Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 613/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(516/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.613
Ședința publică de la 6 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1441 A din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
are ca obiect - rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de avocatul A, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 06.04.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimații pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că intimații pârâți și au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare în 2 exemplare, la data de 01.04.2009.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, în sumă de 10 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, taxe anulate de instanță și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei reclamante susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei civile atacate și pe fond respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că instanța de apel nu și-a motivat hotărârea în sensul prevăzut de art. 261(1) pct.5 din Codul d e procedură civilă, motiv prevăzut de art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit acestui articol hotărârea judecătorească trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar motivarea instanței cuprinde 4 rânduri.
Arată că intimații nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale față de reclamantă, nu s-au ocupat de îngrijirea personală a acesteia și nici de preparare a hranei, iar din îngrijirile medicale datorate pârâții i-au procurat o proteză medicală pentru prima operație în valoare de 400 lei.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, instanța a schimbat înțelesul interogatoriului luat reclamantei, motiv prevăzut de art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă.
Prin interogatoriul luat reclamantei aceasta recunoaște două aspecte pe care le-a arătat și în acțiunea introductivă, respectiv că în privința îngrijirilor medicale a primit o proteză medicală de 400 lei de la pârâtă, că a fost vizitată de către pârâți de 3 ori și că a fost înscrisă pe listele unui medic de familie.
CURTEA
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei C la data de 26.10.2006 și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea actului autentificat sub nr.177 din 20.01.2006 pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâți în acest contract și obligarea acestora din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.532 din 16.03.2007, Judecătoria Caa dmis acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere cu drept de uzufruct viager încheiat între reclamantă și pârâți autentificat sub nr.177 din 30.01.2006 de BNP luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâților prin care aceștia solicitau plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărârea prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
La data de 30.01.2006 a fost autentificat la BNP din orașul un contract de întreținere cu drept de uzufruct viager încheiat între reclamantă în calitate de întreținută și pârâți în calitate de întreținători.
Reclamanta s-a obligat să transmită pârâților în deplină proprietate și posesie o cotă indiviză de 5/8 dintr-un imobil situat în orașul, iar pârâții s-au obligat să-i acorde reclamantei întreținere în natură pe tot restul vieții, constând în procurarea și pregătirea hranei, asigurarea asistenței medicale, a încălzirii, etc. în cuantum de 400 lei lunar, suma urmând să fie actualizată în funcție de rata inflației.
Părțile au prevăzut în contractul pe care l-au încheiat, o clauză conform căreia, se poate cere rezoluțiunea contractului sau transformarea obligației de întreținere din natură, într-o sumă de bani lunară, la alegerea reclamantei, în cazul în care pârâții nu își îndeplinesc obligațiile asumate prin contract, sau dacă executarea în natură a obligației devine imposibilă din vina acestora.
Din declarațiile martorilor și rezultă că pârâții nu și-au respectat obligația de întreținere asumată față de reclamantă.
martori au relatat că pârâții veneau la reclamantă numai la sfârșit de săptămână pentru a-și aduce copilul, unde îl lăsau până duminica după amiaza.
Martora a relatat că s-a ocupat personal de îngrijirea reclamantei, în sensul că o ajuta la treburile gospodărești și îi făcea cumpărături, iar pentru munca prestată era plătită de reclamantă cu suma de 100 lei lunar.
Totodată, martora a mai relatat că a îngrijit-o pe reclamantă cât aceasta a fost internată în spital în urma unui accident.
Martora a relatat că nu a discutat niciodată cu pârâții în sensul ca aceasta să se ocupe de îngrijirea reclamantei.
Martora a precizat că pârâții aduceau reclamantei, atunci când o vizitau, cantități mici de alimente care erau folosite mai mult pentru hrana fiicei pârâților, pe care o lăsau în vacanțe și la sfârșit de săptămână în îngrijirea reclamantei.
Declarația martorei care se ocupa zilnic de îngrijirea reclamantei fapt ce conduce la concluzia că martora cunoaște bine situația existentă între părți, este confirmată și de declarația martorei. Aceasta în declarația pe care a dat-o în fața instanței a relatat că pârâții nu se ocupau de îngrijirea reclamantei, nu îi cumpărau acesteia medicamentele și nu îi aduceau hrana necesară.
