Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2596/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.612
Ședința publică de la 6 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 1040 din 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamat și intimații - pârâți, și.
are ca obiect - grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -din 22.02.2009 emisă de Baroul București Cabinet de Avocatură, avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului - reclamant, în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar și intimata - pârâtă personal, lipsind intimații - pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Părțile prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Apărătorul recurentei - pârâtei, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a hotărârii atacate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, pe capetele de cerere accesorii privind obligarea reclamantului la plata contravalorii lipsei de folosință.
Arată că nu este posibilă instituirea vreunei căi de acces pe care pârâta să o folosească în mod exclusiv, iar în cauză, având o stare de coproprietate ce nu a fost sistată pe calea vreunei acțiuni de ieșire din indiviziune, fiecare dintre coproprietari deținând cote indivize din teren și din construcții, un coindivizar nu poate pretinde celuilalt să-i plătească vreo sumă de bani pentru parte comună aflată în indiviziune, asupra căreia se plătește impozit și de care se folosesc toți coindivizarii inclusiv reclamantul.
De asemenea, arată că reclamantul nu are calitate procesuală activă nici pe capătul de cerere privind demolarea unor construcții aflate în folosința comună și în indiviziune.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită în principal să se constate nulitatea recursului, în conformitate cu dispozițiile art.306 din Codul d e procedură civilă, întrucât criticile invocate prin motivele de recurs sunt reiterări ale hotărârii instanței de fond referitoare la cele 2 capete de cerere.
Menționează că instanța de apel în mod corect a apreciat că aceste critici referitoare la capetele de cerere 3 și 4 nu au fost analizate pe fond de către instanță și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pe capetele de cerere privind obligația de achitare a contravalorii lipsei de folosință.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită respingerea excepției nulității recursului, întrucât criticile formulate nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.306 din Codul d e procedură civilă.
Intimata pârâtă solicită respingerea excepției nulității recursului și pe fond admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 15.02.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții., și, solicitând să se stabilească în favoarea pârâților un drept de trecere pe proprietatea reclamantului situată în-, sector 1, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri în sumă de 5 euro/mp. în funcție de suprafața ce va avea destinație de drum de acces, ridicarea construcțiilor edificate fără autorizație de construcție pe terenul proprietatea sa de către pârâtul, respectiv, un garaj și în ceea ce o privește pe pârâta și pe pârâții, ridicarea construcției - magazie.
De asemenea, s-a mai solicitat obligarea pârâtei la achitarea contravalorii lipsei de folosință pentru terenul proprietatea sa pe care îl folosește fără titlu, respectiv 35 lei pe lună sumă totală de 1.015 lei până la data introducerii acțiunii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul aparține reclamantului prin moștenire de la bunicii săi, care la rândul lor l-au dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 01.11.1929.
Imobilul a trecut în proprietatea statului, fiind restituit prin Dispoziția primarului nr.1179/16.07.2003, mai puțin apartamentele vândute în baza Legii nr.112/1995, respectiv, apartamentele nr.4,1 și 2.
Conform aceleiași decizii, s-a restituit reclamantului întreaga suprafață de teren liberă de construcții în suprafață de 264,97 mp.
Pârâții folosesc în fapt întreaga Cai mobilului, iar pe același teren au fost ridicate în timp două construcții fără autorizație de construire, respectiv un garaj și o magazie.
Judecătoria Sectorului 1 B, prin sentința civilă nr.9876 din 21.06.2007 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea pentru acest temei.
În considerente s-a arătat că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.616 Cod civil, prin urmare calitatea procesuală activă aparține proprietarului locului înfundat și nicidecum proprietarului fondului ce urmează a fi aservit, astfel încât reclamantul nu justifică identitatea între persoana sa și titularul dreptului afirmat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, apreciind că are calitate procesuală activă întrucât este titularul dreptului de proprietate al fondului aservit, interpretarea instanței fiind restrictivă și nelegală.
De asemenea, a mai arătat că prin cererea de chemare în judecată a învestit instanța cu mai multe capete de cerere asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.1040 din 07.07.2008 a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare pe capetele de cerere privind obligația de a face și achitare a contravalorii lipsei de folosință, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
În considerente s-a reținut că în ceea ce privește criticile vizând modalitatea de soluționare a capătului I și II de cerere referitoare la stabilirea unui drept de servitute, sunt nefondate.
Articolul 616 cod civil dă proprietarului locului înfundat dreptul de a reclama o trecere prin urmare, calitate pentru a cere constituirea servituții legale de trecere o are proprietarul fondului înfundat.
Tribunalul a considerat că față de conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă cu claritate că reclamantul a solicitat stabilirea unei servituți de trecere și nu stabilirea unei modalități de folosire a terenului de către pârâți.
