Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 6/R-CC-MF
Ședința camerei de consiliu din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător. - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat
prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta - cu domiciliul ales la cabinet avocațial, împotriva sentinței civile nr.31 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, a răspuns intimatul-pârât G, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-pârât prezent precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Intimatul-pârât G, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Precizează că a fost întreținut de ambii părinți adoptivi încă de la vârsta de 10 ani.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea soluției primei instanțe.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.03.2009 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună declararea nulității adopției ( înfierii) privind pe pârât, născut în Râmnicu V, la data de 26.07.1947, încuviințată prin decizia nr.192/1970 emisă de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular - Râmnicu V, adoptatul să revină la numele de familie avut înainte de înfiere, acela de "" și să se efectueze cuvenitele mențiuni în actele de stare civilă ale acestuia de Primăria municipiului Râmnicu V - Serviciul de Stare civilă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia de înfiere nr.192/1970 a Comitetul Executiv al Consiliului Popular al municipiului Râmnicu V, la cererea soțului acesteia -, care este în prezent decedat, a fost încuviințată adopția pârâtului, iar în baza deciziei a fost întocmit actul nr.9/16.06.1970, în care, la rubrica părinți, a fost trecută reclamanta și soțul adoptator, cu mențiunea că la încuviințarea adopției pârâtului acesta era major, având vârsta de 23 ani.
Petenta a mai arătat că motivul pentru care solicită declararea nulității adopției pârâtului este acela că nu s-a dorit ca pârâtul să fie adoptat de soți și nici să devină părinții săi, cu excepția soțului său, în continuare făcându-se precizarea că ea nu și-a exprimat consimțământul asupra adopției, ci numai soțul acesteia și adoptatul - pârât, G nu a fost crescut de către soți pe timpul minorității, condiție cerută de art.67 din Legea nr.4/1954, acesta locuind la ei de la vârsta de 16-17 ani.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și inadmisibilă deoarece din conținutul deciziei de înfiere rezultă fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o înfiere cu efecte depline, cu toate consecințele unei filiațiuni firești, în aceasta concluzionându-se în mod cert că a fost crescut în timpul minorității de către familia (în prezent decedat) și, de la emiterea respectivei decizii trecând 39 de ani, timp în care reclamanta a rămas în expectativă, fără a invoca până astăzi în justiție aspectele total nereale menționate în cererea introductivă de instanță, care, în opinia acestuia, sunt fabulații.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.31 din 13 iulie 2009, respins, ca neîntemeiată, cererea de constatare a nulității adopției formulată de reclamanta, reținând că au fost îndeplinite condițiile de fond și formă cerute de lege, iar soții adoptatori au solicitat înfierea pârâtului, ambii făcând atunci mențiunea că a fost crescut de ei, precizând că doresc să fie înfiat cu toate drepturile de fiu al acestora și să le poarte numele, iar conform declarației semnată personal și autentificată sub nr.639/20.03.1970 la fostul notariat de Stat al județului V (31), ambii înfietori au consimțit, pe deplin și în cunoștință de cauză, să-l înfieze pe pârât - cu toate efectele unei filiațiuni firești.
La rândul său, potrivit declarației autentificate de același notariat sub nr.622/19.03.1970 (30 dosar), pârâtul a consimțit să fie înfiat de soții și în condițiile art.79 din Codul familiei, atât soții cât și pârâtul făcând la acea dată mențiune în declarațiile date că pârâtul a fost crescut de către cei doi soți de la vârsta de 10 ani, ambele părți având atunci același domiciliu.
Împrejurarea că pârâtul a fost crescut de la vârsta de 10 ani, contrar celor precizate de reclamantă în cerere, reiese și din declarația numitei (19 dosar), cât și din ancheta socială efectuată înainte de emiterea deciziei de înfiere (20 dosar), iar celelalte înscrisuri care au stat la baza actului de înfiere sunt și acestea de natură să contureze aprecierea că ambele părți și-au dat acordul la înfiere, respectiv că înfierea pârâtului întrunește condițiile de fond și formă impuse de normele atunci în vigoare: art.67, art.69 și urm. din Legea nr.4/1954 - Codul familiei.
În ședința publică din data de 19.06.2009, la interpelarea instanței, reclamanta a precizat, prin apărător, că s-ar impune efectuarea unei expertize grafologice întrucât diferă semnăturile din cererea și declarația dată de cei doi soți în anul 1970 cu privire la încheierea adopției pârâtului, dar, pentru că nu se mai află în posesia originalului înscrisurilor în eventualitatea încuviințări expertizei, a renunțat la respectiva probă.
