Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(164/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 127
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 1574 din 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și cu intimatul intervenient.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului - pârât Municipiul B, prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar și intimatul, personal lipsind apelanții - reclamanți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Intimatul - intervenient se legitimează cu CI seria - nr.- eliberat de Secția 1 Poliție la 18.06.1999.
Părțile declară că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul intimatului - pârât Municipiul B, prin Primarul General, având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480 și 481 din Codul civil.
Intimatul intervenient solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 19.09.2007 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât să le lase în deplină proprietate și posesie apartamentul nr.17, situat în B, nr.214, sector 1.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că apartamentul sus-menționat s-a aflat în proprietatea bunicilor lor și a fost preluat de stat în mod abuziv, iar după apariția Legii nr.10/2001, au formulat, în termen, notificare la care au anexat înscrisuri doveditoare.
Au arătat, de asemenea, reclamanții că unitatea deținătoare nu le-a soluționat notificarea până la data formulării cererii de chemare în judecată, deși termenul legal de 60 de zile s-a împlinit cu mult timp în urmă.
Au susținut reclamanții că, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, persoana juridică deținătoare trebuia să se pronunțe prin decizie, sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra notificării, absența răspunsului persoanei juridice deținătoare având valoarea unui refuz de restituire a imobilului, refuz care trebuie cenzurat de instanța competentă.
Reclamanții au solicitat ca pârâtului să i se pună în vedere să depună la dosar toate înscrisurile care au fost anexate notificării, pentru a se aprecia dacă și în ce măsură, refuzul persoanei notificate de a răspunde, este unul justificat.
Reclamanții au menționat că valoarea obiectului cererii depășește suma de 500.000 lei (RON), iar în drept au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.480 și 481 Cod civil.
Pârâtul Municipiul Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Acesta a susținut că art.22 din Legea nr.10/2001, prevede că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau de măsuri reparatorii, astfel că instanța de judecată nu se poate subroga într-un drept pe care legiuitorul l-a stabilit în sarcina unității deținătoare și nu poate soluționa fondul notificării.
A mai arătat pârâtul că notificarea reclamanților urmează a fi analizată pe cale administrativă și, dacă se va stabili că imobilul face obiectul Legii nr.10/2001, solicitantul nu se numără printre categoriile de persoane exceptate de la beneficiul legii, s-a făcut dovada dreptului de proprietate, s-a formulat notificarea în termen legal și dacă restituirea în natură nu este posibilă potrivit legii, se va emite o dispoziție de măsuri reparatorii în echivalent; dispoziția emisă de către unitatea deținătoare poate fi cenzurată de către instanța de judecată doar în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005.
În termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.
Termenul de 60 zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare (art. 25 alin.1 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005).
În cazul în care persoana îndreptățită a depus o dată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să uzeze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care o dată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.
Mai mult decât atât, Normele Metodologice fac vorbire de necesitatea existentei, alături de notificare și celelalte acte, a unei precizări a persoanei îndreptățite la restituire, în sensul că nu mai deține alte probe, precizare ce condiționează pârâtul în a se pronunța asupra notificării (pct.23.1 din nr.HG 498/2003) pct. 28.1 din aceeași Hotărâre de Guvern condiționează pronunțarea asupra notificării de existența unei declarații în mod expres că nu mai are alte dovezi de prezentat din partea persoanei îndreptățite la restituire.
În speță, reclamanții nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris și nici nu au făcut dovada existenței unei astfel de precizări, context în care obligația de a emite dispoziție de restituire este prematură.
Pentru această situație, Legea nr. 10/2001, în înțelesul dat de Normele Metodologice - nr.HG 498/2003, face vorbire de o prorogare a termenului de 60 de zile în care unitatea deținătoare trebuie să se pronunțe asupra notificării, întrucât în sens contrar, pasivitatea notificatorului ar atrage culpa pârâtului Municipiului
S-a mai arătat că termenul de 60 de zile pentru a răspunde notificării prevăzut de art. 25 alin.1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 este un termen de recomandare, norma legală sus-menționată având caracter dispozitiv, iar nu imperativ. De altfel, depășirea termenului de recomandare de 60 zile, prevăzut pentru soluționarea cererii, poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care termenul a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existentei unui prejudiciu, fapt ce nu a fost dovedit în cauză.
