Uzucapiune. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2659/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.376
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL și de către recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva deciziei civile nr.1046 din 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații pârâți, și CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1
are ca obiect - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă domnul consilier juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte Primăria Municipiului B, în baza delegației depuse la dosar și domnul avocat, în calitate de reprezentant al intimatei - reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.-din 03.12.2008, eliberată de Baroul București (fila 9), lipsind intimații - pârâți, și Consiliul Local al Sectorului 1
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul recurentei - pârâte Primăria Municipiului B depune la dosar diferența de timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Părțile prezente prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor și asupra excepției de interes a recurentei - pârâte Primăria Municipiului B în formularea cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte Primăria Municipiului B, având cuvântul solicită admiterea cererii sale de recurs astfel cum a fost formulată, desființarea sentinței civile atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește uzucapiunea, consideră că pe acest capăt de cerere Municipiul B nu are calitate procesuală pasivă având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada că ultimul proprietar al imobilului în litigiu a fost statul, urmând a se aprecia asupra acestui aspect.
Apreciază că instanța în mod greșit a apreciat că uzucapiunea de 30 de ani a operat în cazul imobilului în cauză.
Arată că după abrogarea Legilor 58/1974 și parțial Legea nr.59/1974, s-a pus problema dacă pentru perioada 1974 -1989 se poate considera că respectivele legi au avut un efect întreruptiv al prescripției achizitive; apreciază că respectivele legi au întrerupt cursul prescripției în perioada în care
s-au aflat în vigoare.
Solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar referitoare la prescripția achizitivă.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicită a fi admis astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului formulat de pârâta Primăria Municipiului B, ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B, prin Primarul General, arată că la instanța de fond s-a admis excepția și s-a constatat că pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor justifică legitimarea procesuală pasivă.
Contrar afirmațiilor nefondate ale pârâtului, în cauză, practica neunitară a instanțelor judecătorești a fost unificată după adoptarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a Deciziei nr. IV din 16.01.2006.
În ceea ce privește posesia imobilului în discuție arată că aceasta a fost stabilită prin decizia pronunțată în cauză în urma probelor administrate.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicită a fi respins, ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cererilor de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.03.2004, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, G și, a solicitat instanței să constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 312. situat în-, sector 1,
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a intrat în posesia terenului de 312. situat în B-, sector 1, la data de 03.04.1979, prin încheierea unei chitanțe de mână cu G și care, la rândul lor, au intrat în posesia terenului la data de 04.08.1969, prin încheierea unei chitanțe de mână cu, fostă, care moștenise acest teren de pe urma defunctului, potrivit certificatului de moștenitor nr.2130/1959. Acesta din urmă a dobândit terenul prin cumpărare conform actului de vânzare-cumpărare nr.1209/16.01.1941; în anii 1979 - 1982, construit pe teren o casă compusă din două camere și dependințe.
La data de 07.09.2006, reclamanta a depus o cerere de completare a acțiunii principale, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției amplasată pe terenul sus-menționat.
La data de 21.09.2006, reclamanta a depus o cerere de introducere în cauză a pârâților Statul Român, reprezentat de Municipiul B prin Primarul General, Consiliul Local al Sectorului 1 B, Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor, și.
Prin încheierea de ședință din data de 21.09.2006, prima instanță a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților, G și.
La data de 30.11.2006, pârâtul Consiliul Local al Sectorului 1 Bad epus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 26.04.2007, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Sectorului 1 B și a Statului Român reprezentat de Municipiul
Prin sentința civilă nr.13949/11.10.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- (număr în format vechi 4548/2004), a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților, G,; a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate de folosință; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Statul Român prin Municipiul B - prin Primarul General și a pârâtului Consiliul Local al Sectorului L B; s-a respins acțiunea față de aceste pârâte, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a constatat că reclamanta este proprietar al terenului situat în B,-, sector 1, în suprafață de 303,28 mp, astfel cum a fost identificat de expert topo, ca efect al uzucapiunii; s-a constatat că reclamanta este proprietar al construcției amplasată pe terenul din B,-, sector 1, în suprafață de 88. astfel cum a fost identificată de expert construcții, ca efect al accesiunii imobiliare și s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1209/16.01.1941, a cumpărat de la, un loc în suprafață de 312. situat în comuna suburbană, Bi Noi, lotul nr.152.