De altfel, s-a apreciat că declarațiile autentice date de către adoptatori și adoptat, inclusiv semnăturile de pe acestea, date fiind în fața notarului, prin coroborare cu perioada de timp îndelungată trecută de la momentul înfierii, fac depline dovezi în privința consimțământului real al părților cu privire la adopție, neexistând vreun temei legal pentru declararea nulității adopției (înfierii) pârâtului, în sensul textelor de lege invocate, sub imperiul cărora a fost încuviințată înfierea (adopția) pârâtului, respectiv dispozițiile normative cuprinse în Legea nr.4/1953, republicată (Codul familiei) sau cele ale art.56 și urm. din Legea nr.273/21.06.2004 privind regimul juridic al adopție.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:
Se susține că instanța de fond, la pronunțarea sentinței, nu a ținut cont că prevederile Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adopției, nu au fost respectate și nici de probatoriul care a fost administrat, respectiv de declarațiile martorilor propuși și audiați, în vederea soluționării cauzei.
În dezvoltarea criticii se arată că, în susținerea cererii, pe lângă înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, reclamanta s-a folosit și de proba cu martori, pentru a face dovada că această adopție a fost încheiată cu încălcarea condițiilor de fond și anume că pârâtul nu a fost crescut pe timpul minorității de recurentă și soțul său, condiție de fond prevăzută de art.5 alin.3 din Legea nr.273/2004 și, de asemenea, lipsa consimțământului acesteia la adopție.
În ceea ce privește neîndeplinirea primei condiții de fond, cum că "pârâtul nu a fost crescut pe timpul minorității de noi adoptatorii", rezultă chiar din declarațiile martorilor, pârâtul începând să locuiască cu adoptatorii aproape de vârsta majoratului.
Se arată că potrivit art.5 alin.3 din Legea nr.273/2004, "persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorității sale", în speță această condiție de fond nu a fost îndeplinită la data încheierii adopției.
Cu privire la neîndeplinirea celei de a doua condiții, și anume lipsa consimțământului reclamantei la încheierea adopției, rezultă din declarațiile martorilor că aceasta nu a fost de acord niciodată cu această adopție, mai mul, întrucât nu a dat și nu a semnat niciun act prin care să-și exprime consimțământul, a solicitat și proba cu expertiză grafologică, probă la care a fost nevoită să renunțe întrucât nu deținea înscrisurile originale pe care instanța de fond i le-a solicitat în vederea efectuării acesteia, înscrisurile aflându-se în original la Primăria municipiului Râmnicu V - Serviciul de stare civilă.
Recurenta precizează că înscrisurile (cererile, declarațiile) care au stat la baza emiterii deciziei de înfiere sunt nule, întrucât nu poartă semnătura sa, iar la acea vreme nu s-a prezentat și nu a fost chemată de către sau în fața unei autorități sau notar public, pentru a solicita sau a-și da acordul că dorește încheierea acestei adopții.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, respectiv de a se constata nulitatea acestei adopții care a fost încheiată cu încălcarea condițiilor de fond.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.5 alin.3 și art.56 alin.1 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopției.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin criticile, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, reclamanta prin apărătorul ales, invocă nelegalitatea hotărârii pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 273/2004.
Criticile sunt nefondate față de dispozițiile art. 1 din codul civil, care statuează un principiu fundamental de drept, potrivit cu care, legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă.
Acest principiu al neretroactivității legii civile, soluționează conflictul de legi în timp și este important pentru a deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de cel constituit potrivit legii posterioare.
Principiul neretroactivității legii conține regulă cu caracter imperativ în sensul că nu se poate aplica legea nouă unei situații juridice petrecute sub imperiul legii vechi, decât cu încălcarea art. 1 din Codul civil. Potrivit acestui principiu, legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv contrar prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituție și cerințelor legate de asigurarea stabilității raporturilor juridice.
In cauza de față se solicită constatarea nulității înfierii dispuse prin decizia nr. 192/1970, sub imperiul art. 69 din Codul civil, in vigoare la acea dată însă se critică greșita aplicare a legii 273/2004, lege ulterioară raportului juridic dedus judecății.
Instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea corectă a normelor legale incidente, respectiv art. 69 din Codul civil, în raport de care a statuat că infierea a fost legal încuviințată.
Raportându-se la disp.Legii nr.273/2004, recurenta susține că la încuviințarea înfierii nu a fost îndeplinită condiția expres prevăzută de lege ca cel infiat sa fie crescut pe timpul minorității de infietori.
