Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 379/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(201/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.379

Ședința publică de la 24 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu

JUDECĂTOR 2: Fănica Pena

JUDECĂTOR 3: Bianca

GREFIER -

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva deciziei civile nr.1319 A din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și, cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și cu intimata chemată în garanție SC SA.

are ca obiect - pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic în calitate de reprezentant intimatei - pârâte Primăria Municipiului B, în baza delegației pe care o depune la dosar și intimații reclamanți și, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7870 din 24.02.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind reprezentantul recurentului pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și al intimatei chemate în garanție SC SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că intimații - reclamanți și au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 23.02.2009, întâmpinare într-un singur exemplar.

Curtea constată că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Avocatul intimaților - reclamanți solicită acordarea unui termen motivat de faptul că a încheiat contractul de asistență juridică azi 24.02.2009 și nu a avut timp pentru a lua cunoștință de actele dosarului; precizează că întâmpinarea nu a fost redactată de aceasta.

Reprezentantul intimatei - pârâte Primăria Municipiului B lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare formulate de avocatul intimaților - reclamanți.

Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de avocatul intimaților - reclamanți și, în vederea pregătirii apărării, având în vedere că părțile au fost legal citate din data de 02.02.2009 și intimații - reclamanți au formulat întâmpinare, care urmează a fi avută în vedere ca și note scrise; reține dosarul la ordinea listei de recursuri.

La reluarea cauzei la ordinea listei de recursuri se prezintă aceleași părți.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul intimaților - reclamanți și, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică.

Arată că deși recurentul a solicitat judecarea în lipsă, recursul nu este susținut în instanță iar ceea ce s-a invocat prin motivele de recurs nu corespunde situației de fapt.

Referitor la excepția prescripției dreptului material de a mai solicita restituirea prețului raportat la data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești instanța de fond nu s-a mai pronunțat, deși s-a făcut vorbire în sentință, arătând că acțiunea a fost înregistrată la data de 04.03.2008 și a fost depusă prin poștă la data de 01.03.2008.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a solicită a fi respinsă ca neîntemeiată având în vedere că a figurat ca parte și SC SA.

Reprezentantul intimatei - pârâte Primăria Municipiului B solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, urmând a se avea în vedere dispozițiile Legii nr.1/2001 raportat la art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001.

CURTEA

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04.03.2008 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B prin Primarul General și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea prețului actualizat la valoarea pieții pentru imobilul situat în B,-,. 1,. 22, sector 4.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.28/05.08.1996, prin care, cu respectarea tuturor prevederilor Legii nr.112/1995, au dobândit apartamentul nr. 2 situat în B,-,.1,.22, sector 4. S-a învederat că la data de data de 13.08.2002 foștii proprietari au formulat acțiune prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sus menționat; acțiunea a fost admisă în calea de atac a recursului.

Prin sentința civilă nr.3527/14.05.2008 Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului B și Ministerul Economiei și Finanțelor, și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, cu modificările ulterioare.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 283/01.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr.28/05.08.1996, încheiat în baza Legii nr.112/1995. Instanța a dat eficiență prevederilor speciale înscrise în art. 50 alin. 3 din Legea nr.10/2001, care reglementează drepturile chiriașilor cumpărători ai imobilelor preluate abuziv, instituind astfel reglementări speciale față de dreptul comun în materia efectelor nulității.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții luruc și luruc, acesta fiind înregistrat la Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 15.07.2008.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că soluția pronunțata de către instanța de fond este nelegala si netemeinica.

În primul motiv de critică, apelanții-reclamanți au arătat că în fata Judecătoriei sectorului 5 B au chemat în judecata Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Primăria Municipiului B prin Primar General, acțiunea având ca obiect restituirea prețului plătit pe apartament, pentru ca reclamanții să fie puși în situația ca după ce au fost dați afară, în mod total incorect și injust din propria casă, să rămână și fără banii pe care i-au plătit dar și investițiile în aceasta făcute pe parcursul a mai bine de 20 de ani; după ce în mod corect, în urma unor precizări invocate de Statul R prin întâmpinarea depusă la dosar judecătorul fondului a ales să citeze în cauză și unitatea vânzătoare a imobilului, în speță "", au fost invocate două excepții și anume excepția prescripției dreptului material de a mai solicita restituirea prețului raportat la data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R prin Ministerul Finanțelor.