A concluzionat pârâtul că instanța de judecată se poate pronunța în condițiile art.21-23 din Legea nr.10/2001 numai în sensul de a obliga pârâtul la a emite o dispoziție ca urmare a notificării cu care a fost sesizat și nu de a soluționa notificarea în sensul voit de parte.
Cu adresa nr.NG/23585/27.11.2007, Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar a comunicat că apartamentul ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a fost preluat de la prin Decizia nr. nr.1615/16.1961, emisă în baza Decretului nr.111/1951 și face obiectul contractului de închiriere nr.23289/1999 (prelungit conform nr.OUG8/2004), deținut de.
Primăria Municipiului B - Direcția Juridică Contencios, Legislație a comunicat cu adresa nr.46297/20.11.2007, fotocopii de pe înscrisurile aflate în dosarul administrativ nr.41351, având ca obiect cererea de restituire a apartamentului nr.17, situat în B, nr.214.
Prin încheierea de ședință de la data de 11.12.2007, Tribunalul Bucureștia respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reținând că reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru apartamentul nr.17, situat în B, nr.214, notificarea înregistrată sub nr.7387/19.06.2001 și asupra căreia persoana juridică deținătoare nu s-a pronunțat prin decizie sau dispoziție motivată.
A apreciat prima instanță că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie să fie cenzurat de către instanță.
La data de 05.02.2008, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în calitate de titular al contractului de închiriere nr.23289/28.11.1999, încheiat cu Primăria Municipiului B, asupra unei părți din apartamentul ce face obiectul cererii de restituire.
Prin sentința civilă nr.1574/04.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B reprezentat prin Primarul General, ca neîntemeiată; de asemenea, a respins, ca neîntemeiate, cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a arătat că Municipiul B are calitate procesuală pasivă, întrucât, în calitate de administrator al imobilului litigios (calitate recunoscută și în raport de dispozițiile Legii nr.213/1998), a încheiat cu intervenientul, contractul de închiriere nr.23289/1999, prelungit prin nr.OUG8/2004, până la data de 08.04.2009.
Cu referire la cererea de chemare în judecată, Tribunalul Bucureștia reținut că imobilul litigios a fost dobândit în proprietatea autorilor reclamanților și în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4207/1946.
În baza Legii nr.10/2001, reclamanții au formulat notificare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului ce a intrat în proprietatea statului în baza Deciziei nr.111/1951.
O parte din imobilul litigios a fost închiriat în baza nr.OUG 40/1999 intervenientului, iar o parte a fost vândut în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1116/1999 numitei, contract ce nu a fost desființat, astfel cum rezultă din sentința nr.1975/20.03.2003, pronunțata în dosarul nr.12693/2003, de Judecătoria Sectorului 1 B, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.481/24.02.2005, pronunțata în dosarul nr.498/2004, de către Curtea de Apel București, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Potrivit art.15 al.2 din Constituție, legea civilă dispune numai pentru viitor, o prevedere asemănătoare fiind cuprinsă în art.1 Cod civil, conform căruia legea civilă nu are putere retroactivă.
Aceste texte consacră teza unanim acceptată că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, așa încât nu poate nimici sau modifica trecutul; invers, legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, ceea ce înseamnă că se recunoaște fără rezerve, aplicarea imediată a legii noi, potrivit căreia acțiunea acesteia se instituie atât asupra faptelor pendinte cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
Referitor la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este de observat că normele legale în conflict, Codul civil și Legea nr.10/2001, vizează situații juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile în timp prin efectul lor juridic, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, restituirea în întregime, ca efect al ineficacității actelor de preluare a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art.480-481 Cod civil.
Deși avantajos prin accesul direct la justiție dar rigid și conservator prin câmpul de aplicare dreptul comun a fost înlocuit cu Legea nr. 10/2001, ce cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, posibilă sesizării instanței.
Cum asemenea reglementare interesează ordinea publică, rezultă că aceasta este de imediată aplicare, soluție consacrată legislativ și prin art.6 al.2 din Legea nr. 213/1998, care prevăd că bunurile preluate de stat fără titlu pot fi revendicate de foștii proprietari dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Ca atare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele ce formează obiectul acestei legi.
