Uzucapiune. Decizia 611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(973/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.611
Ședința publică de la 6 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamantul, împotriva deciziei civile nr.1582 din 14.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți (decedată), HG, (decedat), și.
are ca obiect - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurentul-reclamant și intimații-pârâți, ambii decedați, și.
HGProcedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, de la Primăria comunei, Județul I un extras din registrul de decese din care rezultă că intimata - pârâtă a decedat la data de 25.10.2008.
Se mai învederează faptul că pricina a fost suspendată la data de 10.09.2007 în temeiul dispozițiilor art.243 pct.1 din Codul d e procedură civilă, până la indicarea moștenitorilor defunctului și că la data de 12.01.2009 s-a acordat termen în vederea discutării excepției perimării.
La termenul din 12.01.2009, s-a constatat lipsa de procedură cu intimata pârâtă și s-a acordat termen la data de 23 februarie 2009, pentru a se depune certificatul de deces de pe urma acesteia.
La termenul din 23 februarie 2009, instanța a considerat necesară emiterea unei adrese către Primăria comunei, Județul I pentru a ne comunica o copie a certificatului de deces al intimatei - pârâte și s-a acordat termen la data de 06.04.2009.
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra excepției perimării, în conformitate cu dispozițiile art.248 și art.252 din Codul d e procedură civilă, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina părților timp de un an.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.3541/21.05.2004 reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții, HG, și solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că a dobândit un drept absolut de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor asupra terenului în suprafață de 8050 mp. și pe calea accesiunii imobiliare și un drept de proprietate asupra construcției de pe acest teren compusă din 2 camere de paiantă, 3 camere de cărămidă și anexe, situate în comuna, str. B-U, nr.44, județ
Prin cererea formulată la data de 28.06.2004 reclamantul și-a modificat acțiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv, arătând că solicită scoaterea din cauză a pârâților, și, precizând, totodată că numele corect al pârâților este "" și nu "".
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că este moștenitoarea rezervatară (fiica) autorilor cu litigiu, ambii decedați, și. A precizat că, de la data decesului lor, ca și ceilalți 5 frați ai săi I-au lăsat pe fratele împreună cu nevasta sa să locuiască pe o parte a terenului ce revenea tuturor, întrucât făcea parte din masa succesorală, aceștia construind o casă. S-a mai susținut că, în urma decesului fratelui, având în vedere că acesta nu avea copii, celorlalți 6 frați, le revenea o cotă parte din moștenire. Urmare a acestui fapt, nu putea dispune prin testament o liberalitate care pe de o parte, le încalcă rezerva succesorală de pe urma părinților și, iar pe de altă parte, cota revenită de pe urma fratelui. Fiind vorba de un bun aflat în indiviziune, nici unul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra bunului individualizat din moștenire. S-a arătat că, întrucât testatoarea nu cunoștea că bunul de care a dispus nu este al său în totalitate, testamentul este nul pentru viciu de eroare.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția anulabilității testamentului lui, motivat de vicierea discernământului testatoarei prin utilizare de manopere directe. Față de acest aspect, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.3903/28.11.2005 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosar nr.3541/2004, a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților, HG, și.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul nu este unicul moștenitor al defunctului, întrucât la succesiunea lui au venit atât, ca soție supraviețuitoare, cât și frații acesteia, iar ceea ce a lăsat prin testamentul menționat, este cota ce îi revenea atât din casă, cât și din teren, iar casa și terenul nu au fost individualizate în testament.
Prima instanță a calificat și susținerile pârâtelor din întâmpinare, ca fiind apărări de fond, acestea neavând natura unor cereri reconvenționale.
Instanța de fond a mai reținut, din probele administrate în cauză, că ceilalți moștenitori și bunurilor ce fac obiectul prezentei acțiuni l-au lăsat pe reclamant doar în folosința acestor bunuri, iar până la momentul introducerii prezentei acțiuni, reclamantul nu i-a notificat în sensul că se consideră unic proprietar și nici nu a tăcut acte de rezistență clară împotriva lor, care să nu lase nici un fel de îndoială asupra schimbării intervenite (din detenție în posesie).
Împotriva acestei hotărâri, la 23.01.2006 a declarat apel reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului.
Prin decizia civilă nr.1582 din 14.11.2006, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - reclamant, reținând în considerentele hotărârii în mod corect a apreciat prima instanță că reclamantul nu este unicul Moștenitor al defunctului căci, la succesiunea lui au venit atât, ca soție supraviețuitoare, cât și frații acesteia.
Este adevărat că prin testamentul autentificat sub nr.1238/13.11.2001 l-a instituit legatar universal pe nepotul său, reclamantul lăsându-i acestuia toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, însă ceea ce a lăsat prin testamentul menționat este cota ce îi revenea atât din casă, cât și din teren.
Așa fiind, neindividualizând în testament casa și terenul, nu se poate presupune că testatoarea a intenționat să lase reclamantului întreg dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.
Tribunalul a înlăturat și motivul de apel invocat - privind lipsa rolului activ căci, în mod corect prima instanță a calificat susținerile pârâtelor din întâmpinare ca apărări de fond, acestea neavând natura unor cereri reconvenționale, astfel încât, nu s-a pronunțat distinct de nulitatea testamentului autentificat sub nr.-.
De asemenea, Tribunalul a înlăturat motivul de apel privind aprecierea eronată a probelor administrate pe aspectul îndeplinirii caracterului util al posesiei, căci în mod corect s-a reținut din probele administrate în cauză că ceilalți moștenitori ai bunurilor ce fac obiectul prezentei acțiuni l-au lăsat pe reclamant doar în folosința acestor bunuri, iar reclamantul, până la momentul introducerii prezentei acțiuni, nu i-a notificat în sensul că se consideră unic proprietar și nici nu a făcut acte de rezistență clară împotriva lor, care să nu lase nici un fel de îndoială asupra schimbării detenției în posesie.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În ședința publică din data de 10.09.2007, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 243 pct.1 Cod procedură civilă până la indicarea moștenitorilor defunctului.
La termenul de judecată din data de 12.01.2009 s-a învederat că pricina a fost repusă pe rol din oficiu, pentru discutarea excepției de perimare, cauza fiind suspendată la data de 10.09.2007 precum și faptul că în timpul suspendării cauzei a survenit și decesul intimatei - pârâte.
Având în vedere această situație, Curtea a pus în vedere recurentului- reclamant ca în termen de 5 zile de la această dată să indice moștenitorii defunctei și domiciliile acestora, precum și copia certificatului de deces, acordând termen de judecată la data de 23.02.2009. La acest termen de judecată, Curtea a dispus emiterea unei adrese la Primăria comunei în vederea comunicării unei copii a certificatului de deces al defunctei, în acest sens acordând termen pentru data de 06.04.2009.
În ședința publică din 06.04.2009, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției perimării cererii de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și având o natură juridică mixtă,în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, astfel cum se prevede la art.250 din Codul d e procedură civilă, Curtea, în temeiul art.248-252 Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamantul, împotriva deciziei civile nr.1582 din 14.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurentul-reclamantul, împotriva deciziei civile nr.1582 din 14.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți (decedată), HG, (decedat), și.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/28.04.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Judecătoria Buftea -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