Potrivit art. 67 din Codul familiei,." va putea fi înfiată și persoana majoră care, în timpul minorității, a fost crescută de cel care voiește s-o înfieze."
Prima instanță, analizând sub acest aspect legalitatea înfierii a reținut corect că, au fost respectate cerințele textului de lege mai sus menționat, existând în acest sens la dosar înscrisurile ce au fost avute in vedere la încuviințarea înfierii, din care rezultă cu certitudine că pârâtul a fost crescut de către infietori din timpul minorității, situație de fapt rezultată din declarațiile numitelor și, referatul de anchetă socială, declarațiile autentice date de infietori și infiat, înscrisuri aflate in dosarul de înfiere și datate cu anul 1970.
Probele menționate au un regim juridic diferit urmând a fi analizate diferențiat. Astfel, declarațiile sub semnătură privată, fil. 18-19 dosar fond, cuprind mențiunea că înfiatul a fost crescut de infietori de la vârste de 10 ani, o recunoaștere juridică a unui fapt de către semnatarele înscrisurilor, operațiune juridică denumită mărturisire extrajudiciară care este o manifestare de voință unilaterală și irevocabilă, cu excepția tezei prevăzute de art. 1206 cod civil, care nu a fost invocată in cauză. Simpla susținere a martorei fostă că nu recunoaște scrisul și nici semnătura fără a fi urmată de probarea unui eventual fals nu este de natură a afecta soluția instanței, toate celelalte probe administrate conducând la aceeași concluzie, respectiv aceea că înfiatul a fost crescut in timpul minorității de infietori.
Referatul de anchetă socială și declarațiile înfietorilor și înfiatului mai sus menționate sunt înscrisuri autentice, potrivit art. 1171 cod civil, și se bucură de prezumția de autenticitate făcând dovada cu privire la declarațiile părților până la proba contrarie. Deși reclamanta a încercat să producă dovezi contrarii, din depozițiile martorilor audiați de prima instanță rezultă că pârâtul a fost crescut anterior vârstei de 18 ani de către infietori, martorii referindu-se la vârste diferite, respectiv 14-15 ani, in jurul vârstei de 18 ani, mărturii care coroborate cu celelalte înscrisuri din dosar și față de localizarea în timp a evenimentului in urmă cu 29 ani, nu au condus spre altă concluzie decât cea reținută de prima instanță, respectiv existența condiției prevăzute de art. 67 din codul familiei.
Și in privința recurentei, mențiunile din declarația autentică au valoarea unor mărturisiri extrajudiciare simple, care așa cum am arătat nu pot fi revocate decât pentru eroare de fapt așa cum prevăd disp. art. 1206 cod civil, teză ce nu se regăsește in acțiunea reclamantei.
S-a mai susținut de recurentă că a lipsit și consimțământul său la încuviințarea înfierii. Această condiție este prevăzută și prin art. 70 din Codul civil, care dispune că, "pentru încheierea înfierii se cere consimțământul celui care înfiază, consimțământul părinților celui înfiat, dacă acesta este minor, precum și consimțământul celui înfiat, dacă a împlinit vârsta de zece ani, " dispoziție legală in raport de care vom analiza legalitatea înfierii.
Prima instanță a reținut corect că, prin declarație autentică reclamanta și-a dat acordul pentru înfiere, fiind îndeplinite astfel cerințele din codul familiei.
Mai susține recurenta ca nu s-a prezentat la notar și nu a semnat declaratia autentică, însă, aceste mențiuni fiind constatări personale ale agentului instrumentator, respectiv ale notarului se bucură de deplină putere doveditoare, ele neputând fi combătute decât prin procedura falsului, procedură pe care recurenta nu urmat-
Se poate reține astfel că, înfierea încuviințată prin decizia nr.192/1970 emisă de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular - Râmnicu V, este legală, fiind respectate dispozițiile imperative ale art. 67 și 70 din Codul familiei, privitoare la existența condiției ca înfiatul să fi fost crescut în timpul minorității de înfietori precum și existența consimțământului soțului înfietor, așa cum corect a reținut tribunalul.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins potrivit disp. art. 312 cod procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - cu domiciliul ales la Cabinet av., cu sediul în Râmnicu V,-, -.38/3,.D,.12, județul V, împotriva sentinței civile nr.31 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul G, domiciliat în Râmnicu V,-, -nton,.B,.7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./14.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Plasament. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Contestație la executare (art.461 c.p.p.). Decizia 140/2008.... → |
|---|