Martora a relatat că nu i-a văzut niciodată pe pârâți contribuind personal la îngrijirea reclamantei.
În ceea ce privește declarațiile martorilor și rezultă că acestea cunoșteau în mică măsură relația dintre reclamantă și pârâți și modul în acre aceștia își îndeplineau obligația de întreținere asumată prin contract.
Astfel, martora propusă de pârâți a relatat că aceștia se ocupau de îngrijirea reclamantei, îi aduceau alimente și plăteau un milion de lei pe lună martorei pentru îngrijirea reclamantei.
Martora a relatat că toate acestea le-a aflat de la martora, dar din declarația acesteia din urmă rezultă contrariul, în sensul că pârâții nu se ocupau de îngrijirea reclamantei.
Totodată, declarația martorei nu confirmă faptul că pârâții și-ar fi îndeplinit obligația de întreținere a reclamantei, faptele relatate de acesta sunt din perioada în care reclamanta a fost internată în spital, se referă la niște convorbiri telefonice, în sensul că reclamanta vorbea cu pârâta și îi spunea ce îi este necesar, fără ca martora să confirme că i-ar fi văzut de pârâți în timp ce o vizitau la sfârșit de săptămână.
Referitor la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâți acestea nu conduc la concluzia că reclamanta ar fi beneficiat de întreținere conform clauzelor stipulate în contractul încheiat între părți.
Astfel, actele medicale existente la dosar dovedesc numai starea de sănătate a reclamantei, iar bonurile fiscale pentru alimente nu conduc la concluzia că aceste alimente ar fi fost destinate reclamantei, ținând cont și de faptul că unele din produse sunt specifice pentru consumul copiilor.
În ceea ce privește montarea cablului tv la locuința reclamantei, acest fapt contribuie la sporirea confortului, dar nu poate înlocui întreținerea la care reclamanta este îndreptățită.
Având în vedere că pârâții nu și-au respectat obligația asumată, în baza art. 1020 Cod civil, cererea urmează să fie admisă, dispunându-se rezoluțiunea contractului de întreținere cu drept de uzufruct viager încheiat între reclamantă și pârâți.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.1014 din 19.09.2007, a admis apelurile pârâților împotriva hotărârii de mai sus, hotărâre pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Tribunalul a reținut următoarele considerente:
Obligațiile asumate de apelanții pârâti prin contractul de întreținere cu uzufruct viager a cărui rezoluțiune este obiectul prezentului litigiu ( filele 2 - 3 dosar fond ) constau în: procurarea și pregătirea hranei, asigurarea asistenței medicale, a încălzirii, precum și suportarea cheltuielilor necesare la momentul decesului intimatei reclamante, inclusiv efectuarea pomenirilor după credința ortodoxa.
Motivele avute în vedere de instanța de fond pentru rezoluțiuna acestui contract s-au referit la neîndeplinirea de către apelanții pârâți a obligației de procurare și pregătire a hranei intimatei reclamante, precum și a obligației de a se ocupa de îngrijirea acesteia; în ceea ce privește obligația de asigurare a asistenței medicale, se face doar mențiunea ca "actele medicale depuse la dosar dovedesc numai starea de sănătate a reclamantei".
În ceea ce privește obligația de asigurare a asistenței medicale, Tribunalul a apreciat că în cauză a fost făcută dovada îndeplinirii acesteia de către apelanții - pârâți.
Astfel, în răspunsul la întrebările 7 - 9, 16 din interogatoriu (atașat la filele 166 - 167 dosar Judecătorie), intimata-reclamantă recunoaște faptul că, pe parcursul intervenției chirurgicale pe care a suferit-o la picior în luna august 2006, apelanții - pârâți au fost cei care s-au ocupat de ea, au venit să o vadă zilnic la spital pe perioada cât a fost internată, au suportat costul tijei necesare, aceasta din urma refuzând însa, ulterior externării, să mai meargă la controlul medical.