La data de 09.10.1952, a decedat, rămânând ca moștenitori, și. La data de 04.01.1974, a decedat, iar în lipsa moștenitorilor legali testamentari s-a eliberat certificatul de vacanță succesorală 38/29.03.2007, moștenitor fiind Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prima instanță a reținut că, la data de 04.08.1969, între, fostă, pe de o parte și G, s-a încheiat un act sub semnătură privată, conform căruia a cedat terenul din-, sectorul 8 și că, la data de 03.04.1979, G și au încheiat un act sub semnătură privată, prin care au arătat că vând terenul din- cu construcția ce se găsește în incinta d-nei, după care, la data de 27.07.2000, Gad ecedat, rămânând ca moștenitoare. Aceasta din urmă a decedat iar la 08.09.2001, rămânând ca moștenitori, conform Certificatului de Moștenitor nr. 164/2001, și.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a respins-o, reținând că, potrivit certificatului de vacanță succesorală nr. 38/29.03.2007, moștenitor al defunctei (), este Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; în baza acestui certificat de vacanță succesorală, Statul Român justifică legitimitate procesuală pasivă.
Cu privire fondul cauzei s-a reținut că, începând cu anul 1979 și până în prezent, reclamanta a posedat personal și sub nume de proprietar, terenul în suprafață de 303,28. situat în B,-, sector 1, potrivit expertizei efectuată în cauză de expert topo. Anterior anului 1979, respectiv începând cu anul 1969, imobilul a fost stăpânit de G și, cu care reclamanta a încheiat un act sub semnătură privată, fiind incidente dispozițiile art. 1860 Cod procedură civilă cu privire la joncțiunea posesiilor și dispozițiilor art. 1890 Cod civil. De atunci și până în prezent, reclamanta a posedat terenul în mod continuu, netulburat, fiind cunoscută ca proprietar al terenului, nu au avut litigii cu nici o persoană și a cules fructele acestui bun în interes personal. Declarațiile martorilor se coroborează cu evidentele istoricului de rol fiscal nr.7875/08.05.2002.
Instanța a reținut, de asemenea, că, pe terenul descris mai sus, este amplasată o construcție cu destinație de locuință, formată din parter în suprafață de 88. conform raportului de expertiză construcții, realizat în cauză de expert construcții și că, anul construirii acestei locuințe a fost stabilit de expert ca fiind 1953-1955.
Instanța a reținut și că, prin sentința civilă nr.983/20.01.1992, pronunțată în dosar nr.1429/1990, s-a constatat că reclamanta este constructor de bună credință pe terenul altuia, în ceea ce privește imobilul compus din 2 camere și dependințe situat în B,- sector 1.
Instanța a apreciat că, potrivit art. 1837 cod civil "prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea (. ), sub condițiile determinate prin aceasta lege", iar potrivit art. 1890 Cod civil "toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință". Prescripția achizitivă este un mod original de dobândire a proprietății asupra bunurilor imobile, cel ce o invocă nefiind obligat a produce vreun titlu neputându-i-se opune reaua-credința, iar pentru a opera acest mod de dobândire a proprietății este necesar ca bunul să fie posedat în tot timpul fixat de lege, socotindu-se câștigat după împlinirea celei din urmă zi a termenului defipt. În cauza s-a făcut dovada că reclamanta a posedat imobilul - teren, în suprafață de 303,28. și situat în B,-, sector 1, identificat de expert topo din anul 1969 și până în prezent, deci mai mult de 30 de ani, fiind incidente și dispozițiile art.1890 Cod civil, astfel că posesia exercitată de reclamantă asupra imobilului a întrunit ambele elemente, atâtanimuscât șicorpus, a fost continuă, neîntreruptă, pașnică și sub nume de proprietar, întrunind condițiile prevăzute de art.1846 și 1847 Cod civil și fiind utilă și aptă să ducă la uzucapiune.