Ca urmare, accesul la un proces echitabil cu privire la asemenea imobil poate fi exercitat cu excluderea acțiunii civile în revendicare, sub toate formele ei, cum este cazul în speță, numai în condițiile și căile prevăzute de legea noua, de vreme ce acțiunea în justiție a fost promovată ulterior apariției Legii nr. 10/2001.
În consecință, adoptarea unei reglementări speciale derogatorie de Ia dreptul comun nu încalcă art.6 (1) din CEDO, întrucât calea oferită de legea specială nr.10/2001, pentru valorificarea dreptului pretins, este efectivă și asigură plenitudinea de jurisdicție.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.33 din 9.06.2008, menționând concursul din legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale.
Față de considerentele menționate, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată și ca o consecință a acesteia, a respins și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, apelanții-reclamanți și.
Cererea de apel nu a fost motivată; potrivit dispozițiilor art.15 lit. r din Legea nr.146/1997, aceasta este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din nr.OUG32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
În temeiul dispozițiilor art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea de apel nu a fost motivată, Curtea se va pronunța, în fond, pe baza celor invocate în fața primei instanțe.
Curtea reține că, cererea de apel este fondată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă atât motivele de fapt, cât și motivele de drept pe care se întemeiază.
Atunci când între motivele de fapt și cele de drept nu există concordanță judecătorul, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă, este în drept să le ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, pentru stabilirea faptelor și în vederea corectei aplicări a legii.
În speță, se constată că între motivele de fapt invocate de reclamanți și temeiul de drept modificat, există neconcordanță, iar judecătorul fondului nu a dat dovadă de rol activ pentru a lămuri acest aspect esențial pentru determinarea limitelor investirii.
Astfel, se constată că în fapt reclamanții au solicitat obligarea Municipiului B la restituirea în natură a apartamentului nr.17, situat în B, nr.214, sector 1, ca măsură reparatorie și ca o consecință a refuzului pârâtului de a soluționa în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, notificarea înregistrată sub nr. 7387 din 16.01.2001.
Aceștia au făcut referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, refuz care trebuie să fie cenzurat de instanța competentă.
Mai mult, prin încheierea de ședință de la 11.12.2007, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a constatat că cererea este admisibilă deoarece reclamanții l-au notificat pe pârât, solicitând măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în pentru situat în B, nr.214,. 17, sector 1, iar pârâtul nu a răspuns; s-a apreciat că, în conformitate cu Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - pronunțată în Secțiile Unite, acest refuz trebuie cenzurat de către instanță.
Respingând formal cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu motivarea că ulterior adoptării Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicare de drept comun este exclusă, prima instanță a pronunțat, în fapt, o soluție de inadmisibilitate, în contradicție cu măsura adoptată prin încheierea interlocutorie din 11.12.2007, când a declarat cererea admisibilă.
Curtea apreciază că, pe de o parte, măsurile adoptate de prima instanță sunt contradictorii, iar pe de altă parte, aceasta nu a intrat în cercetarea fondului cererii de chemare în judecată și nu a dat dovadă de rol activ pentru a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată.
Curtea reține că, apartamentul ce face obiectul cererii de chemare în judecată se mai află parțial, în domeniul privat al Municipiului B, iar apelanții-reclamanți au făcut dovada că au uzat de dispozițiile Legii nr.10/2001 privind formularea unei notificări pentru acordarea de măsuri reparatorii.
Prin urmare, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului pentru că nu a analizat fundamentul pretenției deduse judecății, astfel că, în temeiul art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, cauza va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului București, ca efect al admiterii cererii de apel.
Cu prilejul rejudecării, se va proceda și la o corectă calificare a cererii de intervenție formulată în cauză, având în vedere dispozițiile art. 49 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la av. (căsătorită ) în B,-,.103,.2,.6,.49, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1574/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL B REPREZENTAT PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 și cu intimatul-intervenient, domiciliat în B, nr.214,.2,.17, sector 1.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red.
Tehodact.
6 ex/30.03.2009
- Secția a III-a Civ. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Fănica Pena