A fost reținută ca întemeiată critica potrivit căreia deși instanța a fost învestită cu mai multe capete de cerere, a lăsat nesoluționate solicitările privind ridicarea construcțiilor edificate fără autorizație de construire și cea privind obligarea pârâtei la achitarea contravalorii lipsei de folosință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Se invocă faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei și nici asupra calității procesuale pasive a reclamantului, pe capetele de cerere accesorii.
În continuare, recurenta invocă dispozițiile art.616 Cod civil, arătând că numai titularul unei acțiuni în servitute poate cere o despăgubire pentru terenul pe care s-ar institui servitutea, astfel încât această cerere are un caracter accesoriu care urmează soarta cererii principale.
Se mai susține că în cauză nu există un fond dominant și unul dominat, toate părțile din această cauză fiind proprietari în indiviziune în aceeași
Se mai arată că reclamantul nu are calitate procesuală activă nici pentru cererea privind plata contravalorii lipsei de folosință, întrucât nu este posibilă instituirea vreunei căi de acces pe care recurenta să o folosească în mod exclusiv, cu atât mai mult cu cât nu s-a sistat starea de indiviziune.
Pentru același raționament, reclamantul nu are calitate procesuală activă nici pe capătul de cerere privind demolarea unor construcții aflate în folosință comună și în indiviziune.
Se mai susține că recurenta nu are calitate procesuală pasivă, pe nici unul din capetele de cerere întrucât nu ne aflăm în situația prevăzută de art.1073-1075 Cod civil, nu ea este cea care a edificat construcția, construcțiile apar în fișa imobilului ca fiind fără proprietar și în folosință comună, nu rezultă că sunt construite pe terenul restituit reclamantului și există stare de indiviziune.
O altă critică se referă la aplicarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă, apreciind că nu își găsește aplicarea în cauză, întrucât potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate pe excepția lipsei calității procesuale active, celelalte capete de cerere fiind accesorii primului capăt de cerere, depinzând de soluția ce se acordă celor principale.
În ședința publică de la 06.04.2009 intimatul reclamant a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea acestuia în motivele prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând această excepție o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că motivele de recurs și criticile aduse deciziei pronunțate în apel se pot încadra atât în dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Criticile subsumate dispozițiilor art.304 pct.6 Cod procedură civilă nu pot fi primite, având în vedere că deși recurenta le încadrează în categoria excepțiilor de procedură, respectiv cea a lipsei calității procesuale active a reclamantului pe toate capetele de cerere ale acțiunii, cât și cea a lipsei calității procesuale pasive, acestea reprezintă critici și argumente care privesc fondul cauzei.
Se impune a se preciza că tribunalul a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare numai în ceea ce privește cererea de ridicare a construcțiilor edificate fără autorizație de construire pe terenul proprietatea reclamantului și, obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pe care aceasta o datorează pentru terenul proprietatea reclamantului.
Criticile privind stabilirea unei servituți de trecere cu plata unei despăgubiri nu au fost primite de către tribunal, astfel încât soluția privind lipsa calității procesuale a reclamantului a trecut în puterea lucrului judecat prin nerecurarea acestei decizii de către reclamant.
Ca atare, soluționarea unor critici care privesc fondul dreptului cum ar fi constatarea stării de indiviziune, lipsa titlului de proprietate al reclamantului pentru construcții și faptul că nu recurenta este cea care a edificat construcția, nu pot fi soluționate direct nici în apel și nici în recurs întrucât ele nu sunt critici care să privească calitatea procesuală pasivă ci netemeinicia cererii.
A proceda altfel, ar însemna privarea tuturor părților din această cauză, de un grad de jurisdicție încălcându-se astfel principiul unui proces echitabil.
Curtea nu reține nici critica potrivit căreia cele două capete de cere pentru care s-a desființat sentința au caracter accesoriu față de cererea de stabilirea unei servituți de trecere.
Nu numai temeiurile de drept sunt total diferite dar și motivele de fapt și cauza juridică a acestor cereri este diferită și nu decurge din stabilirea unei servituți de trecere, între aceste capete de cerere și celelalte două neexistând nici o interdependență.
Nici critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este fondată.
Potrivit art.297 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a procedat corect, reținând că prima instanță a rezolvat procesul numai în baza excepției lipsei calității procesuale active referitoare la dreptul de a cere stabilirea unui drept de servitute de trecere.
Din acest punct de vedere rezultă cu claritate din considerentele sentinței instanței de fond că instanța nu a dat nici o dezlegare nici în baza excepției și nici pe fond ultimelor două capete de cerere.
Ca atare, susținerile recurentei sunt lipsite de suport probator.
Criticile reluate în cadrul acestui motiv de recurs privind caracterul accesoriu și existența unei indiviziuni sunt identice cu cele menționate anterior și dezlegate de C în considerentele arătate mai sus.
Astfel fiind, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 alin.2 Cod procedură civilă cu referire la art.137 alin.1 și art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, va respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată și va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1040 din 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamat și intimații - pârâți, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2009.
PREEȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/06.05.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