Pentru termenul următor trebuia să se depună înscrisuri în apărare și să se precizeze dacă judecata este în contradictoriu cu Statul R prin Ministerul Finanțelor sau cu Ministerul Economiei și Finanțelor ca instituție distinctă. Deși la prima ora, după depunerea actelor lămuritoare s-a dispus strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a se da posibilitatea apărătorilor aleși să se prezinte cu precizările necesare solicitate, în mod cu totul de neexplicat instanța de fond, la a doua strigare la ordine a dosarului alege să rămână brusc în pronunțare pe excepțiile invocate de către Statul Român, ignorând faptul că ședința de judecată era departe de a se fi terminat, precum și susținerile reclamanților în sensul că apărătorii aleși erau pe drum.

Instanța de fond a admis cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, în mod cu totul nejustificat și arătând o grabă de a soluționa acest dosar cel puțin ciudată și în mod clar nelegală și cu ignorarea dreptului la apărare. Susținerile instanței de fond au fost inițial acelea că Ministerul Finanțelor și-a schimbat denumirea în Ministerul Economiei și Finanțelor, după care a ales să ignore existența celorlalte pârâte din dosar față de aceasta alegând să nu mai facă nici o vorbire în hotărâre; asupra excepției prescripției dreptului material de a mai solicita restituirea prețului raportat la data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești, instanța de fond nu s-a mai oprit.

Au mai susținut că instanța s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a unei singure pârâte din dosar.

De asemenea, au susținut că în lipsa acelei precizări instanța ar fi trebuit să aplice ca sancțiune suspendarea judecății.

În dovedirea apelului s-a solicitat: proba cu înscrisuri, precum și orice alte probe pertinente, concludente și utile cauzei.

În drept, apelanții - reclamanți au indicat dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr.1319 A din 24.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanții - reclamanți și, a desființat sentința civilă nr.3527/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că este fondată critica prin care apelanții - reclamanți au susținut că prima instanță a reținut în mod nejustificat cauza spre soluționare întrucât din cuprinsul încheierii de ședință de la 07.05.2008 rezultă că la a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile, iar din înscrisurile aflate la dosar nu reiese că vreuna dintre părți a solicitat judecarea pricinii și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă; prin întâmpinare, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, numai în ipoteza în care instanța ar disjunge cererea de chemare în garanție și numai pentru cererea de chemare în garanție.

Așadar, în cauză erau incidente dispozițiile art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, iar natura legală pe care o putea lua instanța, era aceea a suspendării judecății conform art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Neaplicarea acestor dispoziții care au caracter de norme imperative, a fost de natură a prejudicia reclamanții, instanța fiind obligată a dispune suspendarea judecății conform art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Chiar în ipoteza în care își găseau aplicabilitatea dispozițiile art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă sub aspectul posibilității judecării cauzei și în lipsa părților, instanța putea face aplicarea dispozițiilor art.155 Cod procedură civilă, urmând a dispune suspendarea judecății până la îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamanților prin încheierea de ședință din data de 09.04.2008.

O altă critică a privit analiza de către instanța de fond doar a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deși a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a pârâtei Primăria Municipiului

Aceste critici au fost găsite nefondate, prima instanță indicând ca temei de drept dispozițiile art.50 din Legea nr.10/2001 care prevăd obligația restituirii prețului, achitat de fostul chiriaș în baza Legii nr.-, de către Ministerul Finanțelor Publice.

Tribunalul a reținut ca fiind nefondate și criticile privind omisiunea instanței de fond de a soluționa excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât este o excepție de fond, peremptorie și dirimantă care produce efecte împotriva apelanților-pârâți astfel că soluționarea ei nu le-ar fi adus vreun beneficiu acestora, dimpotrivă, iar în al doilea rând, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, ordinea în care se soluționează excepțiile este aceea că se soluționează cu prioritate excepțiile de procedură, iar dintre excepțiile de fond, ambele excepții fiind excepții de fond, excepția lipsei calității procesuale pasive este prioritară și face de prisos soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune.