Instanța a constatat că reclamanta are asupra imobilului teren, în suprafață de 303,28. situat în B,-, sector 1, un drept preexistent dobândit prin uzucapiune și că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, acțiunea promovată fiind întemeiată, fiind admisă și s-a constat că reclamanta este proprietara imobilului descris mai sus.
În ce privește capătul de cerere privind accesiunea imobiliară, instanța a reținut că reclamanta, proprietar al terenului ca efect al uzucapiunii, a edificat pe acesta, o construcție fără a obține în prealabil autorizație de construire potrivit dispozițiilor Legii nr.50/1991.
Potrivit art. 492 Cod Civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră.
Instanța a reținut că prezumția relativă instituită de art.492 Cod civil, nu a fost răsturnată în cauză, astfel că a admis cererea și a constatat că reclamanta este proprietarul construcțiilor amplasate pe terenul din-, sector 1, în suprafață de 88. astfel cum au fost identificate de expert construcții, ca efect al accesiunii imobiliare.
De asemenea, prima instanță a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Primăria Municipiului B, prin Primarul General.
Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat hotărârea pentru că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocate, iar cu privire la fondul pricinii pentru că, a reținut în mod greșit că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1847 Cod civil.
Apelanta Primăria Municipiului B prin Primarul General, a criticat hotărârea pentru că prima instanță în mod greșit a stabilit că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prevăzute de art. 1847 Cod civil.
Ambele apeluri s-au întemeiat în drept pe dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingere a ambelor apeluri ca nefondate.
Prin decizia civilă nr.1046/07.07.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-pârâți Primăria Municipiului B prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că excepția calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost în mod corect respinsă, deoarece acesta este moștenitor al defunctei (), conform certificatului de vacanță succesorală nr.38/29.03.2007.
Critica apelantului-pârât Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1847 Cod civil, au fost înlăturate de Tribunalul București care a reținut că, prin decizia nr.IV din 16.-, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a stabilit că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legii nr. 58/1974 și a Legii nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel că posesorii acestor terenuri pot solicita instanțelor să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
În plus, din probele administrate în cauză (declarațiile martorilor și înscrisuri) rezultă că, în speță, sunt întrunite condițiile cerute de art. 1846, 1847, 1848, 1860, 1890 și următoarele Cod civil, pentru a se opera dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum corect a reținut prima instanță.
Cu referire la criticile formulate de apelanta-pârâtă Primăria Municipiului B, instanța de apel a reținut că susținerea potrivit căreia, în speță, nu ar fi îndeplinite condițiile art.1847, întrucât este necesar ca bunul posedat să fie în circuitul civil, iar bunurile aparținând statului și unităților administrativ teritoriale în perioada când s-au aflat în vigoare Legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974, nu puteau fi uzucapate, nu a putut fi primită față de dispozițiile deciziei nr. IV din 16.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite, menționate anterior.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurenții-pârâți Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Primăria Municipiului B, reprezentată prin Primarul General.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă coroborate cu art.1847 și 1890 Cod civil, recurentul-pârât Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că decizia ce face obiectul recursului a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent-pârât, în cererea de chemare în judecată, și sub aspectul aplicabilității dispozițiilor art.1847 și 1890 Cod civil.
Astfel, a susținut acest recurent-pârât că, în mod greșit instanța de apel a reținut că are calitate procesuală pasivă în considerarea certificatului de vacanță succesorală nr.38/29.03.2007, întrucât Statul Român nu a moștenit nici un bun prin acest certificat de vacanță succesorală; s-a mai arătat că notarul public trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.80 din Legea nr.36/1995, care prevăd că "dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere, închiderea procedurii succesorale și clasează cauza ca fiind fără obiect".
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că în speță, nu se poate reține dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra termenului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1847 Cod civil.
A susținut recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, că art.1890 Cod civil stabilește că pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, trebuie îndeplinite două condiții: să existe posesie de peste 30 de ani și aceasta să fie utilă, adică neviciată. O posesie este utilă atunci când este pașnică, publică, neîntreruptă, sub nume de proprietar și neechivocă.