De asemenea, din răspunsurile la întrebările nr. 4 - 6 la același interogatoriu, rezulta recunoașterea intimatei-reclamante în sensul că a beneficiat de servicii medicale în cadrul sanitar al Ministerului Administrației și Internelor (unde era angajată ca psiholog) pe perioada 2003 - noiembrie 2006 și s-a retras de la medicul de familie (care lucra tot în cadrul Ministerului Administrației și Internelor), după introducerea cererii de chemare în judecată.
Totodată, martora apelanților pârâți (fila 177 dosar fond) a arătat ca apelanta pârâta îi cumpăra intimatei reclamante medicamentele necesare, declarația acesteia fiind confirmată și de declarația martorei (fila 179 - 181 dosar Judecătorie), care a arătat ca până în toamna lui 2006 medicamentele erau cumpărate de apelanta-pârâta, iar ulterior de intimata-reclamantă (însa în toamna lui 2006 a fost introdusă cererea de chemare în judecată, astfel încât Tribunalul nu a luat în considerare decât aspecte anterioare introducerii cererii de chemare în judecată).
Martora apelantei-pârâte nu a făcut referire la aceste aspecte, iar proba cu înscrisuri (filele 64 - 65 dosar Judecătorie) se coroborează cu declarațiile celor două martore menționate anterior, în aceste condiții declarația martorei intimatei-reclamante (fila 186 dosar Judecătorie) în sensul că intimata reclamanta își cumpăra singură medicamente necoroborându-se cu celelalte probe (în ceea ce privește executarea acestei obligații a apelantei-pârâte pe perioada anterioară introducerii cererii de chemare în judecată).
În ceea ce privește obligația de asigurare a hranei intimatei reclamantei și a îngrijirii acesteia, proba cu interogatoriu nu este relevantă, răspunsurile părților nefiind net contradictorii, astfel încât pe acest aspect vor fi avute în vedere proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Cu referire la obligația de asigurare a hranei, declarațiile martorelor apelantei-pârâte și se coroborează; astfel, martora a arătat că este vecină cu intimata-reclamanta și ca atare a văzut ca de trei - patru ori pe săptămâna pârâții veneau cu sacoșele la reclamanta. ajutorul dat de pârâtă reclamantei a fost. alimente", iar martora a declarat ca " ne-a spus că dacă nu ar fi existat pârâții, acum ar fi fost moartă, întrucât aceștia au grijă de ea, ajutorul constă în alimente".
În ceea ce o privește pe martora, aceasta a arătat că apelanții-pârâți aduceau alimente numai când fiica acestora și nepoata intimatei reclamante se aflau la intimata reclamantă, iar acestea nu erau potrivite stării de sănătate ca acesteia din urma (fiind mezeluri, dulciuri ), iar martora a arătat că știe de la intimata-reclamantă că apelanții pârâți aduceau alimente doar pe perioada cât fetița lor era acolo.
Analizand coroborat aceste declarații, Tribunalul a luat în considerare doar declarațiile martorelor și, acestea fiind singurele martore care au cunoscut situația de fapt din constatări directe și personale; pe de altă parte, întrucât aceste declarații sunt absolut contradictorii, a avut în vedere și proba cu înscrisuri.
Din aceasta probă (înscrisurile fiind atașate la filele 66 - 73 dosar) rezultă că apelanții pârâți au cumpărat alimente (din verificările bonurilor fiscale rezultând că era vorba atât de alimente care nu puteau folosi intimatei reclamante, dată fiind starea de sănătate a acesteia, cât și alimente care erau adecvate, iar proporția era de aproximativ 50%), astfel încât, din coroborarea probei cu înscrisuri cu proba testimonială, Tribunalul a apreciat că obligația de asigurare a hranei a fost îndeplinită.
Cu referire la obligația de îngrijire a intimatei reclamante, Tribunalul, de asemenea, a luat în considerare doar declarațiile martorelor și, martora nedeclarând nimic cu privire la acest aspect, iar martora de arătând că are cunoștința de aspectele legate de această problemă de la intimata-reclamantă și martora.
Și în acest caz, declarațiile celor două martore sunt parțiale contradictorii; astfel, din coroborarea lor rezultă neîndoielnic că, întrucât apelanții-pârâți nu puteau sta în permanență în Comuna, de îngrijirea apelantei-reclamante s-a ocupat martora; cele două declarații se contrazic însă pe aspectul identificării persoanei care a suportat plata martorei pentru serviciile prestate; astfel, martora a declarat că "a fost angajat" un ajutor, pe când martora a declarat că a fost plătită de intimata reclamantă.
