Carei,-/A, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 47 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în tot în sensul că respinge apelul și păstrează în tot sentința civilă nr. 2337 din 26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Carei.
Obligă intimatul la 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților.
IREV OCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /26.11.2009
Jud.fond:
Jud.apel: -
Dact./27.11.2009
Ex.2
3 com./02.12.2009
1. recurenții reclamanții
2. domiciliați în, nr. 223, județul S
3. intimatul domiciliat în Carei,-/A, județul S M,
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