Pentru a se putea face aplicabilitatea acestor dispoziții legale, este necesar ca bunul posedat să fie în circuitul civil, prin urmare una dintre condiții este ca bunul să fie susceptibil de a fi uzucapat.
Însă, anterior consacrării legale a proprietății private a statului prin art.6 din Legea nr.18/1991, art.81 din Legea nr.69/1991 și art.4 din Legea nr.213/1998, bunurile aparținând statului și unităților administrativ teritoriale, nu puteau fi dobândite prin uzucapiune.
Prin urmare, nu se poate opune o posesie utilă statului cel puțin până în anul 1989, întrucât proprietara socialistă era insesizabilă, imprescriptibilă și inalienabilă, iar Constituțiile anterioare anului 1991 nu au făcut distincție între domeniul public și cel privat al statului, bunurile intrate în proprietatea statului făcând parte din domeniul public și fiind astfel insesizabile, inalienabile și imprescriptibile.
Or, având în vedere faptul că terenul în cauză, a intrat în domeniul public al statului și că toate categoriile de terenuri au fost scoase din circuitul civil, recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, apreciază că, în acest caz, prezumția de proprietate, ca efect al posesiei, nu poate opera în favoarea reclamantului.
Astfel, recurentul-pârât a susținut că posesia exercitată de către autorii reclamantei, a fost viciată în sensul că aceasta nu a fost continuă, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1890 Cod civil, întrucât întreruperea prescripției achizitive are drept consecință înlăturarea oricăror efecte ale posesiei anterioare, iar reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997, recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
Recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B, reprezentată prin Primarul General, a susținut că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, atât în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B, în cererea de chemare în judecată, cât și în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de chemare în judecată.
Astfel, a susținut recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B că, intimata-reclamantă nu a făcut dovada că Statul Român este ultimul proprietar al imobilului în litigiu, astfel că nu se poate reține calitatea sa procesuală pasivă în cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de vreme ce Statul Român nu a fost parte în nici un act translativ de proprietate.
Cu referire la soluția dată cererii de chemare în judecată, recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Baa rătat că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și condițiile prevăzute de lege. Pentru a-și produce efectele, sunt necesare unele condiții: posesia, împlinirea termenului, buna-credință, justul titlu și mai ales, existența unui lucru susceptibil de a fi uzucapat.
Conform Constituției României din 1991 - proprietatea este publică sau privată (art.135 pct.2), legea fundamentală a țării fiind primul act normativ care face diferențierea între domeniul public și privat al statului.
Având în vedere aceste considerente, recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Bas usținut că termenul de prescripție achizitivă nu putea să înceapă să curgă decât după anul 1991; în consecință, în mod greșit s-a apreciat că uzucapiunea de 30 de ani a operat în speță.
S-a mai arătat că după abrogarea Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, s-a pus problema dacă pentru perioada 1974-1989 se poate considera că respectivele legi au avut un efect întreruptiv al prescripției achizitive și s-a considerat că respectivele legi au întrerupt cursul prescripției în perioada în care s-au aflat în vigoare, astfel că, în speță, este incident un caz de întrerupere ă a prescripției achizitive, conform art.1864 pct.2 Cod civil.
Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B, a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă; aceasta a fost legal timbrată, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 și 11 teza a II-a din Legea nr.146/1997, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 157 lei, achitată cu chitanța nr.-/1/13.01.2009, eliberată de Bank -; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererilor de recurs, ca nefondate.
În ședința publică de la 24.02.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes a recurentei-pârâte Primăria Municipiului B, în formularea cererii de recurs, excepție pe care, analizând-o cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, o va admite, având în vedere că prin sentința civilă nr.13949/11.10.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, cererea de chemare în judecată a fost admisă, în contradictoriu cu pârâții, și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor; prin încheierea de ședință de la 26.04.2007, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B față de existența Certificatului de vacanță succesorală nr.38/29.03.2007, emis de Biroul Notarilor Publici Asociați și, prin care s-a constatat că succesiunea defunctei este vacantă, astfel că are vocație succesorală concretă Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, conform dispozițiilor art.477 și 680 Cod civil și ale art.85 din Legea nr.36/1995.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu a fost admisă în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Primăria Municipiului
Ca formă de manifestare a acțiunii civile și cererea de recurs trebuie să se circumscrie condițiilor generale de exercițiu ale acțiunii civile.