Sub acest aspect, Tribunalul nu a avut în vedere proba cu înscrisuri administrată în faza apelului (fila 26 dosar apel), care face dovada înaintării prin mandat poștal a sumei de 100 lei pentru plata martorei, mandatele poștale fiind ulterioare introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv din anul 2007; Tribunalul a avut însa în vedere răspunsul la întrebarea nr.25 din interogatoriu al intimatei reclamante, care, deși a pretins în mod constant că s-a ocupat singură de toate aspectele legate de întreținerea sa și a casei, a arătat ca nu știe care sunt cheltuielile lunare făcute în acest sens, sub acest aspect operand o prezumție simplă că, dacă intimata reclamanta s-ar fi ocupat intr-adevăr singură de toate cheltuielile necesare întreținerii sale personale și a casei, în condițiile în care are o pensie de doar 3.350.000 ROL, ar fi cunoscut suma la care se ridică aceste cheltuieli.
În ceea ce privește faptul că ambele părți au fost nevoite să angajeze credite, din probele administrate nu rezultă care a fost destinația efectivă a acestor sume; în fine, în ceea ce privește montarea cablului TV și asigurarea canalizării, aceste obligații nu au fost prevăzute în contractul de întreținere și nu pot fi luate în discuție.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.390 din 04.03.2008 a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, decizie pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului pentru a se stabili prin probe concludente și convingătoare, că intimații - pârâți și-au îndeplinit, conform contractului, obligația de întreținere a reclamantei - pârâte, deoarece, în caz contrar, o prestație sporadică îndreptățește, evident, pe recurenta - reclamată la rezilierea contractului de întreținere.
Rejudecând cauze, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr. 1441 A din 14.11.2008 a admis apelurile pârâților și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Tribunalul a reținut că, examinând în ansamblu probele administrate în cauză pe tot parcursul fazelor procesuale, a constatat, în raport de obiectul cererii de chemate în judecată, respectiv rezoluțiunea contractului de întreținere cu drept de uzufruct viager autentificată sub nr.177/30.01.2006 prin care reclamanta s-a obligat să transmită pârâților în proprietate și posesie, cota indiviză de 5/8 din imobilul situat în orașul, iar pârâții să-i acorde reclamantei întreținere pe tot restul vieții, constând în hrană, medicamente, încălzire, etc. în cuantum de 400 lei lunar, sumă actualizată cu rata inflației, depozițiile martorilor audiați în cauză la cererea pârâților sunt mai relevante sub aspectul respectării de către aceștia a obligațiilor asumate prin contract, ele coroborându-se cu înscrisurile depuse la dosar și ceea ce este mai concludent în opinia tribunalului, cu răspunsurile la interogatoriul ce i-a fost luat în fața primei instanțe, respectiv cele aflate la fila 166 - dosar Judecătoria
În termen legal și în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 și 8 din Codul d e procedură civilă, reclamanta a formulat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Recurenta a susținut că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care hotărârea judecătorească trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului întrucât:
- este vorba de un contract cu caracterintuitu personaeîn care pârâții se obligă personal la îndeplinirea obligațiilor contractuale;
- deși pârâții nu s-au ocupat de îngrijirea personală a reclamantei plata îngrijitoarei a fost făcută doar din banii reclamantei, iar nu din cei ai pârâților;
- nu și-au îndeplinit obligația nici de preparare a hranei - de care s-a ocupat îngrijitoarea - dar nici de procurare a acesteia corespunzător situației de nevoie în care s-a aflat reclamanta - cu două operații de fractură de bazin, imobilizată la pat aproape două luni.
- din îngrijirile medicale datorate pârâții nu au făcut decât să îi procure o proteză medicală pentru prima operație în valoare de 400 lei restul medicamentelor fiind procurate de reclamantă din banii ei;
- reclamanta a fost nevoită să facă împrumuturi de tip pentru a putea să își achiziționeze lemne de foc pe perioada iernii deși era în îngrijirea pârâților și aceștia se obligau să îi procure ei lemnele;
- lucrările la gaze și la întreținerea casei nu au fost efectuate - exceptând o magazie de lemne - din scândură de lemn acoperită cu carton.