Pentru considerentele arătate, reținând și principiile instituite de art.6 paragraf 1 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, tribunalul a apreciat că se impune desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca reclamanții să aibă posibilitatea efectivă de a-și preciza acțiunea și de a-și apăra un bun, respectiv dreptul de a li se restitui prețul achitat pentru achiziționarea apartamentului a cărui proprietate au pierdut-

Tribunalul a avut în vedere și principiile art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, prețul constituind o speranță legitimă, un bun în sensul jurisprudenței CEDO.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr.1319 A din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în sensul respingerii apelului declarat de apelanții - reclamanți și menținerea sentinței civile nr.3527/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5

În dezvoltarea motivelor de recurs înaintate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul - pârât a arătat că decizia recurată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a legii întrucât la termenul de judecată de la 07.05.2008, în mod corect prima instanță a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului B și Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a reținut cauza pentru soluționarea acestor excepții.

A mai arătat recurentul - pârât că față de dispozițiile art.13 alin.6 pct.a din Legea nr.112/1995 conform cărora "la dispoziția Ministerului Economiei și Finanțelor se constituie fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, care se va alimenta din sumele obținute din vânzarea apartamentelor după deducerea comisionului de 1% din valoarea apartamentului" și de dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora "restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, cu modificările ulterioare" excepția lipsei calității sale procesuale (pasive) a fost corect admisă.

Potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997, cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare și pe cale de consecință și de timbru judiciar.

Intimații - reclamanții au formulat întâmpinare care însă a fost calificată de C drept notă de concluzii scrise întrucât a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:

Soluția de desființare a sentinței civile nr.3527/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și de trimitere a cauzei spre rejudecare, dispusă de instanța de apel, a fost argumentată în sensul constatării nerespectării normei imperative prevăzute de art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Astfel, s-a reținut că la a doua strigare a cauzei niciuna dintre părți nu a fost prezentă sau reprezentată, procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar la dosar nu există nicio cerere de judecare a cauzei în lipsă ceea ce conducea la aplicarea dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă în sensul suspendării judecății.

A constatat în mod corect Tribunalul București că pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat judecarea în lipsă doar cu referire la cererea de chemare în garanție formulată de aceasta împotriva "" și numai în situația în care s-ar fi dispus disjungerea cererii de chemare în garanție, de cererea principală.

Curtea constată și împrejurarea că înscrisul intitulat "Întâmpinare și cerere de chemare în garanție"depus la filele 12 - 16 în dosarul Judecătoriei sectorului 5 B nu poartă semnătura reprezentantului legal al titularului cererii și nici ștampila instituției.

Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă; astfel, nu se poate reține că prezența la o primă strigare a cauzei a uneia dintre părți, ar împiedica suspendarea judecății în condițiile art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă dacă instanța a dispus efectuare unei noi strigări.

Mai mult, se observă că termenul la care prima instanță a reținut cauza spre soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului B și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor precum și a excepției prescripției dreptului material la acțiune fusese acordat de prima instanță în vederea precizării de către reclamanți a cererii de chemare în judecată, sub aspectul calității procesuale pasive.

Prin nesocotirea dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reclamanții au fost vătămați în drepturile procesuale întrucât sancțiunea suspendării judecății nu avea decât efectul temporizării judecății aceștia având la dispoziție un termen de un an pentru a solicita repunerea pe rol și pentru a formula precizări ale cererii de chemare în judecată, cu implicații și în ceea ce privește termenul de prescripție extinctivă.

Prin urmare, susținerile recurentului - pârât în sensul că prima instanță a procedat în mod corect din punct de vedere procedural, reținând cauza spre soluționarea excepțiilor, sunt nefondate.

În ceea de privește soluția dată excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că, prin raportare la motivele care au condus la desființarea sentinței, motive pe care le-a găsit fondate, nu se impune dezlegarea problemei de drept care vizează calitatea procesuală pasivă întrucât cu prilejul rejudecării cererii în fond reclamanții vor avea posibilitatea să formuleze, dacă apreciază necesar, o precizare a cererii de chemare în judecată, iar calitatea procesuală pasivă va fi analizată de prima instanță în condițiile respectării dreptului la apărare și al principiilor disponibilității și contradictorialității.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Curtea va respinge, de asemenea, cererea intimaților - reclamanți de obligare a recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că la dosar nu s-au depus înscrisuri doveditoare din care să rezulte cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva deciziei civile nr.1319 A din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și, cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și cu intimata - chemată în garanție ""

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații - reclamanți.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

GREFIER

Red.

Tehnodact.

Ex.2/16.03.2009

Secția a IV-a Civ. -

-

Jud.sector 5. -

Președinte:Simona Gina Pietreanu
Judecători:Simona Gina Pietreanu, Fănica Pena, Bianca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 379/2009. Curtea de Apel Bucuresti