În speță, Curtea reține că recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B reprezentată prin Primarul General, nu justifică un interes în formularea cererii de recurs, întrucât la judecata de fond s-a reținut lipsa calității sale procesuale pasive.
Față de această împrejurare, aceasta nu justifică un interes nici în formularea criticilor care vizează soluția dată cererii de chemare în judecată, întrucât nu acestuia i-a fost aplicată sancțiunea civilă constând în pierderea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Pentru aceste considerente, recursul formulat de recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General, urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, ca fiind lipsit de interes.
Analizând cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, decizia recurată și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că cele două critici întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nu sunt fondate.
Astfel, susținerile recurentului-pârât, în sensul că nu are calitate procesuală pasivă întrucât în certificatul de vacanță succesorală, nu au fost menționate nici un fel de bunuri care urmau să intre în proprietatea Statului Român, sunt nefondate, deoarece calitatea de moștenitor nu este condiționată de înscrierea în certificatul de moștenitor a bunurilor moștenite.
Curtea reține că defuncta a avut în patrimoniu, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 312. situat în B,-, sector 1; deși efectul uzucapiunii este retroactiv, în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar, nu de la momentul împlinirii termenului, ci chiar din ziua în care a început posesia, constatarea uzucapiunii nu se poate face decât pe cale judiciară, după trecerea termenului prevăzut de lege.
Pe de altă parte, certificatul de vacanță succesorală atestă calitatea de moștenitor a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv prin Decizia Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B și produce efecte până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, conform dispozițiilor art.88 alin.1 teza a 2-a din Legea nr.36/1995, a notarilor publici și a activității notariale.
Întrucât legea specială (Legea nr.36/1995), dă posibilitatea exercitării acțiunii în anulare împotriva certificatului de moștenitor, deci inclusiv împotriva certificatului de vacanță succesorală, Curtea apreciază că invocarea nerespectării dispozițiilor art.80 din Legea nr.36/1995, nu poate fi făcută în recursul pendinte.
De asemenea, nu este fondată nici critica potrivit căreia în speță nu sunt incidente prevederile art.1847 și 1890 Cod civil, deoarece prin dobândirea moștenirii vacante de către Statul Român, terenul în litigiu ar fi devenit imprescriptibil.
Curtea reține că deși o parte a termenului de prescripție achizitivă, respectiv cel care a curs de la data decesului, (04.01.1974) se situează sub imperiul Constituției din 1965, constatarea uzucapiunii are efect retroactiv cu consecința că intimata-reclamantă este considerată proprietară de la momentul la care posesia începută de autorul acesteia a început să curgă (04.08.1969).
Nu se poate reține că prin dobândirea succesiunii vacante de către Stat, s-a schimbat regimul juridic al terenului. În acest sens sunt și dispozițiile art.1845 Cod civil conform cărora "Statul, stabilimentele publice și comunale, în ceea ce privește domeniul lor privat, sunt supuse la aceleași prescripții ca particularii și, ca și aceștia, le pot opune".
Statul Român, prin reprezentanții săi legali, avea posibilitatea, după dobândirea succesiunii vacante, să facă acte de întrerupere a termenului de prescripție, achizitivă neputând invoca împrejurarea că terenul ce face obiectul cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, a devenit imprescriptibil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi respins, ca nefondat.
Curtea va lua act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, împotriva deciziei civile nr.1046/07.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți, și CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva aceleiași decizii.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -
Grefier,
Red.
Tehodact.
2 ex/30.03.2009
- Secția a V-a Civ. -
-
Jud. Sectorului 1. - Secția Civ. -
****
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Fănica Pena, Bianca