Instanța nu a arătat ce anume a format convingerea că declarațiile martorilor pârâților ar fi mai relevante.
Instanța a schimbat înțelesul vădit al interogatoriului luat reclamantei ceea ce reprezintă erori de apreciere ale tribunalului asupra a două întrebări din interogatoriu, instanța refuzând însă să observe următoarele aspecte:
Reclamanta a recunoscut încă din acțiune că a primit această proteză medicală de la pârâți, dar costul îngrijirilor medicale a fost suportat în rest de ea.
Perioada de spitalizare a fost de o lună de zile timp în care reclamanta a avut nevoie de îngrijire permanentă fiind imobilizată total, fiind astfel necesar să fie hrănită, să îi fie asigurată igiena intimă, hrana, curățenia.
Ori mama reclamantei - pârâtă - cadru medical, arată la întrebarea nr.21 că pe perioada imobilizării nu era nevoie de îngrijire permanentă. Soțul acesteia - pârât - arată că el nu știe despre acest lucru.
Totodată ambii spun că veneau de trei ori pe zi la reclamantă. Cu toate acestea, ei nu cunosc dacă era sau nu nevoie de îngrijire permanentă pentru un bolnav imobilizat total la pat, având ruptură de bazin cu proteză medicală.
Faptul că reclamanta a fost trecută pe listele unui medic de familie din cadrul Spitalului MAI unde reclamanta lucra nu însemna că a și beneficiat de sprijin în acest sens.
De altfel tocmai lipsa oricărui suport a și determinat-o pe reclamantă să se transfere la un medic din orașul dat fiind că în urma imposibilității de deplasare datorate intervențiilor suferite medicul de familie din B nu o putea ajuta cu nimic.
Apreciază că susținerea instanței în sensul că interogatoriul ar fi suficient pentru a crea convingerea instanței apare ca neserioasă atâta vreme cât și pârâții recunosc că nu s-au ocupat de reclamantă.
Intimații au arătat, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 01.04.2009 că, deși recurenta face referire la dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură penală, acest motiv de recurs are alt conținut decât cel expus în motivarea recursului, iar instanța a acordat o valoare mai mare probei cu interogatoriu, dat fiind tocmai răspunsurile directe ale reclamantzei. Aspectele invocate de reclamantă vin în contradicție cu probele administrate.
Decizia recurată este motivată, iar faptul că recurenta - reclamantă consideră că instanța ar fi trebuit să explice toate argumentele este o totală contradicție cu practica judiciară în materie.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs arătate, Curtea reține următoarele:
Hotărârea tribunalului îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art.261 din Codul d e procedură civilă și, succint motivată, răspunde, chiar și în această modalitate, global, tuturor aspectelor de fapt și de drept susținute de părți.
Tribunalul argumentează, corect, că motivul pentru care a dat mai multă valoare unora dintre probele administrate și, prin urmare, pe seama lor a reținut o anumită situație de fapt, este acela că probele respective se coroborează cu altele administrate atât în faza de apel cât și de fond, nici unul din mijloacele de probă prevăzute de Codul d e procedură civilă neavând singur, prin el însuși, o valoare probatorie supremă.
C de-al doilea motiv de recurs, așa cum însăși recurenta precizează, este un motiv care privește netemeinicia hotărârii recurate și nu poate fi cercetat de C, consecință a abrogării dispozițiilor art.304 pct.10 și 11 din Codul d e procedură civilă - prin nr.OG138/200 și Legea nr.219/2005.
Astfel, deși recurenta face trimitere la dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă, criticile sale vizează, în realitate, greșita interpretare a probei cu interogatoriu cu consecința reținerii greșite a situației de fapt.
Actul juridic dedus judecății, la care face referire ipoteza normei prevăzute la pct.8 al art.304 din Codul d e procedură civilă, îl constituie, în speță, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, a cărui înțeles nu a fost schimbat de instanța de apel, iar nu interogatoriul care este un mijloc de probă așa cum rezultă din art.218 Secțiunea a III-a din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.1441 A din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/30.04.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Judecătoria - Gh.
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
